REVISTA ,,MAMARUTELE"

REVISTA ,,MAMARUTELE"

I

IN MAREA BRITANIE, aceasta micuta insecta colorata este cunoscuta sub numele de ladybird, care inseamna pasarea doamnei.In tara noastra, i se spune buburuza sau mamaruta. Desi gandacii nu se numara printre insectele noastre preferate, buburuzele fac exceptie, fiind, de obicei, privite cu drag.
Ele ii fascineaza pe copii, iar gradinarii si agricultorii le primesc cu bratele deschise. De ce sunt ele atat de indragite? In general, buburuzelor le place la nebunie sa manance afide, sau paduchi-de-plante, niste insecte minuscule, cu corpul moale, care devoreaza culturile din gradini si de pe camp. Unele buburuze adulte pot consuma in timpul vietii lor mii de afide; chiar si larvele lor au mare pofta de mancare.
In plus, buburuza se hraneste cu multe alte insecte daunatoare. Exista specii care se ospateaza chiar cu diverse ciuperci ce ataca plantele. Prin urmare, nu ne mira de ce gradinarii si agricultorii

indragesc buburuza!

Gargarita

de Marinca Nita

LEGENDA BUBURUZEI

Au iesit ghioceii albi, brandusele galbene si toporasii albastri. Albinele isi deretica stupul; ca maine or sa iasa la treaba. Mieii zburda pe pajistile abia dezgolite de nea. In ograda, gainile scurma si cotcodacesc. Toata lumea are treaba; nimeni nu sta degeaba.

Mangaiata de soare, buburuza cea mica si rosie a iesit si ea din crapaturile scoartei copacului unde a stat pitita pana atunci. A facut ochii mari si s-a uitat in jur. Asa cum statea pe scoarta cenusie a copacului, parea o farama dintr-o piatra pretioasa rosie. Avea si scapari de rubin cand vreo raza o mangaia pe spate.

Buburuza s-a intristat.

Ce mica si neinsemnata sunt! Toate in jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu ma baga in seama!

Zicand acestea, si-a desfacut larg aripile lasandu-se purtata de-o boare de vant. Asa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mana unui copil care se juca.

- Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuza! Ce gaza micuta si dragalasa! I-o fi frig Dar de acuma, gata! Nu te mai necaji, buburuzo! Am sa te incalzesc eu!

Si copilul a ridicat incetisor mana catre soare si-a mangaiat cu drag stropul rosu care ii inflorea palma. Apoi a suflat incetisor asupra-i.

- Hai, du-te, buburuzo! Incalzeste-te la soare!

S-a bucurat buburuza. A inteles ca, mica si neinsemnata cum e, are si ea un rost pe lumea asta. E cea dintai gaza care se arata primavara. E, cum s-ar zice, o vestitoare curajoasa.

COPILARIA MEA

Cateodata stau si ma gandesc la copilaria pe care am avut-o. A fost frumoasa. Abia asteptam ca parintii sa ne mai lase singuri ca sa ne jucam in voie. Cred ca fiecare are amintiri frumoase din copilarie si fiecare poate sa spuna: mai frumoase ca ale mele nu a avut nimeni.
Cand eram copil, gandeam ca un copil. Acum ca sunt mare, gandesc altfel. Daca as fi iarasi copil, insa cu mintea unui om matur, oare cum m-as comporta? Nu as mai fi copil. As fi un om micut, dar matur.
Copil inseamna sa nu intelegi cum stau lucrurile si sa te minunezi de toate. Pentru orice lucru pe care-l vezi sau auzi sa exclami: uaaaau! Spune un refren dintr-un cantec italian:
Cand copiii fac, uaaau!Ce minunatie! ce minunatie!
Iar eu ma rusinez, ca nu mai stiu sa fac, uaaau!
Oamenii mari nu mai stiu sa se minuneze de nimic. mai mult sunt tristi decat veseli.
Este o diferenta intre plansul unui adult si plansul unui copil. Copilul plange atunci cand a primit bataie de la parinti sau cand a fost certat, insa un adult de ce plange? El nu mai primeste bataie de la parinti. Plange pentru ca are interese: plange ca a fost tradat; plange ca a fost mintit; plange cand echipa favorita pierde; plange cand pierde pe cineva drag. Etc.
Ce frumoasa a fost copilaria!
Imi placea sa merg la camp cateodata cu mama pentru ca mergeam cu bunicul care avea caruta. Bunicul ma lasa sa conduc eu caruta care era trasa de vaca. Era bucuria mea. Stateam in fata, langa bunicul. Cine mai era ca mine. Nu aveam masina atunci, aveam doar caruta, dar, bucuria mea era mare.
Acum daca imi este sete trebuie sa torn apa in pahar si apoi sa o beau. De multe ori, copil fiind, alergam acasa de la joaca si fiind insetat, nu mai luam paharul sau cana sa beau apa, puneam direct gura in galeata cu apa rece si beam pana imi potoleam setea. Imi placea sa beau asa pentru ca, daca foloseam cana, apa se termina rapid din ea si, astfel, imi strica pofta de a mai bea. Mama ma mai certa, imi spunea: "numai vaca bea asa ca tine ."
Nu aveam celulare cum au toti copii de astazi. Si, tare bine mai era. Dupa ce veneam de la scoala plecam la joaca. Uneori ne intorceam acasa pe la ora 10 seara. Cand ajungeam acasa, mai primeam cate o mica cearta: "Unde ati fost, mai? V-am cautat peste tot. Aveam nevoie sa te trimit la bunica dupa.". Ce bine ca nu aveam celular, ca m-ar fi cautat mama si imi strica toata joaca. Bataie de la tata, am primit doar de doua ori. Tin minte si astazi amandoua fazele si motivele pentru care am primit bataie. Nu degeaba se spune: "am sa-ti trag o bataie ca nu ai sa ma uiti in veci". Prima bataie am luat-o pentru ca am distrus un copacel de mar. Abia facuse pentru prima data fructe ca noi ne-am si urcat in el si pentru ca era puiet si fraged, i-am rupt aproape toate crengile. Cand s-a intors tata acasa seara si a vazut ce am facut . A doua bataie am primit-o ca am lasat sa intre gainile in gradina si au mancat tot zarzavatul. Am meritat aceste doua batai.
Nu aveam calculatoare, dar tot gaseam noi ceva de joaca toata ziua. Ne jucam de-a caii. Eu, cum eram buna la fuga, eram mereu "inhamata", adica mi se punea o sfoara pe dupa cap si sub brate, iar un altul tinea in spatele meu de capetele sforii si fugeam amandoi. Ma mai lovea cu o varga, dar trebuia sa accept, ca doar eram calul. Ne imparteam in mai multe echipe si asa fugeam unii dupa altii pe toate dealurile si vaile satului.
Daca se intampla sa cadem si sa ne julim, nu cautam vinovati, ne ridicam si continuam joaca.
Daca cineva avea o sticla cu suc, impartea si la ceilalti din grup. Nu a murit nimeni ca am baut din aceeasi sticla. Sau, daca cineva avea o guma de mestecat, adusa de tatal lui din strainatate, dupa ce se satura de mestecat o dadea si la altul si, asa, saraca guma trecea pe la mai multi, ca doar, era din strainatate. Cand cititi aceste randuri, nu aveti decat sa radeti, dar asa era viata de copil. Nu gandeam ca acum. Atunci, parca, totul era permis, nimic nu putea cauza o boala.
Daca copiii de astazi ar citi vietile noastre din copilarie, poate, ar spune ca am dus o viata de plictiseala. Dar, noi am fost foarte fericiti. Mult mai fericiti decat sunt unii copii astazi.

