Delfinii din Marea Neagra

Marea Neagra este o mare din bazinul atlantic, situata intre Europa si Asia, pe o suprafata de 413.000 km ²si scalda tarmurile Romaniei pe o lungime de 245 km, cel mai adanc punct aflandu-se la 2466 m sub nivelul marii.

In Marea Neagra traiesc circa 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti (dintre care au mare importanta economica scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si in special sturionii, cu specii care exista numai in Marea Caspica, in Marea Neagra si in mai mica masura, in Marea Mediterana : morunul, nisetrul si pastruga), delfini si chiar cateva foci in regiunea Capului Caliacra (Bulgaria).

Salinitatea apei este in larg de 17-18, fata de 24-34 in alte mari si oceane. In zona litoralului romanesc salinitatea scade si mai mult, in mod obisnuit fiind intre 7 si 12. Marea Neagra face parte din categoria ecosistemelor statatoare de apa sarata.

Temperatura apei variaza la suprafata : vara pana la 29 C iarna ajunge la 0 C (Marea Neagra - ianuarie 2006). Lumina patrunde in largul marii la o adancime de 150 - 200 m. Oxigenul este inexistent la adancime. Curentii au intensitate redusa pe verticala si mai mare pe orizontala; iarna sau in timpul unor variatii ale starii vremii, pot aparea valuri care ating 5-10 m. Biocenoza e formata din alge inferioare, alge verzi, brune si rosii. Animalele sunt reprezentate prin viermi, moluste, pesti iar in atmosfera apropiata pasari.

Delfinii sunt mamifere, desi se aseamana cu pestii. Le putem numi miracole ale evolutiei pentru ca desi ele descind din animale terestre, milioanele de ani de adaptare la mediul acvatic, au facut ca acestia sa fie considerati la prima vedere mai degraba pesti decat mamifere. Ei innoata cu gratia , forta si agilitatea pestilor si s-au adaptat in multe privinte pentru a-si gasi si captura prada.

Corpul lor are o forma aerodinamica, fusiforma, folosesc la innotat coada care se aseamana cu innotatoarea codala a pestilor. Mobiliatea si viteza de inaintare in apa ajung si chiar depasesc pe cele ale dusmanului lor de temut : rechinul. Toate aceste modificari nu au dus la atrofierea sau disparitia proprietatilor fundamentale ale stramosilor terestri, delfinii fiind totusi mamifere , asa ca au sange cald, respira cu ajutorul plamanilor, iar puii sunt alaptati de catre mama.

Delfinii nu se scufunda la adancimi foarte mari de aceea nu trebuie sa inmagazineze mult oxigen in plamani. Le ajunge o jumatate de secunda deasupra apei pentru a insipra. Dar daca se scufunda la adancime foarte mare pot inspira mult aer in plamani astfel ca pot inmagazina mult oxigen in globulele rosii.

Cele mai apropiate rude ale delfinilor sunt cetaceele de dimensiuni uriase, printre care balena si uriasa balena ucigasa (orca), spaima marilor, ataca focile si delfinii      

Desi vazul este foarte util pentru delfini, acesta nu este indispensabil pentru a supravietui Delfinii vad la fel de bine sub apa si deasupra ei, datorita unei particularitati a cristalinului care se deformeaza usor la trecerea din mediul acvatic in cel aerian.

Cel mai important rol in perceptia delfinilor il are urechea. Urechea       nici nu se vede din exterior - se pot observa doar doua orificii in spatele ochilor - dar functioneaza extrem de eficient. Urechea interioara a delfinului este inglobata intr-un tesut asemanator spumei, astfel ca nu preia vibratia oaselor capului. Asta inseamna ca undele sonore venite din lateral nu ajung in acelasi timp la ambele urechi si din diferenta de timp delfinul constata precis din care dierctie provin.       Delfinii s-au adaptat foarte mult la mediul de propagare al undelor sonore in mediul subacvatic si putem spune ca au posibilitatea de a percepe sunetele stereo, astfel incat localizeaza directia exacta de unde vine sunetul. Cand sistemul de ecolocatie este perturbat sau alterat din cauza parazitilor si a interferentelor electromagnetice, delfinul poate esua.

Sunt delfinii intr-adevar inteligenti ?

