Balie Herculane - specii de animale

Balie Herculane

Fisa unei specii

Nume stiintific -Podarcis muralis

Nume popular -Soparla de ziduri sau Soparla de piatra

Incadrare taxonomica (Filum-Clasa-Ordin-Familie-Gen-Specie)

Chordata-Reptilia-Squamata-Lacertidae-Podarcis-Podarcis Muralis

Statut (pe cale de disparitie, critic periclitata, periclitata, vulnerabila, amenintata)

Este cea mai raspandita specie de soparla din Romania.

Habitat (unde traieste)

De obicei traieste in colonii, printre gramezi de pietre, prin ziduri vechi si stanci, pe marginile drumurilor si liniile ferate, in vii, pe coastele pietroase expuse la soare. Se catara cu agilitate pe stanci si trunchiuri de copaci.

Distributie (unde o mai intalnim in tara)

Este raspandita in Europa Centrala si Sudica, iar in tara noatra mai mult intalnita este in Banat, Muntii Apuseni, Carpatii Meridionali, Orientali si Dobrogea de Sud.

Ecologie (nocturn/diurn, regim de hrana, cum se dezvolta si ce cerinte are in dezvoltarea sa, ce animale/daunatori o ataca, ce rol are in mediul ei, etc.)

Este o soparla mica diurnal, termofila, rapida de pana la 20 cm, corpul este zvelt, coada lunga, subtire si ascutita, capul este lung, ascutit si turtit. Culoarea generala este brun-inchisa, cu pete negre pe spate, burta este portocalie deschisa, pana la caramizie cu sau fara pete. Hiberneza in gauri sapate in pamant sau in fisurile stancilor, se gaseste in zonele stancilor calcaroase, din paduri, pe sisturi, precum si in grohotisurile de andezit. Se hraneste cu diferite inscte, melci, omizi, painajeni, rame, chiar si fructe carnoase (salata untisor). Iernarea dureza din noiembrie pana in februarie, martie. Acuplarea are loc primavara, female depunand din aprilie pana in iunie 3-9 oua in gauri sapate pe un pietris insorit. Puii apar prin august, septembrie, vigurosi si foarte agili, hranindu-se cu paduchi de plante si insecte minuscule, iar dupa 2 ani sunt capabili sa reproduca. Are numerosi dusmani cum sunt pasarile rapitoare reptile cum ar fi sarpele rau, vipera cu corn, vantureii, chiar si puii viperelor cu corn se hranesc cu aceasta specie.

Amenintari (defrisare, exploatare directa, braconaj, poluare etc.)

BIBLIOGRAFIE-https://www.eukarya.ro;

-https://www.moldavica.freeservers.com

-https://www.lufo.ro/infoeducatie/pagini/timis/munti%20carpatiynx/reptile.htm;

-https://www.herp.it

-Atlas Zoologic-editura didactica si pedagogica-bucuresti 1983:

-Constantin Bogoescu;

-Alexandra Dabija;

-Emil Sanielevici.

FACULTATEA DE STIINTELE NATURII SI ECOLGIE

ANUL II

Baile Herculane

Student RUSU (POPESCU) MARIANA CARMEN

Anexa 5

Fisa unei arii naturale protejate

Tip de arie naturala protejata (ex.: sit Natura 2000, parc national, parc natural, rezervatie peisagistica etc.)

Parcul Natural Portile de Fier-arei protejata, infiintata prin Legea nr.5/2000 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului national. Defileul Dunarii este principalul coridor de legatura intre Campia Panonica si Campia Romana, astfel ca teritoriul Parcului Natural Portile de Fier reprezinta o zona de convergenta a lumii vegetale si animale din aceste doua regiuni. Frumusetea peisajului si ecosistemele unice pe care le cuprinde fac din acest parc o adevarata bijuterie a naturii.

Localizare (judete, localitati limitrofe, cai de acces)

Situat in S-V Romaniei, pe malul stang al Dunarii, la granita cu Republica Serbia, incepand de la Bazias si pana la Drobeta Turnu Severin (Schela Cladovei), spre nord parcul se intinde pana pe flancurile sudice ale Muntilor Locvei si include Muntii Almajului si Muntii Mehedinti.

Accesul fiind posibil prin Magistrala 900 Bucuresti-Timisoara, statii de acces fiind Drobeta Turnu Severin, de unde se urmeaza drumul European E70 pana in Orsova si apoi Drumul National DN spre Moldova Noua, din Orsova 104 Km.