DESPRE ABUZUL ASUPRA COPILULUI

Traim intr-o lume dezvrajita, cand omenirea a explodat parca in tot mai multi indivizi orizontali. Asa se explica de ce, pe fondul derivei noastre axiologice, s-a trezit din letargie jungla din om, iar timpul actual s-a incenusat in violenta. Si astfel, fiinta umana devine, pe zi ce trece, agentul tuturor conflictelor si al nici unei armonii.

Agresarea copilului constituie probabil forma cea mai vitriolanta si mai abjecta a violentei. Caci prin ea este sfidata propria noastra devenire si speranta pentru viitor. Spun asta deoarece, in majoritatea cazurilor, maltratarea copilului semnifica un veritabil harachiri psihologic, ale carui efecte vor ulcera adeseori intraga viata.

Adeseori consideram ca propria noastra maturitate si acumulare de experienta sunt suficiente pentru a stabili modele educationale pentru copii. Cei mai multi dintre noi consideram ca avem integrata capacitatea de a creste copii, ca avem potentialul de a intelege si rezolva nevoile lor si stim cum sa-i sprijinim sa creasca fericiti. Parintele isi atribuie drepturi depline asupra modului in care isi creste si isi educa copilul. Educatorul apreciaza ca pregatirea lui profesionala este cea mai indicata si suficienta pentru a instrui si orienta copilul in evolutia lui. Medicul reprezinta garantia interventiei in asigurarea sanatatii fizice si psihice a copilului - si s-ar putea continua enumerarea persoanelor adulte, familie extinsa, specialisti si nespecialisti cu care copilul vine in relatie si care sunt raspunzatori de influenta pe care o produc asupra lui. Daca toate lucrurile ar merge bine, nu am avea de a face cu atatea situatii in care copiii sunt supusi la atitudini incorecte, neadecvate, la diverse forme de abuz sau neglijare din partea adultilor.

Abuzul afecteaza dezvoltarea copilului in dimensuinile sale esentiale. Efectele abuzului sunt profunde si nefaste, insotind individul de-a lungul vietii sale, de aceea se impune cu necesitate abordarea problemei abuzului si acordarea unei atentii deosebite traumelor traite in copilarie. Agresiunea supra copilului semnifica maltratarea lui, indiferent daca acesta se afla in postura de martor al violentei domestice, de victima efectiva sau in ambele ipostaze.

Ce este abuzul?

Abuzul este o manifestare a violentei fata de copii (si nu numai) profitandu-se de diferenta de forta (fizica, psihica, economica) dintre adulti si copii, provocand intentionat afectarea fizica si/sau psihica a acestora. Abuzarea copilului sau maltratarea lui este constituita de toate formele de rele tratamente si/sau emotionale - abuzul sexual, neglijarea sau tratament neglijent, terorizarea, rejectarea, izolarea, degradarea coruperea, exploatarea comerciala sau de alt tip - ale caror consecinte sunt daune actuale sau potentiale aduse sanatatii copilului, supravietuirii, dezvoltarii sau demnitatii lui, in contextul unei relatii de raspundere, incredere sau putere.

Putem sa ne dam seama ca un copil a fost supus unei forme de abuz sau de neglijare observand si analizand modificarile produse in comportamentul sau in comparatie cu cel anterior. Principalele manifestari pe care le poate prezenta un copil sunt :

tulburari de somn (insomnii, somn agitat, vise urate, cosmaruri);

tulburari de alimentatie;

manifestarea fricii la atingere;

prezenta unor ticuri (ticul clipitului, rosul unghiilor, alte miscari cu caracter repetitiv);

persistenta unor senzatii olfactive sau cutanate obsedante;

modificarea rapida a dispozitiei afective;

impulsivitatea, agresivitatea nejustificata de situatie;

autostigmatizarea, culpabilizarea;

neglijenta in indeplinirea sarcinilor si incapacitatea de a respecta un program impus;

dificultati in relationare si comunicare;

scaderea randamentului scolar;

tulburari de comportament (minciuna, fuga de acasa/ de la scoala, evaziune familiala, absenteism scolar, abandon scolar, furt, consum de alcool, de droguri);

comportament necorespunzator varstei.

Abuzul nedepistat si netratat produce modificari grave in structura personalitatii copilului, cu repercusiuni majore in timp. Pe termen scurt, efectele abuzului sunt mai usor de identificat, de analizat si de ameliorat, dar de cele mai multe ori efectele lui nefaste insotesc individul de-a lungul intregii vieti. Cu cat interventia si recuperarea se fac mai tarziu fata de momentul producerii abuzului, cu atat sunt mai dificile si cu sanse mai reduse de succes.