Biologii americani specializati in comportamentul animalelor au propus aflarea coeficientului de cerebralizare al delfinilor, care se obtine calculand raportul dintre volumul creierului si suprafata corporala a unui individ. Astfel, cea mai mare parte dintre mamiferele terestre are un coeficient de cerebralizare mai mic decat 2 ; in schimb cel al omului este de 7.4 iar al cimpanzeului de 2.5. Delfinii care traiesc in rauri au un coeficient de cerebralizare de 1.5 in timp ce delfinii de talie mare au un coeficient de 5.6. Ori, cu cat coeficientul este mai ridicat, cu atat facultatile mentale si capacitatea de invatare sunt mai dezvoltate, ceea ce constituie si cazul delfinilor.

Viata in grup implica de asemeni si mijloace de comunicare. Conform numeroaselor studii asupra limbajului, delfinii folosesc trei tonuri diferite pentru a comunica. Vocabularul lor este complex. Masculii fluiera sau canta in scopul atragerii femelelor in timpul sezonului de imperechere si pentru prevenirea grupului in caz de pericol. Mamele fluiera zile intregi dupa nasterea puilor pana cand acestia se obisnuiesc cu sunetul vocii lor.In cazul delfinilor exista o slaba legatura intre parteneri. Masculul nu pastreaza de obicei legatura cu urmasii lui. Femela da nastere unui singur pui, pe care il alapteaza pana la unu-doi ani si il tine alaturi pana la varsta de 3ani.

Atitudinile formeaza si ele un limbaj : astfel, un delfin care ramane in pozitie verticala cu capul scos din apa vrea sa semnaleze celorlalti un obiect necunoscut aflat in campul vederii sale.

Comportamentul delfinilor in mediul natural

Perfect adaptat mediului marin in care el a evoluat cu usurinta, delfinul iubeste contactele cu omul; insoteste vapoarele saltand peste valuri, se joaca cu copiii in apropierea plajelor, plonjeaza impreuna cu pasionatii adancurilor marine, salveaza inotatorii imprudenti si ia parte chiar la misiuni in timp de razboi. Se poate spune ca nu-i lipsesc decat cuvintele, insa maine poate, gratie muncii cercetatorilor, limbajul sau ar putea fi descifrat.

Comportamentul delfinilor in captivitate

Din punct de vedere obiectiv, animalul captiv este puternic handicapat sub raport biologic, existenta sa fiind din start periclitata. Smuls din mediul sau natural, animalul captiv este instalat intr-o ambianta noua. Captura si captivitatea distrug brusc intregul mod de viata al animalului salbatic si-l confrunta cu o alternativa dramatica si implacabila, ori reuseste sa-si reconstruiasca din elementele oferite de om o noua ambianta si astfel sa supravietuiasca, ori moare.

Vanatori organizati si eficace

Pentru a se hrani, delfinii vaneaza, fiecare specie avand propria sa tehnica. Toate delfinidele sunt carnivore: inhata pestii,cefalopodele si crustaceii cu dintii si ii inghit fara sa-i mestece.

Delfinii costieri care traiesc in grupuri mici vaneaza individual. Ei ataca prazi izolate, apropiindu-se foarte repede de tarm, inaintand cateodata in ape care nu depasesc mai mult de 2m adancime. Ei mananca tot ce gasesc: anghile si alti pesti care traiesc pe fundul marii, cefalopode, creveti. Barbunul este insa hrana lor preferata. Delfinii care vaneaza in larg se aduna in grupuri foarte mari, de 1000 de indivizi sau chiar mai multi.

Grupurile de delfini pot fi intalnite mai des in apele bogate in hrana, acolo unde din cauza curentilor apa rece , mai bogata in hrana ajunge la suprafata unde se amesteca cu apa mai calda creand astfel conditii favorabile dezvoltarii si inmultirii planctonului care atrage sardelele si lostritele si acestea la randul lor atrag delfinii care cu ajutorul sonarului descopera aceste bancuri de pesti.

Delfinii se rotesc in jurul lor si pestii se aduna in grup compact, urcand la suprafata. Cu cat grupul de delfini cuprinde mai multi indivizi cu atat bancul de pesti este mai usor de manevrat. Odata ajunsi la suprafata, pestii nu prea mai au scapare, delfinii aruncandu-se asupra prazii.

