Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AnimaleArta culturaDivertismentFilmJurnalismMuzica
PescuitPicturaVersuri

“ NENOROCIRILE DIN DRAGOSTE ALE LUI ARLECHINO SI ALE CELORLALTI “

diverse

+ Font mai mare | - Font mai mic




NENOROCIRILE DIN DRAGOSTE ALE LUI ARLECHINO SI ALE CELORLALTI

scenario dupa canavalele




COMEDIEI DELL’ARTE

DE

ada d’albon

_PROLOG_

( Apare Franceschina, dupa ea Pierot )

FRANCESCHINA: Am ajuns.

PIEROT: Unde suntem aici?

FRANCESCHINA: În piata orasului.

PIEROT: E un oras pustiu?

FRANCESCHINA: Spui prostii. Ma duc sa-i chem si pe ceilalti. Pazeste lucrurile astea

(pleaca)

PIEROT: ( singur ) Eu sunt obosit.

VOCI: Veniti, trupa lui Antonio Strafelli. ( apar toti )

EULARIA: Pedrelino, vino si ma leaga la spate.

ARLECHINO: Trupa lui Antonio Strafelli.

COLOMBINA: Hei, Pierot , striga si tu! Veniti sa vedeti trupa lui Antonio

Strafelli!

MARIO: Tine asta, Pierot! Prinde-o!

PANTALONE: Adu-mi pelerina, Pierot!

ARLECHINO: Am gasit, am gasit! (ii strange pe toti, le sopteste ceva, apoi tare lui

Pierot) Tu stai aici si ai grija sa nu ne fure cineva lucrurile.

FRANCESCHINA: Ia chimen , morcovi proaspeti

Salata si verdeturi !

Ia rosii, conopida

Uitati-va ce preturi.

DOCTORUL: Eu dreg tot ce-ai in casa

Caldari, tingiri si cratiti

Veniti nu stati pe ganduri

Ca nu ma mai gasiti.

EULARIA: Am camasa de vanzare

Nu e neagra de matase

Dar culoare-i asortata

Cu jartiera ei frumoasa.

DOCTORUL: Ce te lauzi ca faci moda

Vinzi si false accesorii

Nu cristale, nu paiete

Si inseli cumparatorii.

ROSAURA: Înainte la placinte.

PANTALONE: Ia bob, mazare si linte,

LELIO: Ia smochinele frumoase.

PANTALONE: Gusta prune delicioase.

COLOMBINA: Piersici si cirese, prune,

Hai la corcoduse bune!

Dar intai ia ardei grasi!

EULARIA: Ia cerneala de ravas!

- Vorbit -

LELIO: Ia scatii.

PANTALONE: Ia crapi vii.

PIEROT: Flori gingase, flori frumoase

COLOMBINA: Piata-i plina hai, incepeti!

PANTALONE: Începe tu! (Iese)

COLOMBINA: Începeti voi, nu eu. (Iese)

PIEROT: Doamnelor si domnilor, onorat public, eu sunt Pierot, servitorul

Doctorului, prietenul lui Arlechino si copilul nimanui, si am cinstea

sa prezint aceasta trupa a ilustrului domn Antonio Strafelli, sosita azi

dimineata in acest vesel oras si care va infatisa in fata dumneavoastra

cea mai frumoasa comedie a anului, care a cucerit admiratia

publicului de la Roma, Firenze, Milano, Venetia, Neapole, Mantua,

Piza, Verona, toata Italia si Franta ba chiar si Sicilia. Veti intalni in

aceasta comedie tineri indragostiti care si-au jurat iubire vesnica.

Lelio si Rozaura! Pe nefericitul Pantalone, care cu toata varsta sa

respectabila are inima si sufletul tanar.

Doctorul! Totdeauna bine dispus.

Dona Eularia, tanara si frumoasa vaduva, care pastreaza credinta

sotului sau.

Mario, mort deocamdata si pe care din acest motiv nu-l pot prezenta.

Franceschina, fata cea mai dulce, cea mai buna, cea mai gratioasa

din cate am intalnit.

Aaaa! Dar iat-o si pe Colombina, plina de viata, plina de draci, care

l-a facut de atatea ori sa planga pe dragul meu prieten din copilarie,

Arlechino.

Si in sfarsit Ar-le-chi-no!!! (se uita mirat) Arlechino! Hei!

Arlechino!

O VOCE: Arlechino a murit.

PIEROT: Cum se poate?

O VOCE: Au ramas de pe urma lui un act de deces si un testament cu

pecete.

PIEROT: (trist) Stimate public, regret din suflet cele intamplate, dar fara

prietenul meu din copilarie, Arlechino, comedia nu se poate juca.

(Aer solemn, se scuza). Îmi pare foarte rau. Buna seara! (Vrea sa

plece dar se intoarce, tot trist si macabre). Banii va vor fi restituiti.

/ vine in fuga Arlechino /

ARLECHINO: Ce! Ati innebunit? Eu sunt Arlechino! De unde ati scos-o ca am

murit? Actul de deces era fals! Si n-am lasat nici un testament!

Va jur, noi in asta seara suntem cu totii la un spectacol!!! Se da

cea mai frumoasa piesa a anului si anume cea in care este povestita

aventura mea in luna.

PIEROT: Arlechino, de ce minti? N-ai fost niciodata in luna.

ARLECHINO: Am fost in luna si chiar azi am sosit de acolo.

PIEROT: Dar eu nu te-am vazut.

ARLECHINO: Probabil ca nu te-ai uitat pe partea pe care am fost eu.

PIEROT: Poate!? Da’ ce-ai facut in luna?

ARLECHINO: De toate.

PIEROT: Interesant! Si cum sunt oamenii pe acolo?

ARLECHINO: Uite de pilda: mi s-a intamplat sa ajung intr-o tara unde toti oamenii

erau bolnavi si doctorii nu se pricepeau sa-i vindece. Atunci le-am

impartasit din cunostintele mele medicale si imediat toti oamenii s-au

facut bine.