Pentru a contribui la conturarea de noi atitudini fata de problematica abuzului, s-a constatat ca, din pacate, si gradinita este un spatiu in care se poate constata producerea de abuzuri. Educatoarea poate observa efectele abuzurilor asupra copiilor, ea poate juca un rol activ in solutionarea cazurilor de abuz. Cunoscand particularitatile de varsta si individuale ale copiilor, ii poate ajuta in depistarea si indrumarea cazurilor de abuz. Trebuie sa existe o relatie permanenta si eficienta intre educatoare, copil, familie, comunitate pentru a contribui la prevenirea situatiei de abuz. Dincolo de situatiile de abuz fizic intalnite, sunt mult mai frecvente abuzurile emotionale de genul: etichetarii, marginalizarii, ignorarii, izolarii sau apelarii jignitoare. In cazul copiilor abuzati educatoarea trebuie sa dea dovada de rabdare, intelegere, disponibilitate; sa nu foloseasca pedepse, sa nu bruscheze copiii; sa dea dovada de empatie; sa nu ridiculizeze copilul in fata colegilor; sa incurajeze relatiile sociale pozitive dintre copii; sa stimuleze verbal copilul, sa fie afectuoasa si sa respecte copilul; sa dea dovada de atitudini si comportament pozitiv. Gradinita este o institutie care are sansa de a nu cunoaste foarte multe cazuri de abuz asupra copilului, raportandu-se la totalitatea acestora, partial datorita varstei prea fragede a copiilor, partial datorita caracteristicilor unor forme de abuz.

Societatea in care traim trebuie sa constientizeze importanta protejarii si ocrotirii copiilor. Aceasta se realizeaza cu grija, rabdare, atentie, dar si cu foarte multa dragoste. H. Spencer a subliniat acest lucru spunand: ,,Copiii carora nu li se arata dragoste ajung sa nu iubeasca". Si ce este o lume fara iubire?

Bibliografie:

1. Ana Muntean - Psihologia dezvoltarii umane, ed. Polirom, 2006

STRATEGII MANAGERIALE PENTRU COPIII CU ADHD

ADHD (Attention Deficit and Hyperactivity Disorder) reprezinta o tulburare de comportament foarte raspandita in ultimii ani, cunoscuta ca tulburare prin deficit atentional si hiperactivitate. Este o afectiune neurobiologica cerebrala care se manifesta prin: deficit atentional; impulsivitate; hiperactivitate.

Desi cauza exacta a ADHD nu este inca cunoscuta, cercetarile recente riguros concepute vin in sprijinul teoriei ca aceasta tulburare se transmite genetic de la parinti la copii. Un parinte ce prezinta simptome ADHD are sanse in proportie de 25% de a avea un copil cu ADHD. Diagnosticul nu il poate da educatoarea fara a conlucra, in special cu parintele, cu psihologul si psihiatrul.

Slaba consolare este ca un copil cu ADHD are intregul potential pentru a avea o cariera de succes si ca totul depinde de modul in care aceasta tulburare este depistata, acceptata de parinti, care trebuie sa conlucreze cu cadrele didactice in a sprijini copilul si a adopta strategii diferentiate. Personalitati remarcabile ale lumii au fost diagnosticati cu ADHD: Albert Einstein, Walt Disney, Beethoven, Salvator Dali, Bill Gates, Vincent van Gogh, John Kenedy etc. Carierele lor au fost impresionante.

Copiii diagnosticati sau cu potential ADHD sunt asistati prin:

. interventii educationale ;

. terapii psiho - comportamentale (controlul comportamentului, tratament si sprijin/asistenta psihologica) ;

. tratament medical (medicamente specifice, pentru situatiile care impun acest tip de interventii: ex. Strattera, Ritalin).

Desigur, este greu pentru parinti si ceilalti adulti sa ii disciplineze, dar acest lucru este pentru parinte mai degraba o dificultate decat o suferinta. Devine suferinta abia atunci cand copiii, ajunsi adolescenti, pot avea si tulburari de conduita (adica recurg la comportamente cum ar fi consumul de alcool si alte droguri, fumat, prietenii nedorite, implicarea in relatii sexulale etc.). Motivul nu este o educatie necorespunzatoare, ci o tulburare care nu a fost depistata si tratata la timp. De multe ori este nevoie de specialisti, uneori de medicatie.

In ceea ce priveste interventiile comportamentale, se urmareste stimularea comportamentelor pozitive (recompensele) si evitarea celor indezirabile (pedepsele). In cazul copiilor cu ADHD se recomanda in primul rand empatia si intelegerea, nu etichetarea, blamarea acestora. Nu se recomanda utilizarea recompenselor substantiale (ex. bani), ci anumite lucruri care sunt corelate cu pasiunile si interesele copilului (ex. piese de colectie, carti, jucarii, mici unelte si instrumente). Sanctiunile nu trebuie sa fie disproportionate si se va evita orice forma de violenta fizica sau verbala. Ele se aplica numai dupa ce este clar ca s-a inteles motivul aplicarii lor, copilul fiind anuntat asupra momentului aplicarii lor ca o consecinta a comportamentului nedorit.

Una dintre strategiile eficiente care pot fi aplicate copilului hiperactiv este efortul pozitiv. Obiectivul consta in a da tonul faptelor sale bune pentru ca el sa capete placerea de a le repeta. Este vorba, de exemplu de a-l surprinde actionand cum trebuie si de a face din acesta un adevarat eveniment.

Stiind ca hiperactivitatea determina miscarea continua a copilului cu ADHD, agitatie, impulsivitate, dificultatea de a sta locului, in a pastra linistea si a se concentra mai mult asupra sarcinii de lucru, am avut grija ca el sa nu fie in apropiere de surse de distragere a atentiei. Am urmarit sa ma asez cat mai aproape de el, deoarece am constatat ca este important sa existe un contact vizual puternic intre noi.Totodata am incercat sa am o prezenta cat mai apropiata de el, lasandu-i libertatea de a-si alege colegii de lucru in echipa, dar avand grija sa fie in preajma copiilor cu un comportament dezirabil.

Am stabilit reguli ale clasei simple, realiste si coerente astfel incat copiii, in special copilul cu ADHD sa stie ceea ce ii este permis si ceea ce i s-a interzis. In cazul unei abateri, i- am amintit aceste reguli cu ajutorul unor repere vizuale( desene afisate). Astfel de reguli pot fi:

. sa ne respectam colegii si ceea ce fac ;

. sa pastram curatenia si disciplina ;

. sa ascultam cu atentie fara a intrerupe conversatia,

. sa avem incredere in noi, sa vorbim clar, tare si correct;

. sa ascultam indicatiile si sa lucram in echipa.

