Excursia, componenta a activitatii extracurriculare de educatie ecologica in invatamantul prescolar

Excursia, componenta a activitatii extracurriculare de educatie ecologica in invatamantul prescolar

Societatea umana este in continua dezvoltare, atat in timp, cat si in spatiu. Cultura unei societati este reflectata prin valorile pe care le manifesta, fie ele morale, etice, estetice, economice dar si prin relatiile pe care le desfasoara fiecare om cu mediul in care se afla, cu mediul natural.

Omul, de la inceputurile existentei sale s-a aflat in mijlocul naturii. Dar, uneori natura impune manifestari fata de care omul ramane neputincios. Treptat, oamenii au incercat sa faca cercetari, sa descopere mai multe lucruri despre natura, observand ca natura se desfasoara dupa anumite reguli si de aceea mentinerea unui anumit echilibru al naturii este esential pentru desfasurarea normala a vietii.

Atitudinile si comportamentul nostru in raport cu tot ceea ce ne inconjura se formeaza inca din momentul in care ne nastem. Mai intai parintii nostri sunt cei care incearca sa ne familiarizeze cu normele si valorile morale, acest lucru fiind continuat de catre educatoare atunci cand copiii urmeaza gradinita, apoi de catre invatatoare, profesori.

Daca dorim ca  semintele  educatiei ecologice sa dea roade, trebuie ca publicul-tinta sa fie alcatuit din copii, in primul rand, deoarece, precum spune si un proverb mai vechi,  pomul cand e mic se-ndreapta , de mici trebuie sa le formam copiilor       principalele notiuni, priceperi si deprinderi de educatie ecologica, trebuie ca ei sa manifeste interes inca de mici, pentru a putea fi adevarati ecologisti in timp.Copiii sunt publicul cel mai important deoarece ei sunt consumatorii de maine ai resurselor naturii.

Dar oare ce este educatia ecologica? In ce consta? Cum se manifesta? Ce presupune? Care este scopul ei?

Educatia ecologica constituie un proces de recunoastere a valorilor si de intelegere a conceptelor, cu scopul formarii si dezvoltarii atitudinilor, deprinderilor necesare interrelatiilor ecosistemice dintre om si natura, studiaza influenta activitatilor umane asupra mediului inconjurator.

Precum am spus, prin educatia ecologica contribuim la o intelegere a legaturii dintre actiunile omului si schimbarile mediului.

Educatia ecologica presupune formarea unui comportament corect fata de mediul ambiant cat si o implicare activa in ceea ce priveste procesele de mediu. Chiar si Democrit spunea: Natura si educatia sunt asemanatoare, caci educatia il transforma pe om si, prin aceasta transformare, creeaza natura . De aici rezulta ca noi, oamenii, avem natura pe care o cultivam. Daca o ocrotim, aceasta va fi  infloritoare. In schimb, daca nu o ocrotim, aceasta va pieri.

Scopul educatiei ecologice este acela de a imbunatati viata prin asigurarea cunostintelor si valorilor necesare copiilor pentru a-si asuma o anumita raspundere fata de mediu, o raspundere de mentinere a acestuia, de a crea atitudini pozitive fata de mediul inconjurator.

Ca orice tip de educatie si educatia ecologica are anumite principii dupa care se ghideaza. Astfel, din prisma principiilor educatiei ecologice, aceasta reprezinta o componenta integrala a planificarii de mediu si a managementului ecologic, se refera la toate componenetele mediului inconjurator, si anume: componentele naturale sau artificiale, personale sau sociale, locale sau globale. De asemenea, educatia ecologica schimba modalitati estetice si etice de abordare si intelegere a realitatii precum si motivatia de comportare a fiecarei persoane.

Educatia ecologica este formata din doua elemente: intelegerea si aprofundarea.

Intelegerea reprezinta relatia om-mediu natural, determinata de factori precum forte naturale si sociale.

Pentru solutionarea problemei protectiei mediului, se impune cooperarea tuturor factorilor de mediu (valori etice si morale, economie, nivel de dezvoltare al stiintei, factori endogeni si exogeni).

Aprofundarea reprezinta capacitatea de a utiliza deprinderi rationale, de a participa la discutii si dezbateri publice.

