PREDAREA DIFERENTIATA - RESPONSABILITATEA SCOLII MODERNE

PREDAREA DIFERENTIATA - RESPONSABILITATEA SCOLII MODERNE

Motto: "Copiii sunt ca florile, ele toate infloresc in momente diferite"

Una dintre tendintele modernizarii invatamantului vizeaza flexibilitatea instructiei si educatiei pentru a asigura dezvoltarea capacitatilor si aptitudinilor fiecarui copil in raport cu propriile posibilitati.

Scoala este chemata sa organizeze procesul de predare-invatare-evaluare in asa fel incat sa-l puna pe elev cat mai devreme posibil in posesia unor mijloace proprii de insusire a cunostintelor, si de aplicare a acestora in practica in mod constant si creator. In literatura de specialitate, conceptul de instruire diferentiata a fost abordat din perspective multiple: strategie de optimizare a invatarii, proces dinamic,categorie fundamentala instructionala, directie de formare a competentelor cadrelor didactice. Problema instruirii diferentiate nu este noua, ci numai modul de abordare al ei.

Instruirea diferentiata vizeaza adaptarea activitatii de invatare - indeosebi sub raportul continutului, al formelor de organizare si al metodologiei didactice- la posibilitatile diferite ale elevilor, la capacitatea de intelegere, ritmul de lucru proprii unor grupuri de elevi sau chiar fiecarui elev in parte.

Intrucat natura si societatea umana progreseaza prin diferentiere si nu prin uniformizare, interesul educatorilor nu trebuie sa fie tocirea particularitatilor individuale pana la disparitie, ci respectarea lor, pentru ca prin educatie si instructiune fiecare individualitate sa poata fi transformata intr-o personalitate umana, capabila sa creeze noi valori materiale si spirituale.

Psihologul american Jerome Bruner sublinia faptul ca dezvoltarea intelectuala trebuie vazuta ca un proces de interiorizare a proceselor de actiune, a celor de imagine si de simbolizare, el precizeaza ca nu trebuie sa asteptam pasivi momentul aparitiei capacitatii de asimilare a unor anumite cunostinte. Daca se creeaza conditii adecvate, daca se folosesc metode activ-participative si se respecta particularitatile de varsta si individuale procesul de instruire poate influenta activ capacitatea de asimilare a unor cunostinte.

Conditiile de mediu socio - cultural si economic din familie, calitatea procesului didactic din scoala, adaptarea scolarului la procesul instructiv -educativ pot accelera dezvoltarea intelectuala a scolarului, pot grabi trecerea in urmatorul stadiu psihogenetic, asa cum conditiile nefavorabile pot incetini aceasta trecere.

Didactica moderna se bazeaza pe racordarea actiunilor instructiv-educative la nevoile si potentialul copiilor, pe considerarea particularitatilor de varsta si individuale ca indicator orientativ prioritar.

Cunoasterea copilului trebuie considerata ca punct de plecare in orice actiune formativa. Strategia individualizarii educatiei si invatamantului nu-si poate justifica menirea si nu-si poate dovedi eficienta decat pe baza cunoasterii copilului.

Individualizarea priveste diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor, a normelor de efort si a procedeelor de reglare a acestora potrivit particularitatilor copiilor. Cand continuturile si sarcinile invatarii depasesc nivelul de dezvoltare generala a copilului se obtine o invatare mecanica, bazata pe memorare, dupa cum pot sa apara atitudini de dezinteres si plictiseala atunci cand sarcinile de invatare sunt inferioare nivelului de pregatire atins de copii. Accesibilitatea inseamna nu absenta dificultatilor, nu scutirea de efort, ci masura lor, in raport cu puterile reale ale celor care invata, adica dificultati care pot fi depasite cu succes prin mobilizarea necesara a fortelor intelectuale ale copiilor.

