OPERATII PE CANALELE SI GLANDELE SALIVARE

OPERATII PE CANALELE SI GLANDELE SALIVARE

1. Operatia in chistul salivar sublingual: Chistul salivar sublingual, cunoscut sub denumirea populara de 'ranula' sau 'broscuta', are evolutie rapida si dramatica, dislocand limba care este propulsata intre tablele dentare, deglutitia este stanjenita, animalul este speriat. El se formeaza prin obstructia canalelor glandelor salivare monostomatice (Rivinius, Bartholin) si in cateva ore poate sa atinga dimensiunea unui ou de gaina, vizibil de la exterior, de culoare violacee. Se intalneste la caini si mai rar la pisici.

Anestezia: NLA sau tranchilizare si anestezie locala de contact.

Contentie: decubit lateral pe masa de operatie cu partea afectata deasupra.

Instrumentar: bisturiu, foarfeca curba, pense hemostatice, pensa chirurgicala, aspirator de secretii, pensa de limba, speculum bucal, pensa port-tampon.

Tehnica operatorie: Dupa aseptizarea cavitatii bucale in dreptul chistului se face incizia longitudinala a acestuia, avand grija sa asiguram evacuarea salivei care este de consistenta crescuta si se revarsa sub presiune. Marginile plagii rezultate se prind intr-o pensa si se excizeaza cat mai profund in ambele parti. Se face toaleta plagii, se pensuleaza cu tinctura de iod sau betadina si se lasa nesuturata.

2. Extirparea chistului glandei submandibulare

Chistul glandei submandibulare se formeaza pe traiectul canalului Wharton, in jgheabul mandibular sau inapoia ramurei recurbate a mandibulei. Se intalneste mai frecvent la caine, unde apare ca o formatiune globuloasa, nedureroasa, cu elasticitate redusa.

Instrumentar: cel obisnuit pentru interventii chirurgicale, la care se adauga lingura Wolkmann cu margini foarte bine ascutite sau chiureta.

Anestezia: generala, NLA sau narcoza.

Contentia: decubit dorsal, pe masa de operatie.

Tehnica: Se face o incizie longitudinala sau 'in felie de pepene' pe directia chistului interesand pielea, muschiul pielos si fascia, cu mare atentie, incercand pastrarea integritatii lui prin disectie, fara dilacerare. Peretele chistului este foarte fragil si, daca se desira, se revarsa continutul vascos de culoare galben-cenusiu. Se continua disectia din partile laterale pana se ajunge la canalul Wharton, unde se aplica ligatura cu fir sintetic resorbabil mai intai in portiunea orala si apoi aboral. Se poate face disectie partiala, iar partea profunda se chiureteaza, identificand orificiile de intrare si iesire pe canal. Glanda submandibulara se atrofiaza, dar pentru evitarea recidivelor si chiar a fistulei salivare, se recomanda disectia si extirparea ei. Aceasta se gaseste foarte usor intre radacinile venei jugulare, avand o forma globuloasa. Se poate confunda cu ganglionii limfatici de care se diferentiaza usor prin topografie, evidentierea canalului Wharton sau pe sectiune. Postoperator se asigura drenajul 7-10 zile si protectia impotriva traumatismelor si a infectiei.

3. Operatia in litiaza salivara

Calculii salivari se formeaza pe traiectul canalelor Wharton si Stenon, producand obstructia urmata de retentie salivara cu inflamatie, formarea chistilor in care se creeaza conditii pentru cristalizarea sarurilor si noi depuneri. Acestea duc la formarea altor calculi sau cresterea celor existenti. Tratamentul este numai chirurgical si consta in extragerea calculilor si restabilirea permeabilitatii canalului respectiv. Examenul radiologic este oportun si posibil de realizat la animalele mici, dar la taurine si cabaline este suficient examenul clinic in care palparea ofera date suficiente pentru diagnostic.

Anestezie: generala.

Contentie: decubit lateral pe masa de operatie.

Instrumentar: trusa obisnuita, la care se adauga si materiale de sutura resorbabile 3/0 - 4/0 cu ace atraumatice.