PIEROT: Arlechino,tu nu ai fost in luna!

ARLECHINO: Ba am fost… Daca esti bolnav iti pot da si tie un leac.

PIEROT: N-am nevoie!

ARLECHINO: Ba da, ba da. Asculta-ma pe mine : ia piper, usturoi si otet si freaca-ti

bine fundul si o sa-ti treaca. A! Si sa nu uit ce-i mai important. Iei un

mar si-l tai in patru, bagi o bucata in gura si tii capul in cuptor pana

se coace marul si nu te vor mai durea dintii.

PIEROT: Dar nu ma dor dintii.

ARLECHINO: Ba te dor dintii! Tot raul de acolo vine. Hai, hai, du-te repede si fa

ce ti-am spus ca altfel poti sa mori. (Îl impinge afara; singur) De ce

sa nu ma creada? Am vazut lucruri foarte interesante.

COLOMBINA: (furioasa) Aaaa! Caricatura! Maimuta!

ARLECHINO: Asta e o mare nedreptate care se face sufletului bun al mamei mele

care imi lauda totdeauna fizicul.

COLOMBINA: Daca toti barbatii ar fi frumosi ca tine, sunt sigura ca toate femeile

si-ar pastra virginitatea. Gandac oparit mi-ai ars sufletul; te-am

crezut mort.

ARLECHINO: Nu, draga mea, am fost in luna, unde mi-am indeplinit functia de

imparat.

COLOMBINA: În luna! Împarat! Parlitule! Mincinosule! De acum inainte domnule,

nu te mai cunosc. E ca si cum nu ne-am fi vazut niciodata. Adio!

ARLECHINO: Colombina, floare albastra a cerului albastru, care zaci in inima mea

albastra… (apare Mario) Buna ziua, segnore!

MARIO: Esti din orasul asta?

ARLECHINO: Da, segnore.

MARIO: Cum te cheama?

ARLECHINO: Arlechino Zbrufadeli. Nu rade segnor – strabunii mei au fost oameni

de neam: Zbrufadeli - primul – era carnatar de meserie, insusi Neron

nu voia sa manance decat carnati facuti de mana lui. Din Zbrufadeli

s-a nascut Fregocolo - mare capitan – care s-a insurat cu Fregocola –

care avea un temperament atat de aprins, incat m-a nascut numai la

doua zile dupa casatorie. Tatal meu a fost incantat, dar bucuria i-a

fost de scurta durata din cauza unor sicane pe care i le facea justitia.

Asa se intampla ca am fost rapit din leagan si dus lui Jupiter ca un

copil minune. Trebuie sa va spun ca era cat pe-aci sa se intample o

mare nenorocire. Jupiter, aprinzandu-se de dragoste pentru Europa, a

parasit cerul si transformandu-se in taur, ca s-o poata rapi, a trecut

sub aceasta forma, pe ulita macelarilor din Paris, care l-au luat drept

un bou oarecare scapat dintr-un abator si au tabarat pe el cu ciomegele.

Daca n-as fi alergat la timp in ajutorul lui si n-as fi strigat: “ Opriti-va,

opriti-va! E Jupiter! “ – il pastea primejdia sa fie servit drept carne de

vaca pentru pranzul unui regiment de gasconi.

MARIO: Eu am facut parte dintr-un regiment de gasconi.

ARLECHINO: Ati fost decorat?

MARIO: Da. Decoratie pentru o victorie la hapait.

ARLECHINO: Nu cunosc localitatea.

MARIO: Nu e o localitate, e o intrecere la hapaire, la infulecare. M-am intrecut

cu insusi Hercule.

ARLECHINO: Chiar cu Hercule?

MARIO: Da. Ei, dupa ce am obtinut aceasta victorie m-am indreptat spre mare

pe o minunata corabie. Pe cand taiam marea cu panzele intinse, mi-au

iesit inainte stancile sirenelor. Sirene - jumatate femei si jumatate

pesti. De indata ce au zarit corabia, au inceput sa cante asa de dulce,

incat toti marinarii au adormit, impreuna cu mine.

ARLECHINO: Mare greseala.

MARIO: Dupa ce ne-au adormit, una dintre ele s-a urcat pe corabie, pentru a ne

macelari. Cand Jupiter a vazut ca mizerabilele sirene pregatesc acest

macel, induiosat de nenorocirea noastra si mai ales de mine, mi-a

traznit capul de indata cu un fulger arzator, trezindu-ma din somnul

adanc. Atunci am apucat sirena de coada, am invartit-o de doua ori si

am aruncat-o in aer.

ARLECHINO: Ati scapat usor! Segnore, vine ploaia! Sa ne adapostim.

MARIO: Aaaa!

ARLECHINO: Haideti, segnore!

MARIO: Bram, brum, brim, bram, brum! (pleaca)

ARLECHINO: (face semn ca e nebun; se loveste de Pantalone)

(fuga Pantalone-Arlechino)

PANTALONE: Ce ploaie! A, Franceschina. Franceschina!

FRANCESCHINA: Da, segnore.

PANTALONE: Draguta Franceschina, sa nu te ude ploaia. Vino sub mantia mea.

FRANCESCHINA: Chiar sub mantia dumneavoastra? E prea mica. Segnore, vine Dona

Eularia.

(apare Dona Eularia)

PANTALONE: O, frumoasa stea, fermecatoare imagine a durerii si a fidelitatii.

EULARIA: Ce doreste domnul?

FRANCESCHINA: Vrea sa va vorbeasca.

EULARIA: Mie?

PANTALONE: Da, dumneavoastra.



EULARIA: Te ascult, segnore.

PANTALONE: Aaaa…

EULARIA: Ce ai segnore? Te doare ceva?

PANTALONE: Aaaa… Da… adica nu…

EULARIA: Da sau nu?

PANTALONE: Da. Sufar.

