Efectul de piramida - o necunoscuta contemporana

Efectul de piramida - o necunoscuta contemporana

Scurt istoric Cuvantul 'piramida' ne face sa ne gandim spontan la piramidele Egiptului, acestea fiind cele mai cunoscute, dar asta nu anseamna ca aceasta forma de constructie geometrica nu a fost folosita de multe alte culturi si civilizatii, pe aproape toate continentele lumii.

Mii de pagini au fost umplute de opiniile celor care au studiat imensul edificiu al piramidei lui Keops, insa nici una nu a fost atat de socanta prin implicatii ca cea avansata de francezul Antoine Bovis, care, prin 1950, afirma ca in interiorul piramidei are loc un proces de mumificare naturala. In afirmatiile sale el se baza pe o observatie facuta la fata locului referitoare la mumificarea micilor vietuitoare care-si gasisera moartea in interiorul piramidei. Astfel, in loc de schelete, asa cum ar fi fost normal, cercetatorul a colectat vietuitoare bine conservate prin deshidratare. Revenit in Franta, Bovis are nastrusnica idee sa-si construiasca o piramida din carton, care respecta proportia celei egiptene, sa o orienteze pe directia NS si in pozitia echivalenta camerei regelui, aproximativ la 1/3 din inaltime, sa plaseze cadavrul unei pisici. Spre mirarea lui, cadavrul s-a deshidratat, mumificandu-se.

Laureat, in 1968, al premiului Nobel pentru fizica, Dr. Luis Alvarez face o serie de incercari pentru a obtine raspunsuri stintifice studiind piramida lui Keops. Astfel, pentru a descoperi eventualele camere si coridoare ramase inca ascunse, el a masurat cu aparate moderne pentru acea epoca, bombaradamentul razelor cosmice ce traversau structura piramidei. Dupa un studiu laborios, la care au participat oameni de stiinta din diverse domenii, rezultatul dat de computer aparea cu totul normal concluzionand ca nu ar fi nici o alta camera sau coridor secrete. Totusi un fapt intrigant a fost dezvaluit de unul dintre cei care au participat direct la experiment. Acesta, pastrandu-si anonimatul, declara jurnalistului John Tunstall intr-un articol aparut in London Times: '.e adevarat , rezultatul dat de computer nu indica nimic deosebit sau anormal. Dar recalculand aceleasi date pe acelasi computer, rezultatul era diferit. Au fost folosite si alte computere cu acelasi sistem de calcul dar de fiecare data, rezultatul era diferit. Ceea ce s-a obtinut sfideaza toate legile cunoscute de fizica. O explicatie posibila ar fi forma geometrica insasi a piramidei sau un mister ascuns in ocultism.' O declaratie de acest gen pare ridicola mai ales cand vine de la un om de stiinta.

Incepand cu perioada anilor '50, numerosi cercetatori (dintre care unii de prestigiu, cu lucrari "serioase" la activ)   fac publice rezultate mai mult sau mai putin controversate referitoare la ceea ce luse numele de "Efectul de piramida". Drbal si Pavlita din Cehoslavacia, Eric McLuhan din Canada, Ottmar Stehle din Germania, George L. Brandes din USA, Dr. Marioara Godeanu si un colectiv interdisciplinar in Romania, sunt doar cateva nume ale celor ce si-au dedicat o mare parte din activitatea de cercetare acestui domeniu de studiu.

Primul brevet de inventie, deci prima aplicatie 'legiferata' a efectului de piramida, ii apartine incepand cu 1959 lui Karel Drbal (Republic of Czechoslovakia / Office For Patents And Inventions / Published August, 1959 - Patent File Nr.91304-Karel Drbal, Prague - Method of Maintaining Razor Blades and the Shape of Straight Razors. -Submitted 4 November, 1949 /P2399-49/ Patent valid from 1 April, 1952). Pe scurt, se prezinta un 'dispozitiv' de metinere a lamelor de ras ascutite, respectiv o piramida de carton, in interiorul careia, pe un suport adecvat se aseaza lama de ras. "Aparatul" are ca baza a raportului matematic de constructie, tocmai piramida lui Keops. Procesul de regenerare a taisului lamelor se produce exclusiv in interiorul cavitatii piramidale. Cercetarile experimentale efectuate pentru acordarea brevetului (cat si cele ulterioare facute de curiosi) au aratat ca lama isi mareste de cateva ori durata de utilizare, constatandu-se, prin diverse masuratori, o 'refacere' a taisului lamelor uzate, un fel de reascutire prin reasezarea structurii cristaline. De notat ca brevetul nu promite ascutirea lamelor ci doar de a le mentine ascutite. Explicatia cea mai plauzibila a functionarii acestui "aparat" se bazeaza pe crearea, in interior, a unor campuri de forta electrice si/sau electromagnetice cat si pe posibilitatea existentei altor campuri de forta neindentificate. Aceste campuri de forta actioneaza asupra structurii microcristaline a taisului lamei, reducind numarul perturbarilor ce se produc in timpul folosiri lamei.

Impinsi de curiozitate, cei ce au cercetat "Efectul de piramida", au plasat, de-a lungul timpului, in punctul considerat activ din interiorul unei piramide orientate, cele mai neasteptate obiecte in speranta ca evolutia acestora ar putea deconspira ceva din mecanismul implicat. Singurul lucru cert obtinut este ca evolutia in timp a majoritatii reactiilor chimice testate, a proceselor de cristalizare sau polimerizare, de imbatranire sau precipitare, este afectata de forma spatiului in care se desfasoara reactia.