De asemenea sarcinile de lucru le formulam clar si concis; uneori le imparteam in sub-sarcini, il ajutam cu intrebari suplimentare menite sa-i stimuleze imaginatia dar, mai ales, sa-i mentina treaza atentia.

Programul de interventie a constat in aplicarea unor strategii educative si elemente de management eficient pentru copiii cu ADHD:

. utilizarea strategiei efortul -pozitiv → diferite tipuri de stimulente:

- atentiile verbale: un compliment, o vorba buna, un cuvant de sprijin ( ex.Bravo, sunt mandra de tine!; Ideea ta este geniala! etc.)

- atentiile nonverbale: gesturi afective (un semn, un pupic) sau o mimica de natura sa semnalizeze complicitatea (atingeri, salutul campionului).

- privilegii si activitati satisfacatoare: acordarea rolului de lider intr-un joc educativ, timp suplimentar pentru terminarea unei teme, primul loc la rand.

- atentii materiale: mici jucarii, o revista/carte, alimente etc.

Satisfactia resimtita de copil la aprecierile laudative ale educatorului devine o motivatie pentru repetarea acelui comportament dezirabil.

. Pentru a dobandi simtul responsabilitatii, i-am oferit ocazii de a trai experiente valoroase si semnificative:

- sa execute regulat o sarcina care ii face placere (ex. sa distribuie colegilor laptele si cornul, sa ingrijeasca "coltul viu" al clasei),

- sa practice activitati care il intereseaza (ex.practicarea unui sport, informatica, limbi straine etc.) ;

- sa participe la diverse activitati extrascolare, structurate si adaptate gusturilor si inclinatiilor elevului

(colectarea deseurilor, concursuri sportive, actiune caritabila etc.).

. In practica educatiei imaginative am utilizat instrumente cognitive ce includ:

- raspunsuri emotionale si afective, ritm si muzicalitate, gesticularea, comunicarea corporala (specifice intelegerii somatice) ;

- povesti terapeutice, metafore, opozitii binare, umorul, misterul, jocul, teatralitatea (specifice intelegerii mitologice).

Pentru un management eficient al grupei in care exista copii cu ADHD, dar nu numai, consider ca este deosebit de importanta capacitatea cadrului didactic de a construi relatii pozitive cu elevii, bazate pe respectarea personalitatii acestora.

In situatia unui copil care sufera de sindromul deficitului de atentie sau hiperactivitate, faptul ca se simte apreciat si sustinut de o persoana importanta in ochii sai il incurajeaza sa se autodepaseasca si sa-si descopere mult mai repede potentialul. A simti ca parintele si educatorul cred cu adevarat in el multiplica sansele de reusita.

Cu metode potrivite, cu multa atentie, intelegere si empatie, simptomele hiperactivitatii si ale deficitului de atentie, pot fi tinute sub control si uneori convertite in avantaje importante pentru succesul scolar sau, pe termen lung, pot constitui "cheia" de succes pentru o viitoare cariera a copilului cu ADHD.

DE LA GRADINITA LA SCOALA E MAI MULT DECAT UN .. PAS

Invatamantul prescolar se bucura de o atentie speciala nu pentru ca reprezinta prima etapa a sistemului de invatamant ci pentru generozitatea obiectivului urmarit - pregatirea prescolarilor pentru scoala, pentru o integrare si o adaptare rapida la munca scolara. Evident, educatia prescolara are un efect pozitiv asupra dezvoltarii abilitatilor intelectuale si sociale ale copilului si asupra viitoarei sale cariere scolare. Pregatirea intelectuala a copilului pentru scoala incepe de la grupa mica, continua la grupa mijlocie, grupa mare si se finalizeaza la grupa pregatitoare. Nivelul pregatirii copilului pentru scoala este dat de nivelul de dezvoltare intelectuala, motivationala, afectiva, senzoriala. Un rol important il are si familia care, numai alaturi de unitatea de invatamant, reprezinta cheia reusitei in viata a copilului.

Ceea ce ar trebui sa stie si sa accepte orice parinte de prescolar este faptul ca nu insusirea unui volum mare de cunostinte in gradinita il face pe copil apt pentru scoala ci dobandirea unor deprinderi, capacitati, abilitati si operatii necesare actului de cunoastere care favorizeaza invatarea. Pregatirea prescolarului pentru scoala presupune pe langa realizarea obiectivelor prevazute in programa pentru gradinita si atingerea nivelului de dezvoltare neuropsihica care sa-i permita copilului realizarea sarcinilor scolare primite. Este important de stiut faptul ca, numai printr-o armonizare a activitatilor de preinvatare cu cele de joc dar si a nivelului programelor si a ritmului solicitarilor cognitive, sociale si psihomotrice cu potentialul fiecarui copil, putem evita nu doar supra / sub solicitarea ci si antrenarea si maturizarea mecanismerlor invatarii scolare.

Gradinita are rolul de a sistematiza si integra cunostintele, experientele si influentele dobandite pana la aceasta varsta, de a largi contactele cu lumea exterioara, de a dezvolta capacitatea si modalitatile de receptare si comunicare a informatiei fizice, estetice si afective, de a contribui la socializarea copiilor, la satisfacerea nevoii lor de contacte sociale si de activitate. Treapta distinctiva si necesara a sistemului de invatamant, invatamantul prescolar isi reevalueaza permanent obiectivele, continutul, tehnologia didactica in vederea pregatirii corespunzatoare a copilului pentru scoala.

La terminarea gradinitei toti ne asteptam ca cel mic sa fie capabil sa desfasoare o munca sustinuta corespunzatoare varstei, sa stapaneasca deprinderile elementare si miscarile fundamentale, etc. Lucru realizabil. Parcurgand programa scolara se ajunge ca la finalizarea ciclului prescolar copilul sa detina un anumit volum de cunostinte, un set de reprezentari si notiuni elementare despre oameni si activitati (de exemplu, selecteaza in mod adecvat uneltele in functie de anotimp si activitatea concreta), despre viata si produsele muncii sociale, despre fauna si flora, despre tara si comunitate. Prescolarii invata sa descrie si sa identifice elemente locale specifice (elemente de relief, asezare, datini, obiceiuri, insemne) fata de care manifesta respect.

Numai un program organizat dar si personalizat, care sa tina cont de particularitatile de varsta, de interesele copilului, de curba de efort, vor ajuta la dezvoltarea: spiritului de observatie, memoriei, imaginatiei, reprezentarilor cantitative, raporturilor cauzale etc.

