SISTEME SI TEHNICI DE PRODUCTIE APLICATE - CRESTERE ANIMALE

SISTEME SI TEHNICI DE PRODUCTIE APLICATE - CRESTERE ANIMALE

2.1 Introducere

Productia de animale este legata de procesarea hranei intr-o forma care sa fie potivita consumului uman. Obiectivul este sa se atinga un nivel ridicat de utilizare a hranei si in acelasi timp de a folosi metode de productie care sa nu cauzeze emisii daunatoare mediului sau populatiei. In general, sistemele de productie nu cer echipamente si instalatii de complexitate mare, dar au crescut cererile privind managementul activitatilor si echilibrarea cererilor productiei cu bunastarea animalelor. Fermele de crestere intensiva a animalelor care au numarul de animale in limitele IPPC[1] sunt in general caracterizate de un grad ridicat de organizare si specializare. Activitatile sunt centralizate pe cresterea, dezvoltarea si sacrificarea animalelor pentru carne sau productia de oua. Partea esentiala a activitatilor este sistemul de adapostire a animalelor.

Acest sistem include urmatoarele elemente:

. Modul de adapostire a animalelor (custi, lazi,)

. Sistemul de indepartare si stocare (intern) a gunoiului produs

. Echipamentul folosit pentru controlul si mentinerea climatului in interior

. Echipamentul folosit pentru hranirea si adaparea animalelor

Alte elemente esentiale pentru sistemele de la ferme sunt:

. Depozitarea hranei si aditivii pentru hrana

. Depozitarea gunoiului in utilitati separate

. Depozitarea carcaselor

. Depozitarea altor reziduuri

. Incarcarea si descarcarea animalelor

Suplimentar, la fermele pentru oua, selectarea si ambalarea oualelor este des intalnita. Si alte activitati pot face parte din sitsemul de ferme, dar acestea variaza intre freme din motive cum ar fi disponibilitatea terenului, traditiile sau interesele comerciale. Urmatoarele activitati sau tehnici pot fi intalnite la o ferma de crestere intensiva:

. Aplicarea gunoiului pe teren

. Tratamentul gunoiului in ferma

. Instalatii pentru macinarea hranei

. Instalatii pentru tartarea apei reziduale

. Instalatii pentru incinerarea reziduurilor.

Schematic, acestea pot fi ilustrate:

Schema generala a activitatilor intr-o ferma de crestere animale

2.2 Productia de pasari

2.2.1 Productia de oua

Pentru productia de oua comerciale, rasele ouatoare folosite sunt rezultatul unor programe de selectie care optimizeaza potentialul genetic ducand la o productie ridicata de oua. In mod obisnuit, acestea au corpul mic ceea ce le face indezirabile pentru producatorii de carne. Au corpuri mici deoarece o mica parte din nutrienti este folosita pentru cresterea corporala. In schimb, directioneaza nutrientii spre productia de oua.

Rasele producatoare de oua sunt impartite in pasari care produc oua cu coaja alba si pasari care produc oua cu coaja maro[2]. Pasarile ouatoare tinute in custi obisnuite pentru ouare, au o perioada de ouare de 12 - 15 luni - masurata de la sfarsitul perioadei de crestere (cam la 16-20 saptamani).

Perioada de ouare poate fi extinsa daca naparlirea fortata este inceputa intre a 8-a si a 12-a luna de ouare. Aceasta aduce avantajul unei a doua perioade de ouare ceea ce poate adauga cel putin 7 luni la sfarsitul perioadei de naparlire, ducand la o perioada de ouare de 80 saptamani. In sistemele fara custi, perioada de ouare este de la 20 de saptamani pana la 15 luni dar fara initierea naparlirii fortate.

2.2.1.1 Sistemul de baterii pentru gainile ouatoare

Sistemul poate fi descris ca o combinatie intre urmatoarele elemente:

. constructia de cladiri

. proiectarea custilor si a amplasarii

. colectarea gainatului, indepartarea si depozitarea

Productia intensiva de oua se face de obicei in cladiri inchise facute din diverse materiale (piatra, lemn, otel cu prefabricate). Cladirea poate fi proiectata cu sau fara sistem de iluminat, dar intotdeauna cu ventilatie. Echipamentul poate varia de la sisteme cu operare manuala la sisteme complet automatizate, pentru controlul calitatii aerului, indepartarea gainatului si colectarea oualelor. In imediata apropiere a halelor se afla depozitele si utilitatile pentru hrana.