EULARIA: Îl voi ruga pe unchiul meu sa se ingrijeasca de dumneata.

PANTALONE: Seniora, ascultati-ma.

FRANCESCHINA: Segnora v-a promis ca va vorbi cu unchiul dumneai. Ce vreti mai

mult?

EULARIA: Mai doresti ceva?

PANTALONE: Ascultati-ma, daca aveti atata dragoste pentru un sot mort, de ce

nu va luati unul viu care sa va iubeasca si sa va consoleze?

EULARIA: (Giniolei) Cred ca dobitocul asta vrea sa-mi faca curte. (lui

Pantalone ) Du-te segnore si lasa-ma in pace sa-mi plang durerea

pierderii ireparabile. Pacatosule, eu vorbesc de moarte si dumneata

imi vorbesti de casatorie? Nu sti ce ma retine!

GINIOLA: ( “Plange” – spre sustinerea stapanei)

Sa plecam seniora… Domnul nu stie ce spune!

PANTALONE: O, daca as putea sa va fiu placut, daca as putea merita onoarea de a

ocupa un locsor in preajma dumneavoastra, cum v-as mai iubi.

ARLECHINO: Cum v-as mai plesni…

EULARIA: Muta-ti gandul!

GINIOLA: Domnule, chiar nu intelegeti?

PIEROT: N-am nici o clipa de ragaz, cat tine ziua trebuie sa le servesc pe fiica,

pe nepoata si pe servitoarele lui messer Gratiano. Turbez.

DOCTORUL: Liniste, tembelule! Fiica mea, nepoata si servitoarele mele, ma

plictisesc destul. Dar am sa le marit in curand pe toate si am sa scap

de ele. Mi s-au prezentat mai multe partide potrivite pentru fiica mea.

Pentru servitoare, deasemenea mi s-au prezentat pretendenti. Pe

Franceschina o cere un carnatar. Iar pe Colombina…

(Arlechino ascuns)

ARLECHINO: Colombina, iubita mea? (ascuns) Ei bine, Colombina, servitoarea

dumneavoastra, ce a facut?

DOCTORUL: (lui Pierot) N-a facut nimic, ai rabdare. Mi-a fost ceruta in casatorie

de un farmacist, de un…

ARLECHINO: (ascuns) Aoleu…

PIEROT: Ce s-a intamplat segnore, aveti crampe?

DOCTORUL: Pierot, te bat, lasa-ma sa vorbesc. Colombina mi-a fost ceruta in

casatorie de un farmacist, de un fermier, de un brutar.

ARLECHINO: De un regiment de cavalerie…

DOCTORUL: Naiba sa te ia, diavol nenorocit. Fir-ai sa fii de blestemat. Are o

mancarime de limba, dar sa revenim la Colombina. Nu stiu caruia

dintre cei doi pretendenti sa i-o dau. Farmacistul se spune…

ARLECHINO: (ascuns)… ca e un mitocan.

DOCTORUL: Dar brutarul…

ARLECHINO: … e un pungas, iar tu deasemenea. (aparte)

DOCTORUL: Ei, ce-i asta? Brutarul cum spun, e si mai bogat, totusi il prefer pe

fermier si lui am sa i-o dau.

ARLECHINO: Ah, sunt mort! (apare Eularia la portita)

EULARIA: Singura-mi petrec durerea

Floarea ochilor mi-o storc,

Nu mi-a ramas placerea,

Firul vietii sa-l mai torc.

DOCTORUL: Buna dimineata, nepoata draga.

EULARIA: Nu mi-a mai ramas placerea,

Firul vietii sa-l mai torc.

DOCTORUL: Buna dimineata! Nepoata, voiam sa-ti aduc alinare. Asculta sfatul

meu si poate te vei linisti. M-am gandit ca daca ti-as gasi un om avut

si mai matur, nu un baiat crud care te-ar putea supara cu nepriceperea

lui si daca ai accepta sa-i devii sotie.

EULARIA: Oare crezi ca-l pot uita pe Mario? Sa ma marit eu? Ah, Mario, Mario,

Mario, Mario, Mario, Mario, Mario, Mario… nu l-ai vazut cumva pe

Mario?

DOCTORUL: Cum?

EULARIA: Te-am intrebat daca l-ai vazut pe Mario.

DOCTORUL: Pe sotul tau?

EULARIA: Da. A plecat azi dimineata si vad ca nu mai vine.

DOCTORUL: Aaaa…aaaaa…aaaa, a, da! A plecat. A spus ca vine.

EULARIA: Cand?

DOCTORUL: A spus ca vine mai tarziu.

EULARIA: Cine a spus ca vine mai tarziu?

DOCTORUL: Pai, Mario!

EULARIA: Ce unchiule, esti nebun? Bietul Mario e mort. Mario, Mario, Mario,

Mario, Mario…

GINIOLA: Bietul senior Mario, e… (plange)

DOCTORUL: (fuge) Au innebunit de-a-binelea.

/ Eularia si Giniola rad si intra in casa /

COLOMBINA: Fugiti, repede, messer Gratiano si segnor Pantalone, vin certandu-se

din gelozie pentru segnora Eularia. Segnor Pantalone a cerut-o

doctorului pe segnora Rosaura si a fost refuzat. Atunci segnor

Pantalone, l-a acuzat pe messer Gratiano ca-i un satir batran care vrea

sa rapeasca libertatea senioarei Eularia, din dragoste pentru zestre, iar

messer Gratiano a raspuns ca segnor Pantalone nu-i decat un venetian

falit de care rad toate femeile.

DOCTORUL: Da, domnule! Sunt fara rival! Practic medicina, de amorul artei, fac

cu sondaje, fac incizii cu bisturiul,amputez cu fierastraul, pun ventu-

ze sange, scalpez, disec, rup, disloc, sparg, crampotesc, tai, zmulg,

sfasii, fac bucati, retez, si… sunt fara crutare.

PANTALONE: Impostorule! Esti traznetul medicinii.