La debutul in scoala copilul cu o dezvoltare corespunzatoare varstei: are formata deprinderea motrica necesara utilizarii instrumentelor de scris, numara, compara multimile concrete, face unele calcule orale cu/fara utilizarea elementelor ajutatoare (exemplu, betisoarele), rezolva probleme (de adunare si scadere cu 1-2 unitati) si asculta cerinta, explicatia formulata de cadrul didactic. Prescolarul intelege si utilizeaza corect cuvintele, formuleaza, din punct de vedere gramatical, propozitii si fraze coerente, corecte si expresive. Numai atingerea unui anumit nivel de dezvoltare al vocabularului, al cunostintelor si al reprezentarilor, al notiunilor si al deprinderilor elementare indica gradul de pregatire al copilului pentru scoala, respectiv pentru intelegerea explicatiilor oferite de cadrul didactic la clasa.

Pregatirea pentru scoala implica si dezvoltarea morala a copilului. Astfel, in cadrul diferitelor activitati desfasurate in gradinita, copilul dezvolta sentimente de prietenie, de solicitudine si ajutor reciproc dar si emotii, sentimente morale, cum ar fi atasamentul afectiv fata: de parinti, de colectivul de copii, de personalul din gradinita.

In mijlocul colectivului de copii cei mici deprind elemente de comportament civilizat, invata sa aprecieze in situatii concrete unele comportamente si atitudini in raport cu normele prestabilite si cunoscute, invata sa traiasca in relatii cu ceilalti stari afective pozitive, sa manifeste toleranta, prietenie, armonie in paralel cu invatarea autocontrolului. La intrarea in scoala ei sunt capabili: sa respecte regulile de igiena personala si colectiva, sa participe la activitatile de grup in dubla calitate de vorbitor si auditor, sa comunice impresii si idei pe baza observarilor, sa compuna si sa rezolve probleme simple. Ei manifesta disponibilitate pentru actiunile de ingrijire si protejare a mediului, de asigurare a sanatatii omului si naturii.

Prin activitatile desfasurate la grupa cei mici invata, la inceput, cu ajutorul recompenselor, sa fie: perseverenti, harnici, sensibili, disciplinati, cinstiti, toleranti.

Interesul pentru scoala se educa la copii nu numai in cadrul activitatilor de la gradinita ci si in familie. Acolo unde familia se implica in educatia copiilor, rezultatele nu intarzie sa apara inca de la inceput. Nu putine sunt cazurile in care intalnim, la grupele de nivel II, copii care stiu sa scrie si sa citeasca, cunostintele si deprinderile lor devansand cu mult varsta cronologica a celor de varsta lor. Nu toti copiii sunt la fel de bine pregatiti pentru intrarea la scoala. Iata cativa dintre indicatorii ce nu ar trebui neglijati de cadrele didactice si parinti si care impun interventii imediate si cu tact: indisciplina pe perioada sarcinii de lucru, deficitul de atentie, iesirea din sarcina inaintea finalizarii lucrului, lipsa efortului voluntar accesibil varstei, imprecizia reprezentarile morale, problemele de auz fonematic, tulburarile de limbaj, vocabularul sarac dublat frecvent de greselile de pronuntie si de intelegerea sensurilor cuvintelor uzuale cu repercursiuni asupra insusirii scris - cititului, etc.

Cunoasterea acestor lipsuri reale si posibile in dezvoltarea fizica, intelectuala si morala a prescolarului prezinta o mare importanta pentru toti cei implicati in educatia copilului. In astfel de situatii cu profesionalism echipa alcatuita din cadrul didactic, parinti, logoped, psiholog, cadrul didactic de sprijin, medic scolar, va sti in ce directie sa actioneze pentru a le preveni. Pentru ca numai impreuna vom cotribui la dezvoltarea armoniasa a copilului si la pregatirea corespunzatoare pentru scoala, pentru viata.

Bibliografie:1. Didactica- Evaluarea in invatamantul prescolar;

2. Revista invatamantului prescolar, Nr. 1-2/1998 - Instrumente si modele de activitate in spiritul pregatirii pentru integrarea in clasa I.

