PERICARDOTOMIA LA BOVINE

PERICARDOTOMIA LA BOVINE

Indicatii: Deschiderea sacului pericardic se face in pericardita traumatica intalnita la rumegatoarele mari ca o complicatie a reticuloperitonitei traumatice (prin corpi straini).

Instrumentar: pentru diereza, hemostaza, rezectie de coasta, drenaj si pentru sutura.

Contentie: Patrupodala in travaliu sau pe patul de operatie mobil. Pozitia patrupodala ofera conditii mai bune pentru drenajul colectiilor pericardice.

Anestezia: tranchilizare si analgezie locala sau generala in concordanta cu tehnica stabilita.

Tehnica operatorie

1. Rezectia coastei 5 pe partea stanga dupa tehnica descrisa.

2. Toracocenteza stanga cu pneumotorax de acomodare.

3. Incizia fasciei endotoracice si a pleurei in directie verticala.

4. Explorarea cavitatii pleurale si a sacului pericardic cu atentie, manual, pentru depistarea aderentelor depozitelor de fibrina si eventual a corpului strain sau a portii de intrare.

5. Pericardopexia. Sacul pericardic se sutureaza la marginile plagii toracale in surjet sau puncte separate neperforante dupa ce s-a exteriorizat o portiune prin tractiuni moderate cu mana. Scopul acestei manopere este acela de a evita scurgerea continutului din sacul pericardic in cavitatea toracica dupa deschidere. Daca sunt aderente, depistate usor prin palpare, se poate renunta la pexie.

6. Pericardotomia propriu zisa printr-o incizie longitudinala, facand mai intii o butoniera de 1-2 cm prin care se scurge continutul serofibrinos, rau mirositor, in jet continuu.

Lichidul contine flocoane purulente sau de fibrina si se colecteaza intr-un recipient pentru a fi examinat.

7. Lavajul cavitatii pericardice, indepartarea depozitelor fibrinoase si introducerea unor solutii cu antibiotice.

8. Pericardorafia cu fir resorbabil in puncte separate, dupa aplicarea unui tub pentru drenaj, in partea cea mai declina a plagii. Tubul de dren se fixeaza atat la sacul pericardic, cat si la peretele toracal. Prin tubul de dren se introduc antibiotice postoperator.

9. Indepartarea punctelor de sutura ale pericardopexiei.

10. Aspersarea unor solutii de antibiotic in cavitatea pleurala.

10. Sutura plagii toracale bietajat sau trietajat.

Postoperator se aplica un tratament sustinut cu antibiotice pe cale generala si locala, tonice cardiace si stimulente generale, diuretice, nutritive si hidroelectrolitice.

Se poate evita pneumotoraxul, renuntand la timpul operator nr. 2 (toracocenteza). In acest caz, se face pericardopexia inaintea inciziei fasciei endotoracice.

Dupa rezectia unui segment de 15 cm din partea distala a coastei a cincea stanga, se aplica departatoarele si se prinde pericardul cu mana prin traversul pleurei parietale. Se sutureaza pleura parietala la pericard, in fir continuu cu material resorbabil pe toata circumferinta portiunii exteriorizate. Se incizeaza pleura cu fascia endotoracica in mijlocul portiunii suturate, dupa care urmeaza incizia pericardului.

Pericardopexia ramane permanenta, iar prin tubul de dren din pericard se fac zilnic lavaje cu ser fiziologic si se introduc antibiotice pana se aseptizeaza exsudatul care devine seros si se reduce cantitativ pana la disparitia completa.

Prin aceasta metoda, confortul animalului este mult mai vizibil postoperator, iar riscurile unor complicatii (raspandirea infectiei la nivel pleural, persistenta pneumotoraxului etc.) sunt reduse. Dupa scoaterea tubului de dren, plaga se inchide complet prin sutura cu aceleasi precautii, evitand pneumopericardul.