EDUCATIA TIMPURIE- O POARTA CATRE TOT RESTUL VIETII

REFERAT

,,Ce este copilul ?!'' Pare o intrebare obisnuit de banala.Raspunsul poate cadea fulgeraor : orice adult stie ce este copilul ! Si totusi .Acest mic miracol pe care mama il ocroteste in trupul sau si apoi in bratele sale si , ceea ce este si mai necesar , cu dragostea sa timp de cativa ani de zile, se lasa greu cunoscut, descifrat in intimitatea structurii sale psiholo- gice, tocmai pentru ca aceasta fiinta minuscula repre- zinta un intreg univers posibil.
Dintr-o fiinta in miniatura care vine pe lume pregatita sumar pentru a exista fizic, in 3 ani de varsta se contureaza o persoana, o individualitate capabila de participare la viata socia- la, cu bucurii immense, dar si cu posibilitatea unor mahniri acerbe.Evantaiul posibilitatilor sa- le de actiune, de relatii afectiv-sociale, de joc, de cunoastere, acopera o arie extrem de mare si prefigureaza intr-o modalitate specifica individul adult. Cu alte cuvinte, copilul este inzestrat pentru etapa in care se gaseste sa se adapteze mediului de viata si de educatie, incorporand si preluand fluxurile de stimulare.Datorita acestor posibilitati latente, copilul poate sa evolueze atat de spectaculos in primii ani de viata si sa devina o persoana cu individualitate nu numai biologica, ci si psihologica si sociala.
Educatia constituie in lumea contemporana o activitate de infinita complicitate si de o importanta majora.Pentru oricare copil, din punct de vedere educational, lumea nu se imparte in parinti, care au datoria sa-l educe, si educatori profesionisti.Toti membrii unei colectivitati sociale sunt prin statutul lor modelatori de constiinte, pentru ca toti reprezinta constiinta unei natiuni in dinamica sa istorica.
Roadele bogate ale copilariei avansate si ale tineretii nu pot sa apara decat ca rezul- tate a ceea ce, cat si cum s-a sadit in copilaria timpurie.Cunoasterea si stimularea dezvoltate din primele zile de viata ale copilului a devenit un deziderat major al societatii contemporane. Copilul foarte mic are un statut cu totul deosebit de cel al copilului in general, ce rezida din dependenta lui aproape exhaustiva de adultul educator.In conditii firesti, dependenta afectiva fata de mama este dominanta.In acest sens, familia este recunoscuta ca un mediu primar natu- ral si social in care trebuie sa se dezvolte copilul mic, iar mama este educatorul investit cu ce- le mai alese insusiri acordate la nevoile de crestere si dezvoltare a copilului.Insusirile materne generate de interactiunea naturala, fireasca dintre mama si copil sunt, in acelasi timp, si un efect de cultura si civilizatie.
In Romania, nevoile sociale, ca t si vocatia profesionala impun ca, destul de timpuriu, dupa nasterea copilului, femeia-mama sa-si continue exercitarea actiunilor profesionale, ca t si a altor functii indeplinite pana atunci.Din acest moment, in rolul institutiei de ocrotire si de stimulare a dezvoltarii armonioase a copilululi mic devine esential pentru mama, ca t si pentru copil.Ocrotirea si protectia copilului, evitarea influentelor nocive, izolarea factorilor de risc ai imbolnavirii fizice si psihice, stimularea si optimizarea dezvoltarii armonioase sunt tot atatea obiective ce urmeaza a fi realizate prin actiunile convergente ale familiei si cresei.Pentru copi-
lul care este ocrotit si se dezvolta in conditiile cresei de zi, despartirea temporara de mama si de familie nu genereaza in mod firesc o situatie frustanta.
Este necesar sa se indeplineasca anumite conditii :
- timpul pe care-l are mama rezervat acasa pentru copil sa fie ,,dens'' ca incarcatura afectiva si, in general, ca preocupari educative.Aceasta conditie rezerva in special pregatirea pedago- gica a parintilor, intelegerea sensului major al rolului de parinte si in nici un caz descarcarea responsabilitatilor prin argumentul : ,,copilul meu este educat de cresa'';
- existenta unui climat optim-stimulativ in cresa, intretinut printr-un regim de viata stiintific elaborat, prin continutul activitatilor educative, prin metodele aplicate, prin climatul de joc si activitatile ocazitionale distractive;
- competenta profesionala a personalului din cresa, care obliga la incadrarea de specialisti cu pregatire psihologica, pedagogica si medicala;
- ,,selectia'' persoanelor care se ocupa nemijlocit de copii, in functie de anumite structuri de personalitate si de tip de comportament, corelate cel putin prin incarcatura afectiva si responsabilitate cu comportamentul parental;
- compozitia grupului de copii, care consideram ca trebuie sa raspunda unor exigente de ordin psihologic si pedagogic ;
Prin respectarea acestor conditii, cresa devine familia largita a copilului mic, pregatindu-l fi- resc dar si temeinic pentru gradinita.Cresa de zi nu inlocuieste familia, nu o substituie pe ma- ma, ci completeaza lipsa ei, o compenseaza optim.
Caldura caminului parintesc, intelegerea si afectiunea din familie sunt esentiale pentru buna dezvoltare a copilului.In cresterea si educarea copilului este nevoie de mult tact, de o imbinare perfecta a intelegerii, afectiunii si autoritatii parintesti.S-a observat ca deprinderile diverse, inclusiv limbajul, apar mult mai devreme, evolueaza mult mai rapid si se consolidea- za mai sigur in cadrul unor relatii afective echilibrate intre copil si parinti.Intarzierile, uneori marcate intalnite la copiii din colectivitatile inchise, copiii fara parinti se datoreaza acestui proces.
In fine, un fapt de mare importanta este capacitatea copilului de a imita gesturi, atitu- dini, actiuni, comportamente.Tocmai de aceea ,,modelele'' primare si hotaratoare sunt parintii si, in special, mama.Invatarea prin imitatie functioneaza, la aceasta varsta a copilariei timpurii prin acceptarea afectiva a modelului si aprobarea a tot ceea ce face aceasta.
Nu trebuie omis faptul ca educatia cuprinde o pluritate de componente care transforma perma- nent viata individului :
- conditiile de hrana, necesara vietii, cresterii si dezvoltarii organismului uman (la noi, prin polarizarea saraciei, malnutritia provoaca diminuarea capacitatii intelectuale) ;
- conditiile igienice, fizice si ecologice, cele care asigura starea de sanatate biologica si min- tala a copilului si stimuleaza evolutia comportamentului uman ;
- natura limbajului folosit si climatul afectiv familial (afectiunea, de exemplu, cu gestul ei de tandrete, de incredere in om, duce la maturizarea psihica);
- conditiile materiale si culturale ale existentei.
Prin urmare, interactiunea dintre conditiile educatiei ne conduce la dezvoltarea comportamen- tului copilului mic.