SPeciile de delfini din Marea NeagrA

Delfinii sunt incadrati sistematic in:

Clasa Mammalia

Infraclasa Eutheria (euteriene)

Supraordinul Carnivora (carnivore)

Ordinul Cetacea (cetacee)

Subordinul Odontoceti

In Marea Neagra traiesc trei specii de delfini si anume: DELFINUL COMUN Delphinus delphis pontic si AFALINUL Tursiops truncatus pontic care fac parte din familia Delphinidae si MARSUINUL (porcul de mare) Phocoena phocoena relicta incadrat in familia Phocoenidae.

Delphinus delphis ponticus

Pot fi remarcati deseori jucandu-se in jurul navelor si chiar in jurul balenelor mari. Delfinii comuni traiesc in grupuri de max 150 indivizi, hranindu-se cu calamari si pestisori mici. Longevitatea acestora a fost estimata la 25-30 de ani. Ating viteza maxima de 60 km/h. Lungimea medie a indivizilor din aceasta specie este de 175 cm pentru masculi si 160 cm pentru femele. Acestia pot atinge greutatea de 135 kg

Perioada de imperechere dureaza 5-6 luni (iulie - decembrie), iar maturitatea sexuala este atinsa la varsta de 3-4 ani. Puiul masoara la nastere intre 80-95 cm lungime, perioada de gestatie fiind de 10-11 luni

Modelul coloristic al delfinilor este cel mai complex , in comparatie cu celelalte cetacee. Spatele este gri inchis spre negru de la varful capului spre coada inchizandu-se intr-un V pe ambele parti sub inotatoarea dorsala. Partile laterale sunt gri deschis in spatele inotatoarei dorsale si galben-bronz in fata inotatoarei dorsale, formand un model de clepsidra. Abdomenul este alb. In jurul ochilor se gasesc cercuri de culoare inchisa legate printr-o linie neagra care traverseaza capul prin spatele rostrului si o alta dunga de la falci pana la inotatoare.

Marii delfini (tursiops truncatus - afalinul) care traiesc in largul marii (lungime de pana la 3,8 m; greutate pana la 650kg), in grupuri de mai multe sute de indivizi, se hranesc de obicei dimineata devreme sau seara tarziu cu peste, calamari, crustacee. Afalinul este probabil cel mai cunoscut cetaceu, din cauza raspandirii sale largi in rezervatiile marine si centrele de cercetare. Delfinul mai este cunoscut si ca Flipper.Aceasta specie este foarte flexibila in comportament.

Afalinul este un delfin relativ robust avand un rostru scurt si butucanos, de unde si denumirea in limba engleza de bottlenose (delfin cu nasul ca o sticla). Culoarea acestui delfin variaza considerabil, dar, in general, acest delfin este de la gri-deschis pana la un gri-gresie pe partea ventrala, deschizandu-se pana la un gri-pal rozaliu pe partea dorsala. Toracele si portiunea dinspre coada sunt uneori patate. Afalinul are o mare mobilitate cervicala pentru ca cinci din cele sapte vertebre ale gatului nu sunt sudate intre ele cum sunt la delfinii oceanici. In Marea Neagra, afalinul traieste in grupuri nu prea mari, cu efective cuprinse intre 15-25 indivizi. Viteza pe care o ating este in jur de 30 km/h. Afalinii reprezinta o specie predominant ihtiobentofaga, ce se apropie de tarm mai ales primavara. Longevitatea este estimata la 25-30 de ani. Lungimea afalinului este cuprinsa intre 250-350 cm la masculi si 230-320 cm la femele, iar greutatea medie de cca. 180 kg.

Reproducerea are loc in perioada iulie - octombrie. Masculii ajung la maturitate sexuali la varsta de 10 ani, femelele la 5-7 ani. Perioada de gestatie este de 10-12 luni. La nastere puiul de afalin masoara intre 90 si 120 cm. Puii sunt alaptati pana la varsta de un an si stau cu mamele lor pana la 3 ani.

Phocoena phocoena relicta: (porcul de mare) - cel mai mic cetaceu din Marea Neagra. Marsuinul are un corp mic si robust care se ingusteaza spre coada. Culoarea variaza de la negru cenusiu pe partea dorsala la alb-gri pe flancuri spre abdomen. Traieste solitar sau in grupuri mici de 2-10 indivizi si se hraneste ca si afalinul cu pesti si nevertebrate (cambula, calcan, guvide, aterina, gasteropode). Lungimea maxima pentru marsuinii din Marea Neagra este de 150 cm pentru femele si 160 cm pentru masculi. Greutatea medie a marsuinului din bazinul pontic este de 43 de kg.