DOCTORUL: Sunt traznetul si teroarea bolilor. Extermin febrele, frigurile, raia,

pojarul, ciuma, rapanul, guta, apoplexia, erizipelul, reumatismul,

pleurezia, catarul, crampele… cu si fara vanturi, cand o boala se

invecheste si se incapataneaza sa se cuibareasca intr-un corp, omor

bolnavul pentru a zmulge boala din el.

PANTALONE: Admirabila vindecare!

DOCTORUL: Nici nu cunosc alta mai definitiva!

PANTALONE: Uite cum se umfla, o sa-i plesneasca splina.

DOCTORUL: Splina este un organ care reclama o descriere anatomica: este situata

in hipocondrul stang, intre coaste si ventricul.

PANTALONE: Tare as vrea sa pleznesti din toata inima.

DOCTORUL: Inima, e un muschi compus din membrane, carne, tendoane.

PANTALONE: Îmi tiuie urechile!

DOCTORUL: Urechea: pielea care o acopera adera la un cartilagiu printr-o mem-

brana nervoasa care o face sensibila.

PANTALONE: Îi stalcesc nasul!

DOCTORUL: Nasul: e impartit in doua nari printr-un cartilagiu ce comunica cu

creierul prin osul ciuruit. Afla ignorantule, ca partea din spate a

capului se numeste occiput, si acolo unde-i osul occipital…

PANTALONE: Impostor si pungas!

(apare Colombina razand)

DOCTORUL: Ah, draguta Colombina e vesela.

COLOMBINA: Vai domnule, v-a inflorit nasul.

PANTALONE: Ha?

COLOMBINA: Spun ca v-a inflorit nasul! Cred ca v-ar trebui o batista.

DOCTORUL: Sa mergem, domnule. Avem de pus la cale lucruri importante. Sa nu

lasam timpul sa se duca.

PANTALONE: S-o seduca? Cine s-o seduca? O… o… o apar eu!

DOCTORUL: Sa trecem la problema noastra. Sigur ca fiica mea nu s-ar putea casa-

tori cu un magar.

PANTALONE: Ai o fata?

DOCTORUL: Pai, n-ati spus ca vreti sa va insurati?

PANTALONE: Eu?

DOCTORUL: Cu Rosaura.

PANTALONE: Rosaura? Rosaura? A… da, Rosaura! Ma rog, care Rosaura?

DOCTORUL: Fiica mea.

PANTALONE: Cum o cheama pe fiica dumneavoastra?

DOCTORUL: Pe fiica mea o cheama Rosaura.

PANTALONE: Aveti o fiica?

DOCTORUL: Da, domnule! Am o fiica, o cheama Rosaura, si v-ati exprimat dorin-

ta de a va casatori cu ea.

PANTALONE: Da, si de ce te superi? Am spus eu ca nu-i asa?

DOCTORUL: Toata viata si toata averea am dat-o pentru cresterea Rosaurei. Desi-

gur ca eu ar trebui sa va dau bani, dar in cazul asta as prefera sa-i

dau bani lui Lelio, care o iubeste tot asa infocat.

PANTALONE: Cui? Fiului meu Lelio? Neispravitului acela? Ia asculta domnule, la

urma urmelor ce, eu ti-am cerut bani? Nu, nu ti-am cerut. (meditand)

(apare Rosaura) Segnora!

ROSAURA: Da, segnore.

PANTALONE: Segnora… aaaaa…

ROSAURA: Cu mine vorbiti, segnore?

PANTALONE: Desigur ca va asteptam segnora.

ROSAURA: Poftim?

PANTALONE: Cum doriti, segnora.

ROSAURA: Nu inteleg!

PANTALONE: Daca vreti dumneavoastra… (apare Lelio) (sta ascuns) Segnora,dati-

mi voie sa va prezint inima mea patrunsa pana in adancuri de talen-

tul vostru, prinsa ca-ntr-o capcana de farmecul vostru, innecata in

atractiile voastre. Faptul nevinovat al faptului ca va privesc, nu va

va costa nimic, dar ma va costa pe mine intreaga-mi viata, daca nu

reciprocizati cu o reciproca ochiada amoroasa, ochiada reciproca a

unui biet pacatos, infometat de tineretea dumneavoastra.

ROSAURA: Sunteti prea galant, segnore.

LELIO: (ascuns) Nerusinata, ma inseala.

ROSAURA: Ma faceti sa rosesc.

LELIO: (ascuns) Ah,cum ii soarbe vorbele! Tata, te cauta un domn strain din

alta tara. Nu prea inteleg ce spune. Du-te repede si vezi ce vrea.

PANTALONE: Nu cred ca pe mine ma cauta.

LELIO: Sigur pe tine te cauta. Si du-te repede ca s-a apucat sa ne darame casa.

PANTALONE: (fuge) Casa mea, casa mea!

LELIO: M-ai inselat. De azi nu ne vom mai vedea.

ROSAURA: Deci ma alungi?

LELIO: Îti platesc cu aceeasi moneda.

ROSAURA: Te-ai jucat cu dragostea?

LELIO: Cum era sa ma joc, cu ce n-am avut?

ROSAURA: Vei putea gazdui in inima o alta femeie.

LELIO: Iau lectii de la tine si voi intalni o…

ROSAURA: Adineauri m-am prefacut, dar te ador!

LELIO: Sentiment necontrolat.

ROSAURA: Dar care vine din inima.

LELIO: Care inima daca n-o ai?

ROSAURA: N-o am pentru ca mi-ai luat-o tu.

LELIO: M-ai inselat.

ROSAURA: Îti spun ca m-am prefacut.

LELIO: Si acum poti sa te prefaci.

ROSAURA: Cu tine nu pot sa ma prefac.

LELIO: De ce?

ROSAURA: Pentru ca fac totul din inima.

LELIO: Atunci, tu ai mai multe inimi decat fire de par.