In sistemul cu custi se disting patru mari tipuri de baterii: sistemul pe podea, sistemul in scari, sistemul compact si sistemul centura. In plus, sunt valabile sistemele "fully stepped" .

Constructiile pot avea pana la 8 nivele sau caturi si conform regulamentelor in vigoare se permite o densitate pana la 30-40 pasari pe m², functie de aranjamentul caturilor.

Randurile de custi pot fi si mai lungi de 50 m si astfel, folosind mai multecoridoare, unele dintre intreprinderile moderne au cladiri cu 20.000 pana la 30.000 pasari si chiar mai mult. Custile tip au 450 mm x 450 mm x 460 mm adancime si au 3 pana la 6 pasari. Custile sunt facute cel mai frecvent din sarma de otel si sunt echipate cu instalatii automate pentru adapare si hranire a pasarilor. Media timpului de acupare a custilor este mare (311 - 364 zile) si timpul de curatare a instalatiilor intre cicluri este mic.

Inclinatia podelei custilor face ca ouale sa se rostogoleasca in partea din fata a custii de unde sunt colectate manual sau cu banda transportoare si trimise pentru selectare si ambalare. Resturile cad pe fundul custii si apoi in spate si sunt stocate dedesubt sau indepartat cu benzi sau razuitori. In general, custile pe podea sau in scari necesita mai mult spatiu si o investitie mai mare pentru fiecare pasare. Datorita felului cum sunt aplicate, aceste sisteme produc gainat mai umed si de asemenea au emisii mai mari de NH₃ (concentratie de 40 ppm in zona custilor la ventilatie scazuta). Nu se cunosc date recente despre procentul de aplicare pentru diferitele sisteme dar se crede ca cele mai multe gaini ouatoare din Europa sunt tinute in sistemul compact sau centura.

Patru structuri de baterii uzuale pentru gainile ouatoare

2.2.1.1.1 Sistem de baterii cu stocare a gainatului sub custi

Gainile sunt tinute in custi pe unul sau mai multe caturi. Custile (pe podea, in trepte sau compacte) sunt echipate cu clapete din plastic sau placute metalice pe care resturile raman un timp.

In functie de modul de proiectare resturile pot cadea in groapa singure sau pot fi indepartate cu un razuitor.

Resturile (si apa de baut) sunt colectate intr-o groapa sub custi si o data pe an sau chiar mai rar, sunt indepartate cu un razuitor sau cu un incarcator frontal.

Exemplu de groapa deschisa pentru dejectii aflata sub o baterie in forma de treapta

2.2.2 Productia de carne de consum

Carnea de consum este produsa de rase de carne, care in realitate sunt varietati hibride din mai multe rase de pasari. Combinatiile raselor sunt facute astfel incat sa se obtina varietati cu caracteristicile carnii dorite de producatori. Unele rase cresc mai repede si mai mult in timp ce la altele se dezvolta mai mult unele parti, cum ar fi pieptul, sau au o conversie mai buna a hranei, sau sunt mai rezistente la boli. Noile rase suntadese denumite dupa companiile care le obtin genetic. Evident, aceste noi rase nu sunt potrivite pentru productia de oua.

Halele traditionale pentru cresterea intensiva de pasari pentru carne sunt constructii simple, inchise, din beton sau lemn, cu lumina naturala sau fara ferestre si cu sistem de iluminat, izolate termic si ventilate fortat. Cladirile mai pot fi construite si fara pereti laterali ( cu perdele de jaluzele); ventilatia fortata ( pe principiul presiunii negative) este pe principiul clapetelor si al valvelor de admisie de aer. Halele deschise trebuie asezate in asa fel incat sa fie expuse la curentii naturali de aer si in unghi drept fata de directia predominanta a vantului.[3]

Suplimentar se pot pune clapete de ventilatie pe deschideri in creasta acoperisului. Acest lucru are ca scop sa asigure zona in care sunt pasarile cu un plus de circulatie a aerului in timpul verilor caniculare. Panouri impletite din sarma , pozitionate de-a lungul peretilor laterali, impiedica pasarile sa iasa.