Imperecherea incepe in luna iulie si dureaza pana in octombrie; perioada de gestatie este de aproximativ 9 luni. Lungimea puiului la nastere variaza intre 70 si 90 cm. Maturitatea sexuala este atinsa la 3-4 ani. Longevitatea lor este estimata la aproximativ 16 ani.

Consideratii privind prezenta si mortalitatea delfinilor la litoralul romanesc

In poluarea marina apele Dunarii joaca un rol semnificativ, aceasta transportand anual milioane de m³ de apa ce contine substante poluante de la sute de km departare: metale grele, azotati si fosfati (nutrientii principali ai algelor unicelulare si care contribuie la generarea si intretinerea eutrofizarii). Aria de concentrare a surselor de poluare locale din zona costiera a Romaniei se intinde, in principal, pe directia N-S, intre Midia si Techirghiol si pe directia E-V, a canalului Dunare-Marea Neagra, intre Medgidia si Marea Neagra. Aceasta arie cuprinde cele mai importante surse de poluare, care provin de la principalele obiective economice din judetul Constanta. Este cunoscut faptul ca marea este receptorul tuturor deseurilor solide care sunt evacuate pe uscat. Deseurile lichide emise intr-un loc pe uscat ajung indirect in mare, ori infiltrandu-se in panza freatica, ori fiind transportate de rauri si paraie in mare sau in lacurile litorale.

Calitatea apelor marine reflecta intr-o mare masura calitatea apei din zona apei de uscat. Zona de nord este dominata de aportul de substante nocive aduse de Dunare, dintre care se mentioneaza: substante in suspenie, metale grele, substante caracteristice activitatilor portuare, ape uzate menajere (detergentii, microbacte-riile de origine fecala). Zona de sud este dominata de aportul de impurificare adus de porturi, industriile si localitatile de pe litoral.

Mamiferele marine, fiind pradatori aflati in varful piramidelor trofice,sunt indicatori ai starii de sanatate a ecosistemelor marine. Astfel, delfinii concentreaza metale grele (Cu, Zn, Co, Ni, Cd, Cr, Pb, Mn) si radioizotopi (137Cs). Petrolul (petele de la suprafata apei), H2S, Hg, policlorura de benzen, pesticidele determina aparitia unor leziuni tegumentare, pneumonie de aspiratie, leziuni ale rinichilor.

Daca adaugam la datele de mai sus mortalitatile datorate varstei, maladiilor si accidentelor, constatam ca numarul delfinilor disparuti a atins cote alarmante. In general maladiile mamiferelor marine pot fi clasificate in trei grupe distincte :

*Boli infectioase cauzate de virusi, bacterii si ciuperci.

*Boli parazitice cauzate de variate specii de protozoare, celenterate, viermi si moluste.

*Boli nespecifice cauzate de factori fizico-chimici si de malnutritie.

Populatiile celor trei specii de delfini care traiesc in Marea Neagra se gasesc in prezent intr-o stare critica. Chiar daca capturarea delfinilor a fost interzisa in Romania din 1966 populatiile lor au continuat sa scada numeric, mai ales ca rezultat al poluarii.In deceniul 4 al secolului nostru numarul delfinilor din Marea Neagra era estimat la 1,5-2 milioane de exemplare. Pescuirea intensiva a delfinilor,in intervalul anilor 1938-1952, cand s-a atins cifra record de 135000-140000 de exemplare pe an si mediul advers creat ca urmare a deteriorarii habitatelor a dus la scaderea considerabila a stocului de delfini. La ora actuala numarul de delfini este estimat a fi la cateva zeci de mii de exemplare.

S-a constatat si modificarea raportului numeric al celor trei specii de delfini din Marea Neagra: Delphinus delphis a dominat ca numar pana la inceputul anilor `60, cand a fost inlocuit de Phocoena phocoena ajungandu-se ca in ultimii ani sa se constate ca suprematia apartine speciei Tursiops truncatus.