ROSAURA: As vrea sa am atatea, ca sa te pot iubi de atatea ori mai mult.

LELIO: Sau sa ma inseli!

ROSAURA: Întoarce-te la mine si iubeste-ma iar. Aminteste-ti ca odata eram

sufletul tau.

LELIO: Nu uit niciodata greselile mele.

ROSAURA: Am fost lumina ochilor tai.

LELIO: Eram orb.

ROSAURA: Marturisesc greseala mea.

LELIO: Deci, m-ai inselat, intr-adevar?

ROSAURA: Da.

LELIO: Si nu te-ai gandit la ce-a fost intre noi?

ROSAURA: Alte timpuri.



LELIO: Am putea sa le readucem.

ROSAURA: E greu de reparat o asemenea greseala.

LELIO: Eu te-am iertat.

ROSAURA: Eu nu ma pot ierta.

LELIO: Dar nu pot trai fara tine.

ROSAURA: Nici eu nu pot.

LELIO: Te iubesc, Rosaura.

ROSAURA: Te iubesc, Lelio.

ARLECHINO: Si acum o noutate de la Paris, pentru doamne. Barbatii de acolo,

sunt intr-o stare foarte disperata. Sunt amenintati de a fi chemati sub

arme toti aceia care s-au plictisit de nevestele lor.

PIEROT: Atunci nu vad nici zece barbati care sa ramana in afara serviciului

militar.

ARLECHINO: Iar acum, o noutate din Spania pentru segniori! Zilele trecute intr-o

corida s-a prezentat un barbat pentru a infrunta un taur extrem de

furios. Dar toti au ramas surprinsi cand au vazut ca taurul s-a inclinat

cu umilinta in fata acestuia. Cercetandu-se cauza acestui efect s-a

aflat ca barbatul era casatorit cu o femeie cu fire galanta, iar fruntea

lui era mai bine inarmata decat aceea a taurului. Astfel, animalul, a

trebuit sasi marturiseasca cu modestie respectul.

EULARIA: (din casa) Franceschina! Franceschina! Franceschina!

FRANCESCHINA: Îndata segnora.

EULARIA: (la geam) Cu cine vorbesti, Franceschina?

FRANCESCHINA: Nici eu nu stiu, segnora.

EULARIA: Întreaba-l ce vrea si cine e si nu mai sta in ploaie.

FRANCESCHINA: Da’ ce, poate sa-l inteleaga cineva?

MARIO: Brum, trum, strum.

FRANCESCHINA: (Stai linistit) (pasareste)

EULARIA: Ce-a spus?

FRANCESCHINA: Nu stiu.

EULARIA: Vad ca i-ai raspuns.

FRANCESCHINA: Nici eu nu stiu ce i-am raspuns.

MARIO: Zararum, trum, trum.

FRANCESCHINA: (mai asteapta) (pasareste)

EULARIA: E putin cam (gest)

FRANCESCHINA: Si eu cred.

EULARIA: (vino aici) (pasareste)

MARIO: Zdrum!

FRANCESCHINA: Lasati-l segnora, e tampit complet.

EULARIA: Eu zic sa-l aducem sus. Taci din gura! Esti o proasta. Adu-l sus, n-

arata rau deloc. (spre Mario, face o invitatie cu multa buna crestere):

Zdrum, brum, trum…

MARIO: Barararum.

GINIOLA: Sti ca are haz?

EULARIA: Explica-i ca-l poftesc la mine.

FRANCESCHINA: Dar, segnora…

EULARIA: Fa ce-ti spun mai repede, ca i-o fi frig! Uite in ce hal l-a udat ploaia.

GINIOLA: Hai ca racesti.

FRANCESCHINA: (catre Mario) Brum, zdrum.

MARIO: Burum.

FRANCESCHINA: Hai, luate-ar dracu, misca, nu mai sta ca o curca in ploaie. Bruzburum!

GINIOLA: Bruzburum, bruzburum!

MARIO: (ca o revelatie) Bruzburum?

FRANCESCHINA: Da, da. (Îl baga in casa) (Rasete in casa)

(Colombina apare la fereastra, Franceschina la fel)

COLOMBINA: Franceschina, Franceschina, ce se intampla?

FRANCESCHINA: Dona Eularia e vesela. S-a intors sotul ei (semn ca e o minciuna

gogonata, si semn ca sa pastreze secretul), pe care il credea mort.

COLOMBINA: Si cum arata?

FRANCESCHINA: E plin de muschi si foarte aratos, dar e tampiiiiit… nu te poti

intelege cu el.

COLOMBINA: În nici un fel? (rasete in casa)

FRANCESCHINA: Dupa cat de vesela e Dona Eularia, cred ca a gasit o modalitate de a se

intelege cu el.

(apare Arlechino, gafaind)

COLOMBINA: Arlechino! Asculta dar sa nu mai spui nimanui.

ARLECHINO: Mormant.

COLOMBINA: Mi-a spus Giniola ca la segnora Eularia locuieste un domn

strain.

ARLECHINO: Chiar la…

COLOMBINA: Chiar la ea.

ARLECHINO: Si meser Gratiano, ce spune?

COLOMBINA: Nimic. Pentru ca Dona Eularia sustine ca e sotul ei intors pe nepusa

masa din razboi. Cica domnul asta ar fi cam ticnit si nu prea te poti

intelege cu el.

ARLECHINO: A, trebuie sa fie segnorul cu care m-am intalnit azi dimineata si care

a fost trasnit de Jupiter. Vremea asta de ploaie, nu-i poate fi favora-

bila.

COLOMBINA: Ce spui?

ARLECHINO: Nimic. Cum il cheama pe acest segnor?

COLOMBINA: În ochii lumii e Mario. De fapt el nu e Mario.

ARLECHINO: Dar in ochii lumii e?

COLOMBINA: Nu cel adevarat.

ARLECHINO: Nu, dar el e Mario?

COLOMBINA: Nu e el Mario. Adica este Mario, dar nu e Mario.