2.2.3. Hranirea si adaparea pasarilor

Hranirea este foarte importanta deoarece calitatea hranei determina calitatea productiei. In special cresterea pasarilor de carne depinde mult de calitatea hranei.

Modul de obtinere a hranei variaza de la achizitionarea de amestecuri de hrana gata-de-folosire, la prepararea hranei in ferme din produse ce se pastreaza in silozuri langa halele de pasari.

Formula de preparare a hranei este foarte importanta pentru a putea asigura necesarul animalelor si cererile productiei, pentru a putea asigura nivelul corect de energie si nutrienti esentiali cum ar fi aminoacizi, minerale si vitamine. Formula de preparare si aditivarea cu substante de hrana sunt reglementate in Europa.

Pentru fiecare substanta aditiv este stabilit nivelul maxim permis pentru fiecare specie, varsta potrivita a animalelor si daca e necesara o perioada de observare.

Compozitia hranei pentru pasari difera - chiar si intre statele membre- si este un amestec de diversi ingredienti, cum ar fi :

. Cereale si resturile acestora

. Seminte si resturile acestora

. Boabe de soia

. Bulbi, tuberculi si radacini

. Produse de origine animala (peste, carne si oase, lapte)

2.2.3.1. Sisteme de hranire

Modul de hranire depinde de tipul de productie si de speciile de pasari. Hrana este administrata sub forma de terci, faramitata sau granule.

Speciile de carne si curcanii sunt de asemenea hranite ad libitum. Hranirea manuala mai este inca aplicata, dar in intreprinderile mari se folosesc sisteme moderne de hranire care reduc imprastierea hranei si permit o hranire corecta pe faze.

Sistemele de hranire obisnuite sunt:

. Transportor cu lanturi

. Transportor cu snec

. Talere de hranire

. Buncare mobile

Transportoarele cu lant duc hrana de la depozit prin canalul de hranire. Se poate influenta modul de hrana, imprastierea si ratiile prin modificarea vitezei transportorului.

Transportoarele cu lanturi sunt intalnite in sistemele pe podea si in sistemele cu custi. In sistemele cu snec hrana este impinsa sau trasa prin canalul de hranire de o spirala. Risipirea este scazuta. Se aplica in sistemele pe podea si cotet.

2.2.3.2. Sistemele de furnizare a apei potabile

Pentru toate speciile de pasari, apa trebuie sa fie disponibila fara restrictii. Tehnicile care aplicau restrictii de apa nu mai sunt permise din grija fata de nivelul de trai al pasarilor[4].

Proiectarea si controlul sistemelor de baut se face astfel incat acestea sa aduca tot timpul suficienta apa si sa previna risipirea apei si umezirea gainatului. Exista trei sisteme de baza:

.Tasnitori

. De capacitate mare (80-90 ml./min)

. De capacitate mica (30-50 ml./min)

. Rotunde

. Jgheaburi de apa

Tasnitorile sunt de mai multe tipuri. In mod obisnuit sunt facute dintr-o combinatie de plastic si otel.

Tasnitorile sunt plasate dedesubtul conductelor de alimentare cu apa. Cele de capacitate mare au avantajul ca animalul primeste repede cantitatea de apa necesara, dar exista dezavantajul ca apar scurgeri de apa in timp ce acesta bea.

Pentru a capta aceste scurgeri, se monteaza cupe mici sub tasnitori. Cele de capacitate mica nu au probleme cu scurgerile, dar animalul are nevoie de mai mult timp ca sa-si ia cantitatea necesara de apa. In sistemul cu cotete, gainile care beau apa pot bloca drumul celorlalte spre cuibare si atunci ouale pot ajunge in gunoiul de pe jos.

In sistemul pe podea, sistemul cu tasnitori poate fi instalat astfel incat sa poata fi ridicat (pentru curatenie). Acesta lucreaza la presiune scazuta. Are instalat un sistem de control al presiunii la fiecare inceput de conducta si un aparat de masura pentru consum.

Sistemele rotunde sunt facute din plastic tare si au diferite forme functie de tipul de pasari sau de sistemul de crestere aplicat. De obicei sunt atasate la o linie mobila care se poate ridica. Lucreaza la presiune scazuta si sunt usor de reglat. Jgheaburile sunt plasate pe sau sub conducta de apa. Sunt de doua tipuri, unele care aduc apa in cupe automat sau unele care aduc apa atunci cand este atinsa o banda de metal.