Grija fata de mediu este componenta esentiala a dezvoltarii morale, sociale, culturale si spirituale. Copiii trebuie sa se familiarizeze de la cea mai frageda varsta cu aceasta. Dar pentru a dezvolta copiilor capacitatea de a lua decizii in ceea ce priveste educatia ecologica, este nevoie de o dezvoltare a principalelor notiuni despre ecologie. Educatia ecologica lipseste din pacate din planul de invatamant, ceea ce face ca elemente ale educatiei ecologice sa fie predate in cadrul activitatilor de cunoastere a mediului si educatie pentru societate in invatamantul prescolar, sau in cadrul altor activitati extracurriculare.

Activitatile extracurriculare sunt menite sa ofere elevilor oportunitati multiple de recreere, sa le dezvolte spiritul de competitie, sa le valorifice potentialul intelectual si aptitudinile, sa le stimuleze imaginatia, creativitatea si initiativa.

Educatia ecologica in gradinite abordeaza problematica ecologiei punand accent pe invatarea

perceptiva, modalitatile de organizare si desfasurare lasa la latitudinea educatoarelor proiectarea

acestora in functie de necesitati sau alti factori in cadrul carora copiii vor fi stimulati sa participe.

Astfel, ea manifesta anumite valente formative precum dezvoltarea capacitatii analitice, de analiza si sinteza, a interrelatiilor dintre om si mediul de viata, dezvoltarea gandirii, a capacitatii de analiza si de rezolvare de probleme, a creativitatii, a capacitatii de comunicare, a muncii in echipa, a simtului estetic, capacitatea de exprimare in limbaj ecologic, capacitatea de investigare experimentala, capacitatea de transfer, de valorificare a unei experiente.

Obiectivele educatiei ecologice sunt imbunatatirea si mentinerea calitatii vietii, informarea copiilor despre mediu, invatarea unor deprinderi care reduc impactul negativ asupra mediului, cresterea dorintei de a ocroti natura.

In cadrul gradinitei, educatia ecologica se poate realiza prin mai multe forme : observatii, experimente, povestiri, plimbari, drumetii, excursii, vizionari de diapozitive, jocuri de miscare, jocuri distractive, colectii, spectacole, tabere, concursuri, vizionari de documentare.

Multi oameni sustin ca, in zilele noastre, copiii de pretutindeni isi petrec tot mai putin timpul in mijlocul naturii, ei preferand sa stea mi mult in fata computerului si a televizorului.

De aceea, dascalii isi pot aduce contributia in formarea acestora ca  mici ecologisti, spre exemplu prin tinerea orelor in mijlocul naturii, in aer liber, pentru a stimula spiritul de creatie al copiilor.

Este extrem de important ca problemele de mediu sa fie transmise cat mai interesant, mai accesibil, sa se desfasoare ca o sarbatoare, elevii sa simta ca au contribuit cu adevarat la protectia mediului care ne inconjura.

De exemplu, lectiile predate in aer liber sunt mult mai interesante, ofera elevilor posibilitatea de a cunoaste direct elementele despre care invata. Iar atunci cand iau parte la un proiect care ii implica direct in imbunatatirea calitatii mediului, copiii se ajuta pe ei, dar si pe ceilalti, asigura o coeziune a grupului care va duce la descoperirea unor lucruri noi, traind experiente comune.

Astfel, excursiile, drumetiile, investigatiile ne pot oferi posibilitatea intelegerii fenomenelor naturii si a protejarii ei.

Excursia reprezinta un mijloc didactic de mare importanta in raport cu dezvoltarea cognitiva si afectiva a copilului, ofera copiilor posibilitatea sa observe, sa cerceteze, sa cunoasca in mod direct o mare varietate de aspecte din natura, de ordin biologic despre mediul natural si factorii de mediu. Contribuie la educarea si dezvoltarea simtului estetic, trezeste dragostea pentru natura si respectul pentru frumusetile ei, stimuleaza curiozitatea si spiritul de echipa al copiilor, acestia intiparindu-si in memorie unele aspecte care poate vor fi de neuitat pentru ei, si le vor intipari in memorie pentru tot restul vietii.