ARLECHINO: Si pe Mario, tot Mario il cheama?

COLOMBINA: Acum il cheama Mario.

ARLECHINO: Si inainte tot Mario il chema?

COLOMBINA: Pe cine?

ARLECHINO: Pe Mario.

COLOMBINA: Pe Mario l-a chemat intotdeauna Mario.

ARLECHINO: Deci el e chiar Mario?

COLOMBINA: Cine Mario?

ARLECHINO: Nu Mario, ci Mario.

COLOMBINA: Care Mario?

ARLECHINO: Celalalt.

COLOMBINA: Ce-i cu el?

ARLECHINO: Nimic. Am vrut sa stiu numai care Mario.

COLOMBINA:

Segnor Lelio!

ARLECHINO:

LELIO: Asculta, Arlechino, trebuie sa ma ajuti. Sunt foarte nenorocit.

COLOMBINA: Vai, segnore, nu se poate.

ARLECHINO: Taci tu! Nu cu tine vorbeste!

LELIO: Cu amandoi vorbesc.

COLOMBINA: Vezi ca si cu mine?

ARLECHINO: Dar inainte, a spus numai Arlechino.

COLOMBINA: Da’ s-a uitat la mine.

ARLECHINO: Te-a confundat cu mine.

COLOMBINA: Ba mie mi s-a adresat.

LELIO: Încetati odata ca va bat cap in cap.

COLOMBINA: El trebuie sa taca. Eu am tacut de mult.

ARLECHINO: Nu vezi ca vorbesti in continuare?

COLOMBINA: Ba tu vorbesti si nu mai termini.

ARLECHINO: Si acum cine a vorbit? Eu?

COLOMBINA: Tu!

ARLECHINO: Ba tu!

LELIO: Terminati!

COLOMBINA:

Tacem!

ARLECHINO:

LELIO: Trebuie sa ma ajutati. Messer Gratiano o sileste pe fiica sa, pe

Rosaura, logodnica mea, sa se casatoreasca cu tatal meu. Casatoria

e fixata maine. Daca pana maine nu se-ntampla ceva care sa inlatu-

re aceasta casatorie, maine vor fi doi oameni mai putin pe lume.

ARLECHINO: Am o idee grozava: sa-i legam pe messer Gratiano si pe segnor

Pantalone, si sa-i tinem inchisi in casa pana poimaine.

COLOMBINA: Prostule! Haideti segnor Lelio, sa vedem ce putem face. (lui

Arlechino) Adio! (Ies)

ARLECHINO: Ce femeie, femeie, magar cine te adora, prost cine te crede, cand in tine nu domneste credinta si statornicia. Femeie, femeie, bucuria batranilor paralitici si nenorocirea pungii lor. Bucuria celor ce te vad si nenorocirea celor ce te au. Esti ca o masa data la un han: ciorba de minciuni, musaca de vanitate, vin de capricii, prajitura de lingusiri si un pic de sare pe care nici nu o simti.

PIEROT: Arlechino, ma lasi sa ma insor eu cu Colombina?

ARLECHINO: Cu cine?

PIEROT: Cu prietena ta, Colombina!

ARLECHINO: Si de ce ma intrebi pe mine?

PIEROT: Pentru ca nu vreau sa te supar.

ARLECHINO: Sa ma supar? De ce m-as supara? Ce legatura am eu, cu Colombina?

Si apoi eu sunt un om calm si stapanit. Nu stiu cum se poate gasi

motiv de suparare intre o Colombina usuratica si un Pierot imbecil si caraghios, cu care ma mir ca-mi pierd vremea vorbind prostii. Si ce ma privesti ca o broasca? Ce iti sunt tata? Însoara-te omule, de cate ori vrei si cu cine vrei. Si mai du-te dracului de aici, ca acusi te starpesc in bataie!

(Pierot fuge si se ascunde)

ARLECHINO: (lalaie melancolic)

Colombina,

Ah divina,

O sulfina,

Din gradina,

Viata-mi se duce,

Tu i-ai pus cruce,

Tu m-ai rapus

Si nu m-am opus.

Femeie rea,

Dragostea mea.

Amore mio,

Îti spun adio!

PIEROT: (iese din ascunzatoare)

O Colombina,

Fata divina,

Floare sulfina…

Vino-n gradina…

Un dor, un dor alina…

Hai vina, vina…

O Colombina!

… si pot si mai multe… Si Pierot se insoara cu Colombina. (numara

pe degete) N-o sa ma-nsor cu Colombina, o sa ma insor cu Colombina,

n-o sa ma-nsor cu Colombina (plange). Nu, am gresit. Trebuie sa in-

cep invers. (numara): O sa ma-nsor cu Colombina, n-o sa ma-nsor cu

Colombina (sare cand pe un picior, cand pe altul): O sa ma-nsor cu

Colombina, n-o sa ma insor cu Colombina, o sa ma-nsor cu Colombina

si o sa plec de la messer Gratiano!

FRANCESCHINA: Pierot!

PIEROT: Ce-i Franceschina?

FRANCESCHINA: Ce-i Pierot?

PIEROT: Nimic, Franceschina.

FRANCESCHINA: E adevarat ca te insori cu Colombina, Pierot?

PIEROT: Da, Franceschina!

FRANCESCHINA: Si ea, se marita cu tine, Pierot?

PIEROT: Arlechino ne-a dat consimtamantul, Franceschina.

FRANCESCHINA: Atunci iti urez noroc in viata, Pierot! Adio, Pierot!

PIEROT: Adio, Franceschina!

FRANCESCHINA: (plangand): Adio, drag Pierot! Adio (Canta):

Lacrimi curg pe floarea,

Ce mi-ai dat candva…

Adio mult iubite! Adio

Am sa smulg iubirea

Din inima mea.

COLOMBINA: Asculta, nu l-ai vazut pe Arlechino?

PIEROT: Da, adica nu, adica nu stiu.