Numarul de animale pentru sistemul de adapatori in diferite cotete

In sistemele de crestere a puilor de carne, punctele de baut apa sunt instalate in mai multe locuri. De obicei se foloseste si sistemul cu tasnitori si cel rotund.

Acesta din urma permite fiecarei pasari sa aiba acces usor la apa si are o risipire scazuta a apei pentru a preveni udarea materialului de pe jos. Cu cupe, 40 de pasari pot bea si cu tasnitori cu 12-15 pasari per tasnitoare.

Apa pentru curcani este furnizata prin sisteme rotunde, sisteme clopot si jgheaburi. Sistemele de adapare si jgheaburile pot diferi prin marimea lor conform productiei etapizate (pasari mai mici sau mai mari).

Tasnitoarele nu sunt utilizate, deoarece curcanii nu le utilizeaza eficient.

2.3 Productia de porci

2.3.1 Adapostirea porcilor si colectarea gunoiului

In cresterea intensiva a porcilor se aplica diferite metode functie de stadiul de productie.

Diferitele grupe ce se intalnesc necesita conditii diferite (temperatura si ingrijire). Se disting urmatoarele sisteme de crestere a scroafelor si a porcilor:

. sisteme pentru scroafe de imperechere

. sisteme pentru scroafe gestante

. sisteme individuale pentru scroafe care alapteaza

. sisteme pentru purcei intarcati (pana la 25-30 kg. greutate in viu)

. sisteme pentru porci de ingrasare - maturizare (de la 25-30 kg. pana la 90-160 kg. in viu)

Cresterea intensiva de porci aplica sistemul totul-intra/totul iese. De asemenea, pentru a preveni bolile infectioase, animalele care sunt aduse din afara se pun in carantina pentru o perioada minima necesara (ex. 30 zile in Finlanda).

Gunoiul rezultat in aceasta situatie este dus direct in depozitul de balegar si nu mai trece prin canalul de balegar al grajdului.

2.3.2. Adapostirea in grup cu sau fara paie a scroafelor gestante

Sunt doua modele de baza pentru tinerea in grup a scroafelor de imperecheat si gestante. Un sistem are podea solida din beton, cu culcusuri si celalalt are podea pavata in zona de balegar si in boxele de hranire.

Partea solida este (aproape) complet asternuta cu un strat de paie sau alte materiale celulozice care absorb urina si incorporeaza fecalele. Se obtine gunoiul solid care trebuie frecvent indepartat pentru a evita ca asternutul sa devina prea moale.

Se practica o frecventa de indepartare a gunoiului de 1-4 ori pe an, functie de tipul de asternut, marimea zonei asternute si modul de intretinere a fermei. Frecventa de indepartare totala a gunoiului poate fi mai mare, de exemplu in Italia este de 6-8 ori.

In plus, indepartarea partiala a gunoiului poate fi facuta saptamanal. In cazul indepartarii o data pe an, se imprastie direct pe camp. La mai multe

indepartari pe an gunoiul este in general stocat in mormane pe camp.

Podea solida din beton

Ventilatia se aplica pe aceleasi principii ca la tinerea individuala. Daca se aplica paie, in general nu se foloseste incalzire, deoarece la temperaturi scazute scroafele compenseaza ascunzandu-se in culcusuri.

Modul de constructie al acestui sistem variaza si poate contine diverse zone functionale. Manipularea gunoiului in acest sistem se face dupa cum urmeaza. In unitatile in care asternutul se face folosind exclusiv pentru ramat, cantitatea de material de asternut va fi limitata.

In unitatile cu podele cu dale in zona excremente, gunoiul este curatat zilnic folosind razuitoare. In unitatile cu podea solida gunoiul este curatat fie zilnic cu razuitoare fie de 2-3 ori pe saptamana folosind un tractor cu lama. In unitatile cu culcusuri in zona de odihna, este indepartat de 1-2 ori pe an.

Culcusuri in zona de odihna

2.3.3. Controlul climatului din adaposturile pentru porcine

Climatul intern din sistemele de adapostire a porcilor este foarte important deoarece amoniacul, combinat cu praful, reprezinta o cauza frecventa a bolilor respiratorii la porci, inclusiv rinita atrofica si pneumonia enzootica.