Importanta invatarii diferenetiate si individualizate reiese din functiile esentiale pe care aceasta le ideplineste. I.T. Radu in lucrarea "Invatamantul diferentiat" enumera aceste functii:

faciliteaza realizarea idealului educativ

asigura rezultate scolare mai bune

previne si diminueaza situatiile de esec scolar

depisteaza la timp si stimuleaza interesele si aptitudinile copiilor

previne si elimina fenomenele de suprasolicitare si subsolicitare

potenteaza capacitatile cognitive

conduce la formarea unor trasaturi de personalitate

Intre componentii grupei exista numeroase diferente individuale: nivelul

capacitatilor cognitive, calitatile atentiei, capacitatea de efort, ritmuri de lucru, interesele si inclinatiile, gradul de maturizare socio-afectiva etc., ceea ce impune modalitati de lucru diferentiate.

In organizarea invatarii diferentiate si individualizate in scoala trebuie sa se respecte urmatoarele cerinte:

cunoasterea initiala a copiilor

realizarea obiectivelor pedagogice de catre toti copiii, adecvand metodologia la particularitatile individuale

organizarea invatarii diferentiate la toate tipurile de activitati si pe tot parcursul secventelor de predare invatare

evitarea suprasolicitarii si subsolicitarii

antrenarea diferentiata atat a copiilor cu dificultati in invatare cat si a celor cu indicatii speciale

imbinarea activitatii diferentiate si individuale cu activitatea frontala favorizand astfel potentarea activitatii de invatare, dar si relationarea copiilor, formarea capacitatii de cooperare si competitie.

In gradinita, intreaga ambianta trebuie sa fie relaxanta, de buna dispozitie, activitatile de invatare sa fie organizate in spirit ludic, incat copilul sa participe tot mai motivat la diferite actiuni ce-i revin individual .

Tratarea diferentiata exprima necesitatea ca organizarea, desfasurarea si evaluarea actiunilor educative din gradinita sa fie in acord si sa stimuleze dezvoltarea psihogenetica a copilului. Sarcinile care se dau copilului trebuie sa fie in consens cu insusirile de personalitate, care se afla in permanenta devenire si transformare, doar asa se poate asigura o amplificare a efortului psihic si fizic al copilului.

Actiunea de diferentiere a activitatilor cu copiii, trebuie stabilita in functie de acele aspecte care influenteaza mai puternic randamentul acestora. Stabilirea unui sistem de lucru adecvat trebuie sa se faca in functie de " capacitatea de invatare" sau de insusire a informatiilor.

Deosebirile dintre copii sunt foarte evidente, fiind legate de capacitati individuale si modalitati de structurare pe plan mental relativ constant, de aici rezulta necesitatea nuantarii formelor de munca, a metodelor folosite, a ritmului de lucru in functie de capacitatea de asimilare dovedita de copil. Orice actiune de diferentiere a instruirii trebuie sa porneasca intotdeauna de la sesizarea trasaturilor comune, dar si a deosebirilor dintre subiecti, deosebiri referitoare la tipul dominant al proceselor nervoase superioare, dezvoltare intelectuala, capacitate de invatare, ritm de lucru, interes, inclinatii, etc.

Depistarea acestor trasaturi care-i diferentiaza pe copii, stabilirea rolului fiecareia in definirea comportamentului care duce la performantele scontate, reprezinta operatia initiala, premisa oricarei actiuni de tratare diferentiata a subiectilor.

Caracteristica actiunii de diferentiere in planul organizarii si desfasurarii activitatii didactice o constituie nuantarea modalitatilor de lucru, evitandu-se separarea permanenta a copiilor capabili de un randament ridicat, de copii lenti, implicandu-se imbinarea rationala, echilibrata a activitatilor frontale cu intreaga grupa si a activitatilor pe grupuri sau individuale, adaptate particularitatilor acestora.

La gradinita, tratarea diferentiata a copiilor se poate realiza in forme

variate de organizare de activitati comune (frontale), grupuri mici, activitati individuale.

In cadrul activitatilor comune, diferentierea sarcinilor de munca independenta, introducerea unor sarcini didactice cu grade sporite de dificultate, activitatea simultana cu doua subgrupe de copii care realizeaza activitati cu acelasi continut sau continut diferit, sunt cateva procedee de realizare a muncii diferentiate. De asemenea solicitarea copiilor de a raspunde la intrebari cu grad de dificultate diferit: sa descrie o imagine, sa prezinte actiunile personajelor, sa aranjeze imaginile in ordine logica, sa stabileasca relatii intre elemente, reprezinta un procedeu utilizat in activitatile de convorbire, lectrui dupa imgini, povestiri ale copiilor etc.