FACTORI DETERMINANTI IN EDUCATIA COPILULUI

Principalii factori care ajuta copilul in desavarsirea propriei educatii sunt scoala si familia. Pentru o buna colaborare intre acesti doi factori este nevoie de multa comunicare din partea lor. Parintii nu au doar rol biologic ci si obligatia de a-i creste, a-i ingriji, de a-i educa.
Nu numai scoala are sarcina de a se ocupa de educatia copilului, tinand seama ca familia este cea care-i ofera primele informatii despre tot ce-l inconjoara, ca de la ea primeste copilul primele norme si reguli de conduita dar si climatul social si afectiv necesar dorintelor sale, pecetea pe care parintii o lasa asupra structurii spirituale si morale a personalitatii copiilor se mentine toata viata.
Analizand situatiile in care se manifesta de multe ori educatia in familiile copiilor se pot identifica mai multe tipuri de parinti :
a) unii inteleg sa-si adapteze stilul lor de educatie cu al scolii;
b) altii nu constientizeaza efectele negative ale metodelor aplicate in educatie;
c) altii refuza sa admita ca relatiile lor educationale cu copiii sunt deficitare.
Scoala, personalul didactic, are sarcina sa identifice situatiile problematice, sa comunice cu familia in favoarea elevilor si mai ales sa constientizeze faptul ca relatia de colaborare scoala-familie este benefica pentru obtinerea performantelor scolare.
Daunatoare pentru copii este atitudinea unor parinti care nu au obtinut de la copiii lor rezultatele dorite. Ei nu isi dau seama ca aceste rezultate tin de mai multi factori : nivelul de inteligenta mediu si starea de sanatate. Aceste neintelegeri duc uneori la abandon scolar.
Cazurile Copii in dificultate trebuie analizate indeaproape de catre cadrele didactice din scoala.
Nu este deloc simplu sa conduci spre maturitate o fiinta umana, mai ales daca ea este in dificultate . Scoala trebuie sa creeze servicii care sa faca fata celor mai particulare situatii (copii deficienti, cei cu tulburari de invatare). Se impune in primul rand cunoasterea profunda a particularitatilor psihologice si socio-culturale ale copilului in dificultate.
Trebuie sa existe o colaborare sincera intre toti cei implicati in procesul de educare al acestor copii (cadre didactice, profesori de sprijin, consilier educational, parinti, bunici, frati).
Tinand cont de toate acestea trebuie sa se caute modalitati de initiere a unor activitati comune pentru a stabili contacte cu comunitatea. Cadrul didactic are un rol foarte important in educatia acestor elevi, astfel ca el trebuie sa tina seama de mai multe principii:
- sa mentina un climat optim in clasa ;
- sa castige respectul copilului ;
- sa gaseasca cele mai eficiente metode de antrenare a copilului in rezolvarea unor responsabilitati ;
- sa creeze relatii de incredere, afectiune si comunicare si sa elimine acele elemente care ii furnizeaza elevului argumente pentru adoptarea unor conduite rebele ;
- relatia cu parintii sa vizeze opinii si convingeri cu privire la procesul de integrare. Ratiunea pentru care copiii in dificultate se integreaza nu este aceea de a-i face normali ci de a la insufla valori, comportamente si aspiratii specifice celorlalti copii.
Iata cateva sfaturi pentru cadrul didactic care are in clasa copii in dificultate :
- sa aseze copilul intr-o banca unde el sa poata auzi si vedea bine, iar invatatorul sa ii poata urmari progresele;
- sa se asigure ca este ascultat, auzit si i se intelege mesajul transmis;
- sa dea indicatii copiilor in timpul activitatilor daca acestia intampina dificultati
- invatatorul trebuie sa aiba rabdare cu elevul daca se balbaie, daca are goluri in memorie ;
- sa implice elevul in cat mai multe activitati adecvate posibilitatilor lui ;
- sa formuleze intrebari astfel incat toti elevii sa poata raspunde la ele ;
- sa pastreze unitatea de cerinte de comportare pentru toti copiii din clasa ;
- sa trateze copilul cu deficiente la fel ca si pe ceilalti copii din clasa (in masura posibilitatilor) ;
- sa mentina legatura cu parintii copilului pentru a se sfatui cu ei si pentru a-i informa despre progresele copilului - ei sunt persoanele cele mai importante pentru a ajuta invatatorul in eforturile depuse in procesul educativ.
Invatatorul trebuie sa-i implice activ pe parinti in activitatea scolii, in organizarea activitatilor extrascolare.
Membrii familiei trebuie sprijiniti sa depaseasca durerea si frustrarea, sa accepte problemele copiilor si sa-i ajute la randul lor pe acestia. Parintii trebuie invatati sa aiba rabdare si sa nu aplice abuzul (bataia) asupra copilului.
Cadrul didactic trebuie sa evite folosirea cuvintelor negative atunci cand vorbeste cu un asemenea copil.
E bine sa fie implicati si elevii fara dificultati in proiecte comune de activitati.
A creste si a educa un copil este o opera care cere inainte de toate multa dragoste , aceasta nu inseamna ca nu se impune si ratiune bazata pe cunostinte precise.
Ca si o planta, copilul creste diferit, in functie de ambianta favorabila sau defavorabila a mediului familial. Aceasta ambianta, acest climat, poate sa-l ajute sau sa-l impiedice sa se dezvolte normal, si raspunderea o poarta parintii si educatorii copilului.
Copilul are nevoie sa fie ajutat, aparat, calauzit, sa se simta important pentru cei din jurul sau.
Daca pe acest drum al dezvoltarii si formarii personalitatii sale, parintii si copilul lor vor gasi sprijin din partea invatatorilor, mai tarziu, peste ani, efortul dascalului va fi rasplatit.

PROIECT DIDACTIC INTEGRAT

Tema de studiu : ,,Cand /cum si de ce se intampla ?

Proiectul : ,, Primavara ''

Tema : ,,Adunam flori din poiana ''

Forma : Activitate integrata

Activitati pe domenii experientiale :D.M.P.-Educatie fizica; D.S. -Activitate matematica

Tipul activitatii : consolidare, verificare

Scopul activitatii : - Dezvoltarea deprinderii motrice de baza, mersul, in diferite

directii ;

-Verificarea unor cunostinte si capacitati matematice ale copiilor,

despre multimi si cifre, in concernul 1-5 ;

-Dezvoltarea capacitatii de a opta, de a lua decizii, de a relationa cu

ceilalti;

-Dezvoltarea gandirii critice prin valorificarea informatiilor intr - un

cadru nou ;

Obiective operationale :

Sa identifice materialele puse la dispozitie;

Sa execute exercitii coordonandu - si miscarile corpului;

Sa imite prin miscari sugestive fenomene ale naturii care au loc in anotimpul primavara;

Sa execute corect mersul in diferite formatii si directii;

Sa se grupeze dupa criteriul cerut;

Sa sorteze inaginile dupa forma;

Sa realizeze corespondenta intre multimile date;

Sa identifice cantitatea prin raportare la cifra;

Sa manifeste spirit cooperant in activitatea de grup, comunicand cu partenerii de joc pentru realizarea unei sarcini comune.

Strategia didactica :

Resurse procedurale: conversatia, explicatia, exercitiul, problematizarea, Braistormingul, ,,mana oarba '', ,,amesteca, ingheata, formeaza perechi''.

Elemente de joc: batai din palme, gruparea in functie de regula jocului, ,,mana oarba '', inchiderea si deschiderea ochilor, aplauze .

Resurse materiale: siluete de copaci, siluete de flori, tabla magnetica, flori magnetice, cifre magnetice, cosulete,vaze .

Resurse de timp: 20 - 25 minute

• Evocare: 5 minute;
• Realizarea sensului: 15 minute ;
• Reflectia: 5 minute .

Metode de evaluare: observarea sistematica a comportamentelor, probe orale, practice , analiza exercitiilor .

Forma de organizare:frontal, pe grupe, individual .

PROIECT DE ACTIVITATE

DATA:

UNITATEA DE INVATAMANT: Gradinita "Sfantul Nicolae"

GRUPA : pregatitoare

DOMENIUL DE ACTIVITATE: Activitate matematica

Cunoasterea mediului

Educarea limbajului

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Activitate integrata

TEMA: "Cine stie, castiga intrecerea."