Excursia didactica are ca scop principal largirea orizontului didactic, realizand de asemenea legatura dintre teorie si practica. Etapele ce trebuie parcurse pentru organizarea acestei activitati, urmaresc in general structura oricarui tip de excursie, dar importanta majora o are etapa pregatitoare, organizatorica, de pregatire a colectivului de elevi pentru a fi capabili sa realizeze obiectivele propuse pe parcursul activitatii.

Excursia reprezinta o calatorie de cel putin o zi, efectuata in afara localitatii de resedinta, cu un mijloc de transport, avand ca scop recreerea, vizitarea, informarea, studiul.

In functie de continut, identificam mai multe categorii de excursii

- excursii pentru cunoasterea componentelor naturale ale peisajului geografic ;

- excursii pentru cunoasterea anumitor obiective social-economice si culturale din peisajul geografic ;

excursii cu obiective mixte.

Stabilirea atenta a obiectivelor este foarte importanta. Trebuie stimulata dorinta si curiozitatea elevilor de a descoperi noi fenomene si elemente, dar si dorinta de calatorie in scopul cunoasterii si, nu in ultimul rand, crearea unui suport informativ-educativ pe plan ecologic, pentru protectia mediului.

Aceasta forma de excursie are ca scop principal largirea orizontului didactic, realizand de asemenea legatura dintre teorie si practica. Acest tip de activitate anticipeaza intuirea, cunoasterea generala, usurand succesul invatarii. Are avantajul de a facilita observarea elementelor mediului in ansamblul lor ,cu interrelatiile specifice, usurand deducerea cauzelor care le-au generat.

Excursia este una dintre cele mai atractive, placute si utile activitati de recreere si odihna activa, facilitand contactul direct cu mediul, aceasta presupunand o percepere activa a unor zone geografice, peisaje, actionand direct asupra acestora. Prin aceste actiuni copiii dobandesc informatii, isi formeaza reprezentari, traiesc experiente de invatare.

O excursie impune o mare responsabilitate din partea celui care o organizeaza. De aceea, continutul trebuie ales cu grija, bine corelat cu scopul si obiectivele, perioada sa fie corespunzatoare unei bunei desfasurari a activitatii. Pentru aceasta, excursia trebuie organizata dupa un plan bine stabilit, care sa parcurga mai multe etape :

Prima etapa consta in pregatirea teoretica, documentarea, studierea traseului, orientarea :

-pentru o buna pregatire trebuie ca educatoarea sa cunoasca mai intai locul, prognoza meteo pentru perioada cand se va desfasura excursia, datele plecarii si sosirii mijloacelor de transport.

Educatoarea se va documenta utilizand cd-uri, diverse prezentari ale zonei respective, oferte, harti, fotografii. Este foarte important sa se realizeze o buna documentatie bibliografica, pentru ca, indiferent ca la fata locului este ghid sau nu, cadrul didactic este coordonatorul activitatii si trebuie sa ofere explicatia stiintifica .

Se incearca, pe cat posibil, alegerea celei mai reprezentative zone.

Se specifica obiectivele principale, dar nu se ignora nici un aspect care ar putea consolida cunostintele dobandite anterior.

Se va asigura transportul, masa, se va stabili traseul si se va tine o evidenta a numarului de participanti.

Se stabilesc punctele de aplicatie practica si activitatile specifice fiecarei opriri.

Dupa ce sunt clarificate datele, cadrul didactic prezinta oferta parintilor. De asemenea, poate sa repartizeze diverse sarcini copiilor, cat si parintilor insotitori.

Se analizeaza costul excursiei si se intocmeste dosarul cu actele si aprobarile necesare oricarei excursii.

Cea de-a doua etapa -desfasurarea propriu-zisa a excursiei, culegerea datelor si cercetarea la fata locului. Excursiile pot studia un fenomen geologic (pestera, salina, cariera de piatra), un aspect geografic (un lac, un munte, un baraj natural), elemente de etnografie (datini, port), aspecte din viata culturala si religioasa (o biserica, un monument), aspecte din viata socio-economica ( o fabrica, un magazin), aspecte ale trecutului istoric( cetati, ruine).

Cea de-a treia etapa consta in trierea, selectia, prelucrarea materialului cules si valorificarea rezultatelor. Dupa finalizarea excursiei informatiile se pastreaza, se ordoneaza evenimentele, se sorteaza sarcinile de lucru, se compara anumite aspecte, se constientizeaza anumite trairi ale participantilor, se emit concluzii si se fac aprecieri.