In unele activitati frontale predarea diferentiata se poate realiza prin fise diferentiate de munca individuala, ca de exemplu in activitatile cu continut matematic, antrenament grafic, activitati de cunoasterea mediului, de dezvoltare a limbajului.

Diferentierea ca modalitate de sprijinire in activitatea de invatare la nivelul posibilitatilor individuale se realizeaza in cadrul activitatii mai ales in acele secvente care (fixeaza) vizeaza fixarea, aprofundarea si aplicarea cunostintelor.

In unele lecti se poate imparti clasa in doua sau trei grupe, in functie de nivelul de dezvoltare sau ritmul de lucru etc., realizand cu toti copiii aceeasi tema dar cu grad de dificultate diferit.

Tratarea diferentiata a copiilor se realizeaza si prin organizarea grupurilor mici de lucru, formate din 4-5 copii, conduse de profesor si avand un scop bine precizat, grupuri ce se deosebesc de cele organizate de copii in jocurile alese de ei.

In grupurile mici, omogene se dezvolta inclinatiile copiilor pentru povestire, activitati artistice, activitati manuale etc., se realizeaza o atmosfera de lucru intima, creatoare, grupul mic favorizand cooperarea interindividuala, integrarea in activitate. Se pot asigura grupuri mici pentru o perioada de timp mai indelungata, sau grupuri mici cu activitate temporara, cu caracter compensator. Tratarea diferentiata a copiilor se realizeaza de asemenea in activitati individuale. In acest fel se pot exersa unele exercitii, se invata poezii, se formeaza deprinderi, se elimina treptat dificultatile, deficientele sau lacunele copiilor si se pun in valoare aptitudini deosebite.

Copiii nu se pot integra in toate formele de activitate de la inceput, deci se recurge la abordarea gradata a acestora. Prin frecventarea echilibrata a tuturor formelor de activitate de catre toti copiii, se va obtine valorificarea resurselor educative ale acestora.

O alta problema care se pune in organizarea unei predari diferentiate este cea a materialului didactic utilizat. Astfel, se impune pregatirea, mai ales a fiselor, in mod diferentiat, cu sarcini de lucru diferentiate, astfel incat fiecare copil sa poata efectua sarcina de lucru. Tratarea diferentiata si individualizata sub aspect motivational deschide in fata profesorului problema planificarii tuturor lectiilor in concordanta cu nevoile, atractiile si interesele copiilor, dar fara a neglija pregatirea pentru integrarea in clasa viitoare. Activitatea diferentiata trebuie imbinata cu o activitate de evaluare continua.

Tinand cont de avantajele si dezavantajele fiecarui mod de organizare a lectiei, profesorului ii revine sarcina de a alege forma de activitate potrivita clasei. Toate procedeele de tratare diferentiata propuse sau descrise aici dobandesc valoare numai intr-o reevaluare si reordonare personala a profesorului care le reintegreaza intr-un sistem general propriu, bazat pe ipoteze, directii si scopuri specifice, totul in directia dezvoltarii maxime a potentialitatilor fiecarui elev.

Tehnicile de diferentiere a instruirii vizeaza o gradare a sarcinilor scolare, potrivit posibilitatilor individuale si a ritmului propriu de dezvoltare a fiecarui individ, astfel incat randamentul sa fie asigurat pentru toti. Putem sublinia in acest sens rolul deosebit de important al cadrului didactic in generarea unui climat de incredere in posibilitatile individului incat sa combata complexul de inferioritate pe care il traiesc multi dintre cei care nu pot atinge performantele ridicate si, de asemenea, sa combata atitudinea de uniformizare a conditiilor de invatare si dezvoltare pentru indivizii capabili de performante.

Bibliografie:

1. Ionescu Miron, Radu Ioan - Didactica moderna, 2001
2. Radu Ioan - Invatamantul diferentiat. Conceptii si strategii, 1978
3. Tircovnicu V.,Invatamant frontal,invatamant individual,invatamant pe grupe, 1981
4. Didactica prescolara, 1998