COLOMBINA: L-ai vazut, sau nu l-ai vazut?

PIEROT: A…aaa…a…a…Colombina, stii…aaaaa… eu…

COLOMBINA: Ah, Pierot, parca esti o gaina care nu poate sa se oua. Spune l-ai vazut

pe Arlechino, sau nu l-ai vazut?

PIEROT: L-am vazut pe Arlechino, sau nu l-am vazut?

COLOMBINA: Esti nebun? Spune l-ai vazut pe Arlechino?

PIEROT: Te iubesc si vreau sa ne casatorim.

COLOMBINA: Nu ma intereseaza ce vrei tu.

PIEROT: Colombina (ramane ca hipnotizat)

COLOMBINA: Ia mai slabeste-ma. Cara-te! Sau te iau la bataie! CAra-te, n-auzi? Alt



natarau. Franceschina il iubeste pe Pierot, Pierot ma iubeste pe mine…

Eu il iubesc pe Arlechino, Arlechino ma iubeste pe mine si toata ziua

ne certam. Segnora Rosaura e indragostita de Lelio, Lelio o iubeste ca

un catel, dar tata-sau, Pantalone, nu-l lasa sa se insoare, pentru ca si el

ii face curte segnorei Rosaura. În timp ce imbecilul de doctor isi

curteaza nepoata, cand ma gandesc la el imi vine sa mor de ras.

ROSAURA: Colombina, Colombina.

COLOMBINA: Da, segnora.

ROSAURA: Colombina, mi-e tare frica, daca o sa iasa toate pe dos.

COLOMBINA: Nu va speriati degeaba. Toate vor merge de minune. Va veti ascunde

in podul casei dumneavoastra si nimanui nu-i va trece prin cap ca

sunteti acolo.

ROSAURA: Bine Colombina. Daca asa spui tu… Sa mergem in pod.

ARLECHINO: Ah, Colombino. Sa te uit! Cum as putea sa te uit? Ma lasi, pleci, iar eu

am sa ma omor. Da, am sa ma omor. Dar de ce ma omor? Poate

Colombina nu ma iubeste si atunci n-o sa se chinuie in bratele remus-

carii. Dar daca nu ma iubeste, de ce sa mai traiesc? Da, aleg sa ma

omor! Arlechino a murit pentru Colombina. Colombina! Nu vreau sa

mor! (Tipa) Nu vreau sa mor, nu vreau sa mor!

MARIO: (bea mereu dintr-o sticla) Brum, drum, sdrum!

PANTALONE: Rum, rum?

MARIO: (se aseaza si pune sticla langa el) Tararum.

PANTALONE: A… aaaa…

PIEROT: Nici eu.

ARLECHINO: Sunt atat de tanar, atat de frumos.

VOCEA

COLOMBINEI: Arlechino! (intra Giniola)

ARLECHINO: Sunt mort!

COLOMBINA: Trezeste-te, pana nu te omor eu. Misca-te mai repede, ca am treaba

cu tine. (Ies).

PANTALONE: (cu o floare in mana, bate la usa Rosaurei) Rosaura!

COLOMBINA: Ce doriti, domnule?

PANTALONE: Sa-mi vad viitoarea sotie.

COLOMBINA: Imposibil. Plange de bucurie.

GINIOLA: Nu plange e in… (o ia)

PANTALONE: Aceasta va avea pentru mine un farmec nou.

COLOMBINA: Asteptati.

ARLECHINO: (deghizat in Rosaura) (Colombina ascunsa vorbeste, el mimeaza)

PANTALONE: Primiti aceasta floare ca semn al dragostei.

ARLECHINO:

Va sunt recunoscatoare pentru atentie.

GINIOLA: E frumoasa dar… (o ia)

ARLECHINO: (aparte) Babalacule.

PANTALONE: Poftim?

ARLECHINO:

Am spus ca abia astept ziua de maine.

GINIOLA: N-a spus ca maine… (o ia)

PANTALONE: Sunteti fermecatoare.

DOCTORUL: Am fost inselati, am fost inselati!

(Arlechino si Colombina dispar)

PANTALONE: Sst! Taci!

DOCTORUL: Ce sa tac? Fiul dumitale si fiica mea au disparut.

GINIOLA: Nu… sunt in… (e scoasa afara de Arlechino si Colombina)

PANTALONE: Uite-o pe fiica dumitale.

DOCTORUL: Unde? Te-au dus de nas. Era Arlechino deghizat. Am ascultat la usa

Eulariei, cand Franceschina ii povestea toata intamplarea. Radeau

de noi cu nerusinare.

PANTALONE: Cum, fiul meu a fugit impreuna cu fiica dumitale?

DOCTORUL: Da, da. Si eu alerg acuma dupa ei. Nu ma las pana nu-i prind.

PANTALONE: Cum, fiul meu mi-a facut asta?

ARLECHINO: Ce s-a intamplat, segnor Pantalone?

PANTALONE: Si tu, starpitura, piei din ochii mei!

ARLECHINO: Va framantati degeaba. Eu cred c-ati fost orb cand ati vrut ca

segnora Rosaura…

PANTALONE: Poftim?

ARLECHINO: Nu se compara cu segnora Eularia.

PANTALONE: Cum adica?

ARLECHINO: Segnora Eularia vi se potriveste mult mai bine.

PANTALONE: Crezi?

ARLECHINO: Sunt sigur!

PANTALONE: Dar e maritata.

COLOMBINA: Arlechino daca sufli o vorba, te omor!

ARLECHINO: (incet, lui Pantalone) As, de unde! (Îl impinge mai departe pana ies

din scena, povestindu-i fara sa se auda, toata intamplarea. Pantalone

se amuza; Arlechino pleaca. Pantalone se intoarce vesel)

PANTALONE: Cine imi esti, Dona Eularia? Cine-mi esti! Dar nici cu mine nu mi-e

rusine.Sunt un adevarat aventurier. Ce sa fac daca femeile nu ma

lasa in pace? Azi cu una maine cu alta. (Iese)

FRANCESCHINA: Segnora Eularia! Mare nenorocire! Segnor Pantalone a aflat totul.