Statutul celor trei specii de delfini din Marea Neagra

Toate cele trei specii figureaza in Cartea Rosie a IUCN-ului, iar statele riverane Marii Negre au interzis vanarea lor in scopuri comerciale. Delfinii din regiune sunt protejati prin conventiile de la Berna si Bonn si cea de la Washington. Moratoriul referitor la vanarea cetaceelor din Marea Neagra a fost adoptat in tarile din fosta URSS, Bulgaria si Romania in 1966, iar in Turcia in 1983.

Pescarii rusi si turci obisnuiau sa prinda un numar mare de delfini comuni in Marea Neagra pentru carne si ulei. Vanarea delfinilor a fost interzisa dupa ce numarul lor a scazut foarte mult exista mai multe rapoarte care sugereaza ca pescarii turci inca mai pescuiesc delfini, chiar daca sunt pe cale de disparitie.

Pescuitul accidental, intensificarea traficului maritim, deversarile de petrol, manevre tehnice, vanarea ilegala si probabil, poluarea apei si restrangerea resurselor de hrana pot cauza perturbarea comportamentului, traumatizarea si chiar esuarea acestor cetacee.

Din noiembrie 1996 sunt protejati si prin Acordul Multilateral privind Conservarea Cetaceelor din Marea Neagra, Marea Mediterana si Oceanul Atlantic.

STIATI CA:

*Atunci cand dorm, delfinii inoata paralel cu suprafata apei, aproximativ sub 30 cm. La fiecare 30 de secunde executa o respiratie in mod reflex si deschid pleoapele. Dupa unii autori, somnul lor este o inhibare alternativa a fiecarei emisfere cerebrale.

*Ochii delfinilor sunt protejati impotriva sarurilor din apa de mare de o membrana lacrimala de consistenta unui lipici.

      *Pot sta sub apa, fara sa iasa la suprafata, aproximativ 15 minute. Capacitatea delfinilor de a se scufunda fara a respira timp indelungat se datoreaza, se pare, numarului foarte mare de globule rosii din sange.

*Delfinii se pot scufunda pana la adancimea de 500 m.

*Delfinii pot atinge in aer, intr-o saritura, 6 m.

*Cat de repede poate inota un delfin: Viteza maxima pentru un afalin este in jur de 32 km/h, insa delfinul comun poate inainta cu viteza de 60 km/h.

*Stomacul delfinilor este alcatuit din trei compartimente care seamana cu acela al vitelor. Tot asemeni lor, ei au rinichi multi-lobati semanand cu un ciorchine de struguri.

*Delfinii isi folosesc dintii pentru a apuca, a insfaca si nu pentru a mesteca hrana.

*Delfinii sunt incapabili sa digere zaharul, datorita faptului ca ei nu se intalnesc deloc cu zaharul in mediul lor natural.

*Laptele cetaceelor este unul dintre cele mai bogate cunoscute stiintei, continand 40% grasimi si 10-14% proteine.

*Adesea in corpul delfinilor, in urma disectiilor, se gasesc ramasite de membre inferioare care dovedesc faptul ca ei au fost candva mamifere terestre.

*Delfinii respira prin plamani si nu prin branhii.

*Puii delfinilor, in timpul travaliului, sunt expulzati din abdomenul mamei cu coada inainte si nu cu capul, cum se nasc toti puii de mamifere. Explicatia acestui fapt consta in aceea ca sunt mamifere care respira aer atmosferic, iar daca puiul s-ar naste invers, deci cu capul inainte, in timpul travaliului, care poate dura pana la 10-12 ore, puiul s-ar ineca.

*Delfinii nu depun icre, ci nasc pui vii care sunt alaptati ca in cazul oricarui mamifer.

*Cand alapteaza, femela inoata culcata pe o parte, ceea ce permite puiului, lipit de abdomenul matern, sa aiba permanent micul event deasupra apei. Altfel puiul nu ar putea respira.

*Puii mamiferelor marine stau cu mamele lor 3 pana la 6 ani, apoi acestia formeaza grupuri alcatuite din pui de aceeasi varsta.

*Delfinii devin agresivi in cazul in care oamenii incearca sa-i mangaie excesiv.

      *Esuarile in masa ale delfinilor se datoreaza, de obicei, pilotajului gresit al unui individ din grup care este bolnav sau ranit. Delfinii actioneaza dupa principiul toti pentru unul.