MIJLOC DE REALIZARE: joc didactic

TIPUL DE ACTIVITATE: consolidare

SCOPUL ACTIVITATII:

Dezvoltarea operatiilor gandirii (analiza, sinteza, generalizarea) si a calitatilor acesteia

(mobilitate, flexibilitate, rapiditate);

Dezvoltarea atentiei si a spiritului de observatie; 

Dezvoltarea exprimarii orale;

Dezvoltarea capacitatii de a intelege si utiliza numere si cifre;

Verificarea calitatii cunostintelor.

OBIECTIVE OPERATIONALE:

Sa numere crescator de la 1 la 10 si descrescator de la 10 la 1;

Sa formeze sirul crescator in limitele 1-5;

Sa formeze perechi intre elementele a doua multimi;

Sa raporteze numarul la cantitate si cantitatea la numar;

Sa aseze si sa recunoasca vecinii numerelor indicate;

Sa identifice pozitia unui element intr-un sir utilizand numeralul ordinal;

Sa recunoasca anotimpul si lunile anotimpului;

Sa recite o poezie despre Mos Nicolae;

Sa cante cu placere un cantec invatat anterior.

REGULILE JOCULUI:

Copiii vor fi impartiti in trei echipe: echipa bradutilor, echipa stelutelor si echipa oamenilor de zapada. Fiecare echipa iti va alege un capitan. Educatoarea va cere fiecarei echipe in parte sa indeplineasca o cerinta. Copiii vor indeplini cerinta , dupa ce au ascultat ce li se cere. Copilul indicat de educatoare actioneaza si motiveaza verbal actiunea.

Raspunsurile corecte aduc un cartonas rosu echipei din care copilul face parte, cartonas acordat de capitanul echipei.

ELEMENTE DE JOC:

- batai din palme, surpriza, intrecerea, manuirea materialului, aplauze;

METODE SI PROCEDEE:

- conversatia, explicatia, problematizarea;

MATERIAL DIDACTIC:

- braduti, clopotei, ghetute, oameni de zapada, stelute, cifre, palete cu cifre, cartoane etc.

FORME DE ORGANIZARE

- pe grupe, frontal, individual .

FORME DE EVALUARE:

- continua, finala.

DURATA:

BIBLIOGRAFIE:

- Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii;

- "Didactica activitatilor instructiv-educative pentru invatamantul preprimar", Editura Didactica Nova, Craiova 2005;

- "Activitatile matematice in invatamantul prescolar", Editura Polirom, Paduraru V.

RAPORT SCOLAR -model

NR. 89/ 2009

UNITATEA: GRADINITA SFANTUL NICOLAE"- BRAILA

GRUPA: MIJLOCIE

CADRU DIDACTIC: .

STIMATA DOAMNA X.,

Va informez ca pe parcursul semestrului I, evolutia fiului dumneavoastra, Y., este urmatoarea:

Y. a progresat in tot acest timp, dupa cum urmeaza:

La educarea limbajului - daca in primele zile de gradinita nu prea vorbea, ci se manifesta mai mult prin tipete, acum se observa o imbunatatire a vocabularului si implicit a comunicarii verbale. Nu pronunta corect toate sunetele si nici exprimarea in propozitii nu este foarte clara. Utilizeaza propozitii scurte pentru a se exprima si are tendinta de a repeta intrebarea care ii este adresata, in loc sa raspunda la ea. Prefera sa recite individual o poezie si mai putin in grup.

La activitatea matematica prefera sa lucreze individual decat in grup, rezolva sarcini diferite de cele ale copiilor din grupa, adaptate in functie de capacitatea lui de intelegere. Cunoaste culorile, formele geometrice si numara in ordine crescatoare si descrescatoare in intervalul 1 - 10. Predomina memorarea mecanica. Am ajuns la aceasta concluzie intrucat se obseva o incapacitate de a realiza legaturi intre ele.

La educatie muzicala dovedeste interes si bucurie atunci cand intoneaza un cantec impreuna ceilalti copii. Acelasi progres se remarca si la educatie fizica - activitate la care Y. indeplineste unele sarcini cu dificultate, nefiind receptiv intotdeauna la cerinte.

Activitatile preferate sunt cele practice sau artistico - plastice - ii place sa coloreze cu carioca si sa picteze (de cele mai multe ori nu se incadreaza in contur decat daca este indrumat si sprijinit in permanenta) iar in lucrarile lui utilizeaza cu predilectie culoarea rosie.

La activitatea practica da dovada de indemanare, realizand sarcinile date prin lipire, rupere, mototolire uneori cu ajutor iar de cele mai multe ori singur.

In ceea ce priveste relationarea cu ceilalti colegi - pot spune ca este foarte politicos - isi saluta colegii in fiecare dimineata. Relationeaza mai bine cu fetele, care-l integreaza in joaca lor, il trateaza ca pe oricare copil si il ajuta cand intampina dificultati la vreo activitate (este ajutat sa coloreze sau sa lipeasca).

Pentru rezultate la fel de bune sau chiar mai bune, recomandarea mea este sa lucrati cu el si acasa, la fel cum ati lucrat si pana acum si sa-l sustineti afectiv, sa aveti rabdare cu el.

Va multumesc pentru intelegere si disponibilitatea de a lucra in echipa pentru binele copilului.

Semnatura cadru didactic,

MODELAREA PERSONALITATII COPIILOR PRIN EDUCATIE MUZICALA IN CADRUL OPTIONALULUI ,,SA CANTAM IMPREUNA"

MOTTO: " Muzica este o a doua limba care ne ajuta sa ne exprimam sentimentele". (Robert Dottrens)

Muzica, cea mai profunda si mai complexa dintre arte, poate modela un copil in asa fel incat sa-l ridice la un nivel inalt de intelegere si simtire. Ea exercita o profunda influenta asupra prescolarului declansand stari afective si sentimente care il fac sa vibreze in fata problemelor vietii si a unor manifestari morale, dandu-i, asa dupa cum spunea compozitorul I. D. CHIRESCU ,,impulsuri noi si puternice de viata, de fapta si de lupta pentru tara si neamul sau."

Muzica este stiinta si arta. Ea are valente cognitive, rationale, educative, volitionale, afective si estetice, formand un tineret bogat sufleteste, capabil sa recepteze frumosul din arta si, prin aceasta, sa fie apt pentru a cultiva frumosul in viata, de a-si disciplina continuu comportamentul conferindu-i principialitate, frumusete.