Obiectivul programelor de Dezvoltare Timpurie este acela de a ajuta dezvoltarea psihica, emotionala si sociala a copiilor, si pe termen lung de a promova supravietuirea copilului. Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se dezvolta rapid , si daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu este mult mai dificil si costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu. Alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului.
Strategiile si programele pentru Dezvoltarea Timpurie a Copilului trebuie sa se adreseze nevoilor multiple ale copilului , tinandu-se cont de sanatate, nutritie, educatie timpurie, stimularea psiho-sociala si-n acelasi timp intarind rolul mediului in care traieste copilul.
Educatia timpurie , ca prima treapta de pregatire pentru educatia formala , se ocupa de formarea copilului de la nastere pana la intrarea in sistemul de invatamant obligatoriu, 6-7 ani, si tine cont de caracteristicile psihologice ale dezvoltarii fiecarui copil.
Fiecare copil este unic, cu nevoile lui specifice si particulare ,ea incepe in primele momente de la nastere.

Educatia timpurie se refera, strict la momentele de invatare ale copilului cu varsta pana la 3 ani, in conceptul romanesc. Educatia timpurie, in sensul mai larg, inseamna dezvoltarea timpurie a copilului, presupune invatare, ingrijire si protectie.

Educatia timpurie se realizeaza ca educatie informala (in familie, in relatii de vecinatate si in relatii comunitare, prin mass-media), ca educatie formala (in crese, gradinite si alte institutii de ocrotire si educatie) si sub forma educatiei nonformale (in cluburi sportive, cluburi ale copiilor si elevilor, dar si prin biblioteci, muzee, activitati ale unor organizatii nonguvernamentale s.a.).

In pedagogia romaneasca educatia timpurie reprezinta un concept nou. In mod traditional, problematica pedagogica a copilului de 0-6/7 ani a fost considerata ca educatie prescolara. Actuala politica educationala nu include o sectiune specifica privind educatia timpurie a copilului in perioada 0-3 ani. Din punct de vedere practic, focalizarea in domeniul educatiei timpurii in cadrul actualei politici educationale se face pe educatia prescolara.

Atat prioritatile pe plan national, cat si cele pe plan international impun cu stringenta stabilirea unei politici si a unui sistem de educatie timpurie in cadrul programului de Dezvoltare Timpurie a Copilului. De asemenea, este important ca sistemul national de educatie timpurie sa se dezvolte in contextul dat de Conventia pentru Drepturile Copilului, de tintele Mileniului pentru Dezvoltare, care trebuie atinse pana in 2015 si de manifestarea Romaniei, ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Scopul strategiei in domeniul educatiei timpurii a copilului este de a-i asigura fiecarui copil dreptul la educatie si la dezvoltare deplina pentru a-i da posibilitatea sa-si atinga potentialul maxim in acord cu standardele europene si internationale.