Din moment ce insisi muncitorii care lucreaza in aceste adaposturi pot contacta o serie de afectiuni respiratorii datorita acestor factori toxici, este foarte important ca adaposturile porcinelor sa fie suficient ventilate.

Cerintele (calitative) minime sunt statuate prin Directiva 91/630/EEC pentru controlul climatului din adaposturile de porcine.

Temperatura si umiditatea aerului, nivelele de praf, circulatia aerului si concentratiile de gaz trebuie sa fie sub nivelele daunatoare[5].

De exemplu, concentratiile valorilor limita prevazute in tabelul de mai jos sunt prezentate in Directiva cu titlu dispozitiv, dar aceste valori pot varia intre statele membre.

O buna atmosfera in adapost poate fi obtinuta astfel :

. izolarea cladirilor

. incalzire

. ventilare

. design-ul si constructia cladirii,

. pozitia cladirii in raport cu directia vantului si obiectivele din zona inconjuratoare.

. aplicarea sistemelor de control.

. varsta si etapa de productie a porcilor aflati in adapost.

Nivelele generale indicate pentru mediile inchise la porci

2.3.4. Sisteme de hranire

Pentru hranirea porcilor nu exista sisteme uniforme practicate in toata Europa.

Sistemele de hranire sunt legate de practica de hranire, aceasta din urma depinzand de tipul productiei. De ex., in Marea Britanie, exista producatori de purcei intarcati, care produc porci de 30 kg de la scroafele proprii, fermieri care cumpara porcii de 30 kg si ii ingrasa pana la 90 kg, si fermieri care hranesc si cresc animalele, au scroafe proprii, produc purcei si apoi ii cresc pentru sacrificare ( la aprox. 50 kg) .

Design-ul instalatiei de hranire este dependent de compozitia (structura) hranei administrate porcilor. Hrana lichida este cea mai utilizata, dar de ex. in Spania, se foloseste hrana uscata, in 98% din ferme, aplicandu-se totodata si mixturile. Dieta este ad       libitum sau restrictionata.

De ex. in Italia este utilizata urmatoarea variatie:

. scroafelor de imperechere/ gestante: 80% din ferme dau hrana lichida, 20% uscata;

. scroafelor fatate si purceilor intarcati li se da hrana uscata;

. porcilor in crestere/celor adulti de sacrificat: 80 % din ferme dau hrana lichida, 5% hrana umectata, hrana uscata plus apa 5%, si hrana uscata 15%.

In ceea ce priveste sistemele de administrare a hranei[6], descrieri si detaliate sunt prezentate in. Sistemul de hranire este alcatuit din

urmatoarele parti :

. hranirea propriu-zisa,

. facilitati de depozitare,

. prepararea,

. sistem de transport,

. sistem de dozare.

Procesul de hranire poate varia de la cel manual la sistemele complet mecanizate si automatizate.

Se utilizeaza diferite modele de trocuri si se fac provizii pentru a preveni sederea porcilor in troc. Hrana este adeseori data spre consum sub forma uscata sau amestecata cu apa. Diferite tipuri de hrana uscata sunt mixate pentru a se ajunge la continutul nutritiv adecvat.

De obicei hrana uscata este transportata din depozit catre aparatele de mixtare prin intermediul unui melc.

Aparatele de alimentare cu hrana lichida constau dintr-un container de amestec unde hrana este mixtata cu apa si distribuita animalelor printr-un sistem de tuburi.

Rationalizarea mixturilor se poate realiza automat prin cantarirea exacta a cantitatilor administrate ori poate fi controlata computerizat; mixarea se desfasoara conform unui plan de hranire care include, atunci cand este necesar, si hrana de substitutie.

Hranirea lichida se poate desfasura si manual prin cantarirea si amestecul cantitatilor corespunzatoare. In unele adaposturi libere pentru scroafe de imperechere sau gestante, masinile de hranire sunt alcatuite dintr-o statie centrala care detecteaza o centura de identificare prinsa la gatul scroafei. Aparatul identifica animalul si ii furnizeaza cantitatea de hrana necesara. Cantitatea si aprovizionarea sunt reglate astfel incat scroafa sa manance cat de des si cat de mult doreste. Distributia variaza in functie tipul de hranire.