Suprafata

Are o suprafata de 115.655 ha, iar din suprafata totala a parcului 75.477 ha reprezinta fondul forestier; 28.490 ha sunt ocupate terenuri agricole (44,6% pasuni, 29,1% teren arabil, 24,9% fanete si 1,5% vii si livezi) 8,900 ha sunt acoperite de apa, mlastini si stufarisuri, iar 2.788 ha cuprinde suprafetele intravilane si drumurile.

Altitudine medie

Informatii generale (geologie, relief, clima, soluri, ape, flora si fauna)

Defileul Dunarii este o arie naturala, cu o mare biodiversitate floristica si faunistica, grefata pe un substrat geologic variat si pe spectaculoasele forme de relief, in stransa corelatie cu climat cu influente submediteraneene.

GEOLOGIE- In Parcul Natural Portile de Fier apare o mare diversitate petrografica datorita complexitatii geologice si tectonice. Suprapunerea Panzei Getice peste Autohtonul Danubian transforma Defileul Dunarii intr-un veritabil muzeu geologic in aer liber, avand o serie de puncte de interes geologic si paleontologic renumite la nivel national,dintre care amintim Rezervatia Bahna-Ilovita ce este situata pe versantul intramontan Orsova-Bahna, ce este o rezervatie fiosilifera de mare mare interes stiintific situandu-se printre cele mai deosebite din estul Europei. Zona este bogata in vegetatie, are o asociatie vegetala cu specii rare dintre care amintim Prongos carinata, Rubus severinenis. Intrucat apele Dunarii au crescut si s-au revarsat sper matca raului Bahna, aici s-a format un golf adanc si intins, intre munti pe o lungime de 2 Km.

Pestere Topolnitei, nu departe de schitul cu acelasi nume, se afla in parte centrala a Podisului Mehedinti, intre localitatil Marga si Ciresu, la 30 Km. de Drobeta Turnu Severin. Apele Topolnitei adunate in subteran au strapuns muntele si au format gigantice galerii de o rara speculozitate.

RELIEF- Complexitatea structurii geologice si tectonice a condus la formarea unui relief foarte variat de la depresiuni, dealuri domoale, la masive muntoase si abrupturi.

Datorita reliefului montan si aparitiei unor topoclimate locale, in Defileul Dunarii apar si unele inversiuni de vegetatie: fagul coboara pana la 52 m altitudine in zina Mraconia, tisa vegeteaza sila 92 m altitudine( in sectorul Cazanelor), in timp ce la altitudini mari, pe pantele insorite, pot fi intalnite specii termoifile precum mojdreanul, scumpia, (Cotinus coggygria) si liliacul. Alunul turcesc (Corylus colurna), specie sudica, atinge dimensiuni impresionante 20 m inaltime si diameter de pana la 1 m.

Pe parte stanga a Dunarii se ridica Muntii Locvei, Muntii Almajului, Muntii Mehedinti si Podisul Mehedinti. Altitudinea maxima imporatnta este 968 m-Vf. Teiul Mosului din Muntii Almajului.

Cea mai interesanta parte a defileului se afla in zona Cazanelor Dunarii, unde relieful carstic este bine reprezentat. Aici pot fi intalnite toate tipurile de relief-carstic. Endocarstul este bine reprezentat prin pesteri si avane (Pestera Ponicova, Pestera de Apa, Pestera Haiducilor.) Fenomenele exocarstice: chei, doline, uvale, lapiezuri sunt bine reprezentate in special in platoul carstic Sfanta Elena si in Dealurile Ciucarul Mare si Ciucarul Mic se gasesc in Valea Berzasca, Valea Muldovita Seaca, etc.

CLIMA-Climatul este temperat continental cu influente submeditareneene semnificative. Influenta aerului cald de origine submediteraneeana confera valori mai ridicate ale temperaturii in comparatie cu restul tarii, media multianuala fiind de 11 grade Celsius. In acesta regiune se manifesta vanturi cu caracter local brize specifice defileului create datorita diferentei de temperatura dintre apa si versanti calcarosi puternic incalziti. Cantitatea medie anuala de precipitatii atmosferice variaza intre 800-1000 mm.

HIDROLOGIE-Dunare este principalul curs de apa de pe suprafata parcului. Acesta primeste afluenti ce isi au izvoarele in Muntii Semenic, Muntii Locvei, Munsii Almajului, Muntii Cernei, Muntii Mehedinti din care cei mai importanti sunt Nera, Radimna, Moldova, Mraconia, Cerna si Bahna.