Focalizarea pe educatia timpurie si anii prescolaritatii este importanta deoarece aceasta este perioada cand copiii se dezvolta rapid si, daca procesul de dezvoltare este neglijat in acest stadiu, este mult mai dificil si mai costisitor sa compensezi aceste pierderi mai tarziu. Este binecunoscut si evident faptul ca alegerile facute acum si actiunile intreprinse de parinti si de societate in copilaria timpurie au o puternica si mai de durata influenta asupra progresului individual al copilului si asupra progresului natiunilor, in sens larg.

Calitatea ingrijirii si a protectiei in aceasta perioada sunt mijloacele care inlatura mortalitatea infantila, boala, intarzierea in crestere, traumele, proasta alimentatie, intarzierile de dezvoltare. Acordand copilului atentia cuvenita, asigurandu-i cresterea si educatia, ii cream conditii pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata si armonioasa.

Specialistii considera ca perioada de timp pentru educatie timpurie este definita de la conceptie pana la varsta de 8 ani, perioada in care are loc cea mai rapida dezvoltare a creierului. Cei mai importanti sunt primii doi ani din viata, cand apar cele mai semnificative schimbari din punct de vedere intelectual, emotional, psihologic si social.

Un program educativ eficient este un program care isi propune sa ia in seama copilul de la primele momente ale existentei sale si care implica toti agentii educationali care contribuie la cresterea si dezvoltarea lui.

Conceptul de educatie timpurie se refera asadar la doua dimensiuni:

Ø      inceperea preocuparilor educationale de la varstele mici;

Ø      implicarea familiei si comunitatii in educarea copilului mic si prescolar.

In mod firesc, institutiile de educatie nu se pot substitui familiei, ci o sprijina si contribuie la dezvoltarea relatiilor intra- si extrafamiliale. Nici o institutie, oricat de buna ar fi ea, nu poate inlocui familia. Educatia timpurie se preocupa de extinderea strategiilor de stimulare si dezvoltare a copilului si in familie. Aceasta prevede parteneriate active cu parintii copiilor, in asa fel incat acestia sa continue acasa ceea ce se realizeaza la cresa sau la gradinita si chiar sa-si imbunatateasca practicile parentale. Familia si comunitatea trebuie sa participe activ si eficient inca din primul an de viata a copilului la cresterea, ingrijirea, sanatatea si educatia copilului si pana la intrarea lui la scoala.Beneficiarii primari ai educatiei timpurii sunt copiii, iar beneficiarii secundari sunt parintii, educatorii si toti agentii educationali din comunitate, iar prin efecte, societatea, in ansamblu.

Stim ca pana la 2 ani ,mama (tatal) poate legal sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului iar la varsta de 3 ani poate fi inscris la o forma de invatamant prescolar dar de la 2 la 3 ani parca nu-i mai pasa nimanui de el-majoritatea parintilor ramanand neputinciosi.

Unii dintre ei isi sacrifica poate cariera alegand sa intrerupa activitatea profesionala,altii prefera sa-i lase in ingrijirea bunicilor care au si ei problemele lor si nu intotdeuna reusesc sa-i educe la nivelul asteptarilor parintilor sau, in ultma istanta, apeleaza la baby-siter care, nu numai ca este costisitor pentru majoritatea parintilor dar nu au nici pregatirea pedagogica adecvata.Tocmai de aceea ,este necesar sa se elaboreze o strategie punctuala cu privire la pregatirea resurselor umane care sa se ocupe de educatia acestor copii precum si extinderea gamei de servicii destinate copilului pana la 3 ani.

Asadar, din perspectiva abordarii integrale a educatiei este necesar ca societatea sa constientizeze si sa respecte drepturile copilului, sa schimbe mentalitatile abordand o noua conceptie despre copil ca memebru al comunitatii, sa sprijine si sa dezvolte relatii de tip democrat referitoare la copil, familie,institutie educationala, comunitate.

BIBLIOGRAFIE

• Curriculum pentru educatia timpurie a copiilor cu varsta intre nastere si 6-7 ani/2008.
• Revista invatamantului prescolar 3-4
• Revista invatamantului prescolar 3/2007
• www.edu.ro
• Vrasmas,E,Ed.timpurie ,Editura Polirom,2002.
• Sovar R.,Educatia timpurie a copilului de la 0-6 ani- Ministerul Educatiei si Invatamantului si reprezentatia UNICEF in Romania,1998.