Hrana uscata poate fi transportata de un cart sau mecanic prin tuburi ori spirale in acelasi mod ca si hrana lichida. Hrana lichida este introdusa adesea intr-un sistem de tuburi din plastic prin interiorul carora se creaza presiune datorita unui sistem de pompare. Exista pompe centrifuge care pot pompa cantitati mari de hrana si pot atinge aprox. 3 bari.

Pompele de deplasare au o capacitate mai redusa, dar sunt mai putin limitate de acumularea de presiune in sistem. Alegerea sistemului de hranire este foarte importanta, deoarece el poate influenta cresterea zilnica a greutatii, FCR-ul si pierderea procentuala de hrana.

Efectul sistemului de hranire pentru ingrasare

2.3.5. Sisteme de aprovizionare cu apa potabila

Pentru aprovizionarea cu apa potabila este disponibila o gama variata de sisteme.

Apa potabila poate fi obtinuta din puturi adanci sau din sistemul public. Calitatea apei trebuie sa fie identica cu acea utilizata in consumul uman. In unele state membre, instalatiile sunt prevazute cu un rezervor principal de mare capacitate si posibilitati de dezinfectare; in interiorul fiecarui adapost sau sector pot exista rezervoare mai mici care sa permita distributia apei impreuna cu medicamente sau/si vitamine.

Alte sisteme de aprovizionare cu apa potabila sunt: pipetele, adapatorile sau canalele.

Apa potabila poate fi distribuita animalelor in diferite moduri:

. prin pipe amplasate in troc,

. prin pipe amplasate intr-o cupa,

. printr-o pipa de sugere.

Apasand pipa cu botul, porcul declanseaza curgerea apei in troc sau in cupa. Capacitatea minima necesara variaza intre 0,75- 1,0 litri pe minut pentru purcei si 1,0 - 4,0 litri pentru scroafe.

Cel de-al treilea tip de pipa aprovizioneaza animalul cu apa in momentul in care este supta, pentru aceasta deschizandu-se o valva. Apa nu curge intr-o cupa sau troc.

Capacitatea unui asemenea pipe este intre 0,5 - 1,5 litri pe minut.

2.4. Procesarea si stocarea hranei animalelor

Multe dintre activitatile desfasurate la o ferma implica procesarea si stocarea hranei. Multi fermieri achizitioneaza hrana de la producatorii externi. Ea poate fi folosita in stare bruta sau necesita o procesare foarte limitata.

Pe de alta parte, unele intreprinderi puternice produc ele insele marea majoritate a ingredientelor de baza si achizitioneaza unii aditivi pentru producerea mixturilor.

Procesarea hranei consta in macinare sau zdrobire si amestecare. Mixarea in scopul obtinerii hranei lichide se realizeaza de obicei cu putin timp inainte de a proceda la hranirea animalelor datorita faptului ca lichidul nu poate fi stocat vreme indelungata. Macinarea si zdrobirea necesita atat timp cat si un consum insemnat de energie. Alte componente ale instalatiei care consuma energie sunt: echipamentul de mixare, benzile transportoare sau generatoarele de presiune folosite pentru deplasarea hranei.

Facilitatile de procesare si depozitare a hranei sunt de cele mai multe ori amplasate cat mai aproape posibil de adaposturile animalelor. Hrana produsa la o ferma este stocata in silozuri sau soproane sub forma cerealelor uscate. In acest caz, emisiile de gaz sunt limitate la cele de dioxid de carbon provenit din respiratie. Hrana industriala poate fi uda sau uscata.

In cazul hranei uscate, ea este de obicei granulata sau sub forma de aglomerate pentru a permite o manevrare mai usoara. Hrana uscata este transportata in camioane care o descarca in silozuri inchise, astfel emisiile de pulberi nu reprezinta o problema in majoritatea cazurilor. Exista multe design-uri pentru silozuri dar si pentru materialele utilizate.

Silozurile pot avea fundul plat pentru a fi amplasate pe sol, ori acesta poate fi conic asezat pe o constructie suport.

Marimile si capacitatile de depozitare sunt numeroase. In prezent, ele sunt construite din poliester sau alte materiale similare, interiorul fiind netezit pe cat posibil pentru a preveni aderenta reziduurilor la suprafata peretilor .