Tehnica operatorie: Se incizeaza toate straturile anatomice pana la canalul glandular, izolandu-se portiunea ectaziata, apoi se deschide longitudinal si se evacueaza calculul. Daca dilatatia este foarte mare si peretele alterat este recomandabila extirparea acestuia si a glandei subandibulare. In cazul canalului Stenon, acesta se ligatureaza si se incearca provocarea sclerozei glandei parotide prin injectarea unor substante iritante: solutia Lgol, clorura de zinc 10%, azotat de argint 5%, Lotagen etc.

Dupa evacuarea calculilor se controleaza permeabilitatea canalului salivar mai ales in portiunea terminala si se introduce un cateter sau o sonda metalica peste care se sutureaza peretele in puncte separate. Sutura fasciei conjunctive si a pielii in puncte separate se poate face bietajat sau monoplan.

4. Operatia in fistula salivara

Fistula salivara se intalneste mai frecvent la cabaline, in urma accidentelor de strada si la carnasiere in urma traumatismelor provocate de muscatura, interventii chirurgicale neglijente, complicatii post-traumatice etc.

La cabaline se produc de obicei la nivelul incizurii mandibulare, unde canalul Stenon nu este protejat, iar la caine apare frecvent ca fistula faciala. Secretia salivara se revarsa si murdareste parul din vecinatate. Metoda terapeutica se alege in functie de pozitia fistulei salivare. Daca fistula este situata in dreptul vestibulului lateral al cavitatii bucale, este usor sa se tranforme fistula externa intr-o fistula bucala, care se epitelizeaza, asigurand drenarea salivei. Daca fistula este situata la nivelul incizurii vasculare a mandibulei sau in jgheabul mandibular, nu se poate reface traiectul si se va incerca scoaterea din functie a glandei parotide prin ligatura canalului Stenon, dupa injectarea in directie retrograda a unei substante sclerozante.

1. Crearea unei fistule bucale a canalului Stenon

Instrumentar: bisturiu, foarfeca, sonda butonata, pense hemostatice, pensa chirurgicala, trocar.

Anestezie: N.L.A. sau tranchilizare si anestezie locala

Contentie: decubitala, capul imobilizat.

Tehnica: Se aseptizeaza orificiul fistulei faciale si se perforeaza regiunea maseterina sau buccinatorie cu trocarul la nivelul acesteia. Prin canula se introduce o mesa de tifon imbibata in solutie de sulfatiazol sau Lgol. Capatul mesei introdus in cavitatea bucala se scoate pe la comisura buzelor pe partea respectiva si se leaga cu cel ramas afara, formand un inel. Mesa se misca zilnic, formandu-se un traiect nou. Dupa o saptamana, se scoate mesa, iar pielea impreuna cu fascia se sutureaza, inchizand comunicarea cu exteriorul.

Daca se poate repera capatul canalului salivar, acesta se izoleaza, apoi se introduce intr-un tub subtire din material plastic (ex. tub de perfuzor), care va conduce secretia salivara pana in cavitatea bucala. In acest caz se sutureaza de la inceput pielea si fascia. Tubul de plastic se extrage dupa 8-12 zile, prevenind eliminarea precoce a acestuia prin fixare cu 2-3 puncte de sutura nepenetrante.

2. Ligatura canalului Stenon

Instrumentar: cel obisnuit pentru incizii, hemostaza si sutura, la care se poate adauga acul Deschamp ascutit si o seringa cu ac bont.

Anestezie: N.L.A. sau tranchilizare si anestezie locala prin infiltratie.

Contentie: decubit lateral, cu capul in extensie.

Tehnica: Se incizeaza pielea 3-4 cm la nivelul fistulei, pe directia canalului Stenon, se izoleaza canalul si se introduce acul bont in lumenul acestuia. Se trece un fir de sutura in jurul canalului si se ligatureaza pentru fixarea acului. Se injecteaza retrograd o solutie iritanta (Lgol, clorura de zinc 10%, acid lactic, azotat de argint 5%, vaselina sau parafina incalzite pana la topire, 40-60⁰ C) sub presiune. Apoi se retrage acul si se aplica o ligatura definitiva pe canal cu fir neresorbabil.

Se refac planurile anatomice prin sutura si se asigura cicatrizarea plagii operatorii. Grigorescu recomanda atropinizare postoperatorie pentru reducerea secretiei salivare, iar daca fistula are sediul in jgheabul mandibular, locul de electie poate fi triunghiul lui Viborg.