*Din derma si epiderma delfinilor lipsesc glandele sudoripare si sebacee precum si firele de par, reduse la niste mustati la puii nou nascuti.

*Sub piele exista un strat de grasime care poate atinge max 30 cm.

*Nasul delfinilor se deschide printr-o singura nara situata intr-o mica adancitura din crestetul capului, numita event.

*Simtul presiunii se datoreaza unui organ saciform plin cu un ulei special, situat pe partea anterioara a capului si denumit melon.

*Afalinul este cel mai inteligent dintre cele trei specii de delfini din Marea Neagra. Se adapteaza foarte bine in captivitate si chiar se reproduce in aceste conditii.

*In general, delfinii isi mentin temperatura constanta in jur de 38 C si traiesc intr-un mediu cu salinitate cuprinsa intre 17-35g.

*Diferite studii efectuate pe creierul delfinilor au dus la concluzia ca sub raportul cerebralizarii acestia se situeaza pe primul loc dupa om.

*Media de viata a delfinilor este de 20-30 de ani.

*Delfinul este un mamifer acvatic capabil sa emita si sa receptioneze semnale sonore simultane pe mai multe cai.

*Delfinii, in mod obisnuit sunt foarte comunicativi, dar in captivitate incep sa surzeasca si greutatea lor cerebrala scade cu pana la 30%.

*Inotul supravegheat alaturi de delfini este folosit din ce in ce mai mult ca metoda curativa. Se cunosc, astfel, cateva cazuri in care mai multe persoane au fost vindecate de diferite boli dupa ce au inotat alaturi de delfini.

*Femelele fluiera zile intregi dupa ce dau nastere puiului, astfel incat acesta sa-si poata recunoaste mama in viitor.

*Delfinii nu au corzi vocale si singura parte a corpului lor care poate produce sunete este eventul.

*In momentul de fata se cunosc aproape 70 de specii de delfini si balene si s-ar putea sa mai existe si altele inca nedescoperite. Unele sunt cunoscute numai datorita unor singuri indivizi sau unor cranii.

*Exista si delfini de apa dulce. Acestia au dimensiuni mai mici, stratul lor de grasime s-a redus foarte mult deoarece temperatura apei este mai ridicata in rauri si lacuri. Datorita turbiditatii apei acestia sunt aproape orbi. Se intalnesc in America de Sud, India, Pakistan, China.

In cazul in care gasiti delfini esuati

Intotdeauna incercati sa pastrati pielea animalului rece si umeda.

Pe cat este posibil sa aplicati vaselina sau lanolina, pentru ca pielea lor foarte usor se poate rupe si arde de la soare.

Acoperiti animalul cu paturi umede.

Daca animalul este in ape putin adanci, sapati in jurul lui pentru ca apa sa-l ajute sa-si suporte propria greutate.

Evitati ca apa sa-i intre in nari si implicit in plamani.

Cautati imediat un expert care sa va ajute. Acesta va sti precis ce masuri sa ia.

Bibliografie

Acatrinei Gheorghe - Poluarea si protectia mediului ambiant, Ed.Universitatea Al.I.Cuza, Iasi, 1994;

Brown Lester - Starea lumii 1999,Ed.Tehnica,Bucuresti, 99;

Brown Lester - Starea lumii 2000,Ed.Tehnica,Bucuresti, 00;

Brown Lester - Starea lumii 2001,Ed.Tehnica,Bucuresti, 01;

Dinu Mihaela - Geografia turismului in Romania, Ed. Universitara, Bucuresti, 2005;

Petraru Constantin, Petria Licuta - Ecologia si protectia mediului inconjurator-studii de caz, Ed.Horion, Craiova,2002;

Scurtu Ion - Ecologie si protetia mediului inconjurator (editia a II-a), Ed.Independenta Economica, Pitesti,2005;

Stanciulescu Gabriela - Managementul turismului durabil in tarile riverane Marii Negre, Ed.All Beck,2000;

Traversi Mario,Roberto Cò - Luomo e il mare, Ed.Erga, 2004;

Visan Sanda - Mediul inconjurator poluare si protectie, Ed. Economica, Bucuresti,2000;

www.platethpals.org, www.yahoo.com , www.google.com ,

www.vallarta-adventures.com,

www.wikipedia.org,

www.delfini.ro.