Datorita construirii Barajului Portile de Fier, nivelul apei a crescut foarte mult ducand la inundarea unor mari suprafete de teren si la aparitia de noi habitate acvatice, ducand la o extindere a zonelor umede. Lacul de acumulare rezultat in urma ridicarii barajului reprezinta cea mai mare amenajare hidrotehnica de pe intreaga lungime a Dunarii. Lacul are o lungime de 130 Km, o suprafata de 700 Km si un volum de apa mediu de 12 Km.

FLORA-Climatul bland, structura geologica si relieful au contribuit la formarea unor ecosisteme deosebite si variate. Vegetatia foarte variata si bogata insumeaza peste 4.000 taxoni vegetali, din care 1.707 plante superioare, 549 specii de alge, 375 specii de licheni, 1.077 specii de ciupeci si 296 specii de birofite. Principala formatiune vegetala este padure de gorun (Quercus petraea), ea aflandu-se in amestec cu alte specii termofile. Exista in aceasta zona 14 endemite locale, specifice defileului, dintre care amintim "Laleaua de Banat" (Tulipa hingarica), Pinul negru de Banat-relict glaciar (Pinus nigra ssp. Banatica). Climatul mai bland a condus la aparitia unei formatiuni vegetale alcatuita din plante lemnoase specifica acestei regiuni si care a primit denumirea de sibleac, constituita din stejar pufos (Quercus pubscens) carpinita (Carpinus orientalis), mojdrean ( Fraxinus ornus), liliac ( Syringa vulgaris).

Pinul negru de banat Laleaua de Cazane

FAUNA-O caracterictica a fainei Parcului Natural Portile de Fier o constituie amestecul de elemente boreale montene cu cele sudice mediteraneene si sud-estice ilirice, balcanice, moesiace, precum si caracterul relict al elementelor nordice si sudice care au supravietuit in enclave. Lumea animala este foarte diversificata, fapt confirmat prin existenta a 4873 specii de nevertebrate si 322 specii de vertebrate. Acest numar mare de animale se datoreaza climatului mai variat si mai blan al acestei zone, geomorfologiei teritoriului si pozitiei acestuia care confera protectie impotriva vanturilor reci din nord. Dintre speciile care pot fi intalnite aici si care sunt protejate prin lege amintim: testoasa lui Hermann (Testudo hermanni), vipera cu corn (Vipera ammodytes), brotacel (Hyla arborea), vidra (Lutra lutra), pisica salbatica (Felis silvestris). Datorita diversitatii habitatelor, de la cele de stancarie la zone umede, in zona Parcului Natural Portile de Fier, avifauna este deosebit de bine reprezentata numarand peste 200 de specii dintre care amintim: acvila de munte (Aquila chryaetos), vanturelul mic (Falci neumanni), egreta mica (Egretta garzetta), barza neagra (Ciconia nigra), pescarusul (Alcedo attis), broasca testoasa de uscat (Testudo hermani hermani), vipera cu corn (ammodytes), scorpionul (Euscorpius carpathicus), etc. aceste toate fiind ocrotite prin lege.

     

Soparla de ziduri Vipera cu corn Scorpionul Broasca testoasa de uscat

     

Ras Egreta mica Acvila de munte

Vulnerabilitate si amenintari (defrisari, turism, cariere, constructii, braconaj etc.)- Frumusetea si unicitatea zonei impun masuri de conservare si protectie, mai ales ca Sistemul hidroenergetic 'Portile de Fier' se afla in imediata apropiere. Efectele vecinatatii s-au facut deja simtite: prin umplerea lacului de acumulare, insula Ada-Kaleh, situata la 3 km aval de Orsova, a fost complet inundata, disparand astfel un biotop specific cu un mare numar de elemente mediteraneene (chiparos, migdal,castan comestibil, leandru etc.). Efectele amenajarii barajului au fost resimtite si de comunitatile umane din lungul defileului: unele localitati au fost mutate pe un alt amplasament (Orsova, Ieselnita etc.), altele au fost complet inundate.

BIBLIOGRAFIE

Revista-Terra magazine

https://www.ccm.ro/ghid/frumusetile.htm;

https://www.freewebs.com/tnp-rynf/naturan;

https://www.portiledefierpn.ro;

https://www.ici.ro/romania/ro/turism/c_portiledefier.html.