Copiii si tinerii care nu au capacitatea de a se emotiona, pozitiv sau negativ, nu vor reactiona corect nici la influentele sociale. Copiii care nu au capacitatea de a trai bucuriile si suferintele personale, nu vor participa la bucuriile si necazurile colectivului din care fac parte si vor deveni cu siguranta indiferenti si inactivi.

Copilul sensibilizat, cu o capacitate afectiva superioara, este in mana parintilor, a educatorilor si a altor factori educativi, ca o pasta usor de modelat dupa cerintele codului etic, pe cand copilul nedezvoltat afectiv, cu ,,suflet de beton", nu reverbereaza la nici-un mesaj, este refractar la tot ceea ce inseamna comunicare si civilizatie umana.

Cunoscand exceptionalele resurse formativ-educative ale muzicii, precum si puterea cantecului de a mobiliza, emotiona si influenta, am abordat cu copiii din grupa pregatitoare optionalul SA CANTAM IMPREUNA" a carui menire a fost aceea de a continua si imbogati educatia muzicala primita de copii prin activitatea de muzica si de a contribui la dezvoltarea sensibilitatii lor artistice, la modelarea profilului intelectual, etic si moral, la cultivarea aptitudinilor si talentelor muzicale.

Intrucat muzica este o disciplina prin excelenta practica, ea se invata numai practicand-o, iar mesajul ei se recepteaza cel mai bine prin practica, activitatea optionalului am axat-o pe auditii, invatarea si interpretarea de catre copii a unui manunchi de cantece si jocuri selectate din randul valorilor muzicale autentice si folclorul copiilor.

Repertoriul ales a inclus cantece despre natura si vietuitoare, copilarie, munca si scoala, patriotice, religioase si traditionale, de joc,iar prezentarea am realizat-o prin intremediul casetelor si al C D-urilor care au adus in sufletul copiilor vibratia unor interpretari remarcabile ce i-a emotionat profund si le-a trezit dorinta de a invata aceste cantece si de a le intrepreta cat mai frumos.

Invatarea a fost precedata de exercitiu de cultura vocala avand scopul de a forma si dezvolta deprinderile de respiratie corecta, de a canta acordat si omogen, de a emite sunete frumoase si de a pronunta clar, corect si expresiv cuvintele.

Cantecele propuse le-am invatat prin cantare vocala, dupa auz, dezvoltand astfel vocea si auzul muzical si formand deprinderi de cantare expresiva. Am cantat la unison, cu ison ritmic si armonic, cu acompaniament ritmic si armonic, in grup si individual.

A existat si preocuparea de a consolida si dezvolta priceperi si deprinderi legate de insusirea alfabetului muzical- notele muzicale-, dandu-le acestora diferite denumiri, prezentandu-le intuitiv si personificat, asociindu-le cu cei sapte pitici din povestea ,,Alba ca Zapada" de Fratii Grimm. Am invatat ,,Cantecul Gamei", care le-a placut invatandu-l foarte repede.

Deoarece,,cantarea expresiva este mai greu de realizat in cadrul activitatilor muzicale, ea a ocupat un loc de frunte in orele de optional. Incepand cu faza de invatare, am dat deosebita atentie mijloacelor de expresie muzicala- nuantele si tempoul-, iar in faza de finisare, cantarea expresiva a constituit preocuparea de baza. Prin activitati practice de auditie si cantare, copiii au inteles ca interpretarea melodiei trebuie sa sugereze pregnant continutul textului literar si sa prilejuiasca celor care asculta trairea unor puternice emotii.

In realizarea interpretarii artistice de mare importanta este gestica dirijorului- educatoarei, care trebuie sa fie cat mai simpla, mai precisa si mai antrenanta, iar aceasta sa participe afectiv la redarea imaginilor artistice.

In interpretarea cantecelor am inclus si miscarea corporala desfasurata concomitent cu cantarea. In acest sens am utilizat cu succes dramatizarea izvorata spontan din imaginatia copiilor (copiii au fost lasati sa se exprime liber prin gesturi corporale sau prin mimica fetei ceea ce gandesc despre ideile desprinse din acel cantec). Bataile din palme, pocnitul din degete, tropaitul, leganatul, utilizarea unor jucarii muzicale sau obiecte sonore au contribuit cu succes la invatarea cantecelor si cantarea expresiva.

Alaturi de cantece, jocurile cu cantec sunt foarte agreate de copii intrucat imbina miscarea cu melodia si jocul. Am ales jocuri atat din folclorul copiilor cat si din programa muzicala pentru gradinita si alte aparitii editoriale pentru copii.

Modul de esalonare al repertoriului in baza formelor melodice, intra treptat in constiinta copilului si ii va servi mai tarziu la asimilarea, cu ajutorul, a elementelor de scris-citit muzical

DIN ACTIVITATILE NOASTRE

     

     

     

SUNT AI NOSTRI SI NE MANDRIM CU EI

     

     

     

,, BUNA DIMINEATA , SANATATE ! "

     

,, S.O.S.-NATURA ! "

,, MICII ECOLOGISTI "

COLAJ DE IMAGINI REALIZAT DE EDUCATOARELE CARLAN MARIOARA SI STANCIU PERSI.

DOCTORITA

Sunt fetita cu fundita

Si vreau sa fiu doctorita.

Atunci cand voi creste mare,

Sa ajut pe fiecare.

Doar la asta eu visez

Si pan-atunci exersez.

Pe papusa mea cea mica

Deoarece are gripa.

Ii dau ceai,nu ii dau suc

Si-apoi o sterg la nasuc.

Frectii ii fac si injectii.

,,Tare-i greu cu pacientii!"

PERIUTA

Periuta cea glumeata

S-a trezit de dimineata,

Plina de clabuc si spuma

Si nu stie ce sa spuna.

Este ora de spalat,

Pe dintisori,nu pe cap.

Periuta intra,iese,

Sus si jos,dar ca sa-i pese

De maseaua cariata?

Nu.O curata pe data.

Iara dintii lui Gheorghita,

Miros toti a lamaita.

SFAT BUN

Ca sa nu mai fii bolnav,

Sa stranuti sau sa racesti,

Sterge-te atent la nas,

Pune mana cand tusesti.

Ceai fierbinte cu lamaie,

Supa si putina miere,

Toate trebuie sa fie

Pentru tine o placere.

Fructe si legume multe

Tu consuma-le spalate.

Toate-acestea impreuna

Sunt izvor de sanatate.