Se reconstituie traseul pe zile, daca este cazul, in functie de obiective. Se cumuleaza materialele culese de fiecare echipa si se analizeaza in ansamblu. Se revad notitele si se completeaza cu ajutorul intrebarilor. Se ordoneaza esantioanele de roci, fructe, ramuri, frunze. Se ordoneaza fotografiile. Daca este posibil se vizioneaza inregistrarile.

Pe harta fizica, care a insotit excursia si pe care este marcat traseul cu o banda colorata, se marcheaza punctele de lucru de pe parcursul excursiei; obiectivele principale (in functie de scopul urmarit) pot fi ilustrate cu o fotografie reprezentativa.

Materialul cules poate fi valorificat prin realizarea unor panouri informative sau panouri cu fotografii de grup ale elevilor. Acestea din urma au, pe langa scopul ilustrativ si unul educativ de popularizare a actiunii pentru trezirea interesului copiilor pentru cunoasterea patriei. Nu trebuie uitat faptul ca orice excursie constituie si un mijloc important de calire a organismului si de unitate a colectivului.

In concluzie, putem afirma, ca pe teren, in comparatie cu sala de clasa, continutul informativ al lectiei are o arie mai vasta de cuprindere a elementelor adiacente care definesc categoria de notiuni propusa in studiu.

Pe tot parcursul excursiei trebuie facute popasuri de observatie asupra unor lucrari de degradare a terenului sau de poluare ( uneori este suficienta observarea deseurilor menajere aruncate la intamplare in preajma localitatilor).

Prin observatie,conversatie si dezbatere in teren a mai multor probleme se vor consolida generalizari si se vor face intelese legaturile cauzale intre componentele mediului si un complex teritorial din zona.

Cai de realizare

In cadrul grupei de prescolari am infiintat un grup al  cercetasilor, fondat pe interesul si procuparile copiilor. Cu aceasta ocazie am realizat un proiect tematic intitulat  Natura, prietena mea, desfasurat pe o perioada de doua saptamani. In cadrul acestui proiect am derulat activitati precum: Curiozitati din lumea plantelor ,  De ce cad frunzele ? ,  Aranjamente florale ,  Culorile primaverii ,  Prietena mea, floarea ,  Curiozitati din lumea animalelor ,  Specii de animale pe cale de disparitie ,  Cum putem ocroti natura si de ce ? .

Proiectul tematic s-a incheiat cu o excursie la Gradina Zoologica din Targu-Mures.

Activitatile au avut o influenta extrem de benefica asupra copiilor, care a dus la atingerea tuturor obiectivelor, unele dintre acestea fiind: clasificarea unor organisme studiate, efectuarea de observatii directe, efectuarea unor experimente, colectari si conservari de plante si animale.

Protectia naturii reprezinta una dintre cele mai importante preocupari ale zilelor noastre, manifestand 3 aspecte importante: prevenirea deteriorarii mediului, actiuni de depoluare si reconstructie, pastrarea sau intretinerea zonelor depoluate.

Trezindu-le interesul fata de natura, putem aprinde o scanteie a sentimentului de stima fata de sine si nu trebuie sa ne facem griji daca nu putem face totul. Aprinderea unei scantei este un inceput bun.

Bibliografie :

Parvu, C., Godeanu, S., Stere, L.,(1985), "Calauza in lumea plantelor si animalelor", Ed. Ceres, Bucuresti;

"Revista Invatamantul Prescolar", nr. 1-2/2005, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei, Ed. Coresi, Bucuresti;

Baciu, E., Farcas, F., Pop, D., (2005), "Educatia ecologica in gradinita", Ed.Lyra, Targu-Mures;

"Revista Invatamantul Prescolar", nr. 3-4/2006, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Institutul de Stiinte ale Educatiei, Ed. Coresi, Bucuresti;

"Prietenii naturii"-Enciclopedie practica a copiilor, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1983;

"Revista Invatamantul Prescolar ", nr. 1-2/1994, Ministerul Invatamantului, Institutul de Stiinte ale Educatiei, Ed. Bucuresti, 1994;

Ionescu, M., Radu, I., (2004), "Didactica moderna"-editia a II-a, revizuita, Ed. Dacia, Cluj-Napoca.