EULARIA: I-ai spus tu?

FRANCESCHINA: Sa nu ma misc de aici, daca i-am spus eu ceva. Dar nenorocirea e

acum ca va vrea de sotie.

EULARIA: Sigur ca tu i-ai spus!

FRANCESCHINA: Jur ca nu! Uitati-va Dona Eularia, ca vine. Ne omoara meser Gratiano.

PANTALONE: Buna ziua, Franceschina.

FRANCESCHINA: Buna ziua, segnore.

PANTALONE: Segnora Eularia e acasa?

FRANCESCHINA: Chiar acum a plecat.

PANTALONE: Am s-o astept aici.

FRANCESCHINA: Cum doriti.

PANTALONE: Stai si tu cu mine.

FRANCESCHINA: Cu placere, segnore.

PANTALONE: Tu il mai iubesti pe Pierot, Franceschina?

FRANCESCHINA: Ei, segnor…

PANTALONE: Nu, nu il mai iubesti?

FRANCESCHINA: Habar n-am.

EULARIA: Iart-o pe Franceschina, segnor Pantalone. Nu stia ca intre timp am

sosit. Ma bucur sa va vad.

PANTALONE: Am venit sa va cer mana.

EULARIA: Mana mea?

PANTALONE: Nu, nu, sa nu-mi spuneti ca sunteti maritata. Stiu tot.

EULARIA: Pentru dumneata nici nu tineam ascuns. Chiar doream sa-ti

marturisesc eu acest lucru.

PANTALONE: Dar, pentru ce?

EULARIA: Pentru ca sa va spun ca sunt libera si ca accept cererea dumneavoastra.

PANTALONE: Segnora.

EULARIA: Voi fi sotia dumitale.

PANTALONE: Îmi vine sa cant de bucurie.

EULARIA: Te rog, chiar m-as bucura sa-mi canti o serenada.

PANTALONE: Acum?

EULARIA: Acum, inainte de nunta. Asa cum e obiceiul.

PANTALONE: Dar sunt cam ragusit.

EULARIA: Nu se observa. Poate nu stii sa canti.

PANTALONE: Ba da, ba da… Dar…

EULARIA: Nici un dar. Ori canti, ori daca nu…

PANTALONE: Cant, cant…

EULARIA: Atunci sa te aud.

PANTALONE: Iubirea mea e ca o floare

Ce v-o ofer cu gest gratios,

Mi-e sufletul numai candoare,

Va dau tot ce am mai pretios.

EULARIA: Acum danseaza-mi dansul dragostei.

PANTALONE: Dar v-am cantat.

EULARIA: Acum vreau sa si dansezi.

PANTALONE: Am un picior bolnav.

EULARIA: O, de nu vrei, atunci se schimba treaba.

PANTALONE: Nu, nu dansez.

EULARIA: Te rog. (dans) Sa latri, stii? Ma innebunesc barbatii care latra.

PANTALONE: Sa latru eu?

EULARIA: Nu vrei?

PANTALONE: Ba da. (Latra)

EULARIA: Dar ca cocosul?

PANTALONE: …aaaaa…

EULARIA: Dar in patru labe, stii sa mergi.

PANTALONE: În patru labe.

DOCTORUL: Ce, ai dat in mintea copiilor?

EULARIA: Mi-au cazut agrafele pe jos, si mi le cauta.

DOCTORUL: N-ai barbat? Sa ti le caute el.

PANTALONE: N-are barbat! Eu voi fi barbatul ei.

DOCTORUL: Ce, ai innebunit?

PANTALONE: Acum tu esti cel tras pe sfoara. Barbatul Eulariei e mort. Cel de

sus nu stiu cine e.

MARIO: Sa se faca liniste!

FRANCESCHINA: Ce-o mai fi si asta?

COLOMBINA: Si-a revenit?

MARIO: Da, vorbesc, vorbesc cu sotia mea.

EULARIA: Cerule, el e chiar Mario.

MARIO: Ma iarta scumpa mea

Eularia

Azi sunt chiar fericit

O cara Mia,

Stiu azi ca sunt iubit

O cara mia,o cara mia,

Eularia, Eularia.

( Apar Rosaura si Lelio)

DOCTORUL: Ce se intampla?

COLOMBINA: Saracii, s-au plictisit sa stea in pod atata timp.

PANTALONE: Atunci eu pot…

COLOMBINA: Nu. Nu mai puteti nimic. E prea tarziu. Timpul a aranjat lucrurile

asa cum trebuie.

PANTALONE: Si casatoria?

COLOMBINA: Fii sigur, se va face. Vei fi nas.

PANTALONE: Franceschina, vrei sa fii tu nasa?

FRANCESCHINA: Daca cantati un cantec.

PANTALONE: Iar?

FRANCESCHINA: Da.

PANTALONE: O floare-i Franceschina

Si iar sunt fericit,

Ca viata-mi da gradina

Ce atata mi-am dorit.

TOTI: O viata ai traieste-o

Cu bune si cu rele

Nu te speria de riscuri

Ci lupta-te cu ele.

Iar dragostea-i lumina

Ce vieti-i da relieful

Azi razi cu toata gura

Si maine ea e seful.

Dar cum ar fi e viata

Si viata e frumoasa

Iubesti sau plangi dar maine

E-o noua dimineata.

COLOMBINA: Ma iubesti cu credinta? (ca un ecou toate fetele)

ARLECHINO: Te iubesc cum iubesc barbatii femeile. (ca un ecou toti baietii)

PIEROT: Mai bine asa. A! Uite inca o floare. Pe asta v-o dau

dumneavoastra!!!

CORTINA






Politica de confidentialitate



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1348
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2021 . All rights reserved

Distribuie URL

Adauga cod HTML in site