Pentru hrana lichida, sunt aplicate diverse materiale (rasini) in scopul de a rezista la produse cu pH scazut sau la temperaturi ridicate. Silozurileimplica, de obicei, o singura constructie, dar modelele italiene disponibile pe piata pot fi transportate fragmentar si asamblate pe terenul fermei. Silozurile sunt prevazute cu o deschidere pentru inspectii interne si un dispozitiv de ventilare sau evacuare a presiunii excedentare din timpul umplerii.

Ele mai sunt dotate si cu echipamente speciale pentru crearea sau amestecarea continutului ( mai ales la soia) dar si pentru transportarea usoara a hranei in afara silozului.

2.5 Colectarea si depozitarea dejectiilor

Balegarul este un material organic, ce furnizeaza materie organica solului, impreuna cu elemente nutritive pentru plante (in concentratii relativ mici fata de fertilizatorii minerali). El este colectat si depozitat in formele sale: namol ori solida. Balegarul provenit de la septelul intensiv nu este in mod necesar depozitat pe terenul fermei, lui acordandu-i-se o atentie sporita, fiind stocat in unitati de ardere din cauza riscului pe care acesta il reprezinta in ceea ce priveste raspandirea bolilor.

Namolul este compus din excrementele animalelor, in curte sau in cladire, amestecat de cele mai multe ori cu apa de ploaie, apa de vase ori, in unele cazuri, cu resturi de paie sau hrana. Noroiul poate fi pompat sau descarcat prin intermediul greutatii.

Balegar solid : include gunoiul din curtea fermei (FYM) si consista din materialul paios ce este in curte, excremente care contin si paie sau alte materiale solide rezultate de la separatorul mecanic de balegar. Cele mai multe din sistemele avicole produc balegar solid , care poate in general sa fie stocat . Gunoiul de la porcine este adesea manevrat sub forma de slam .( material noroios) Slamul de balegar poate fi depozitat pentru perioade lungi de timp in facilitati de stocare sub grajdurile de animale,dar in general stocarea in interior este numai temporara iar gunoiul este regulat scos si stocat in afara in curtea fermei pentru o procesare ulterioara.Facilitatile de stocare in mod obisnuit o capacitate minima pentru a asigura stocarea pana la o viitoare manipulare. In mod particular ,pentru slamul de balegar capacitatea necesara trebuie sa permita

o "inaltime de garda" la caderile de ploaie,aceasta depinzand de tipul de stocaj aplicat.

Capacitatea depinde si de climatul in relatie cu perioadele de timp cand aplicarea pe teren nu este posibila sau nu este permisa in relatie cu tipul fermei ( numarul de animale) si cantitatea de balegar produsa exprimata in luni si nu in metri cubi.

O perioada de stocaj in mod comun este de 6 luni iar rezervoarele mari de depozitare pot contine 2000 m.c. sau mai mult .

Timpul de stocare pentru gunoiul de pasare si cel de la porcine intr-un numar de

state membre

2.5.1 Dejectiile de pasare

Cel mai mult din acest gunoi solid este produs in halele de pasari si poate fi stocat in aceeasi cladire pana cand se termina ciclul de productie si apoi se poate scoate. adica:

Ø              aproximativ anual pentru pasarile ouatoare in sistem cu groapa adanca de gunoi.

Ø              fiecare 6 saptamani aprox. pentru puii de masa-gril

Ø              fiecare 16 sau 20 saptamani pentru curcani si 50 zile pentru rate.

De exemplu, in Olanda, majoritatea (89%) din halele pentu pasari au facilitati de stocare pentru o saptamana,10% pentru 1 an si 1% pana la 3 ani (sistemele cu gropi de adancime). Unele (gaini ouatoare) sisteme de productia de oua permit mult mai frecvent,aproape zilnic indepartarea gunoiului.

Pentru sistemele libere,pasarile au acces in spatiul exterior iar gainatul(gunoiul) poate fi strans pe acest teren.

2.5.2 Gunoiul de porc

Slamul de gunoi poate fi stocat sub pardoseala complet sau partial slitata( gratar) in cladirile de depozitare. Perioda de stocare poate fi chiar scurta sau se poate extinde pe perioade mai lungi.

Acolo unde este cerut un stocaj in continuare,slamul de gunoi este in mod normal deversat dintr-un rezervor prin gravitate sau pompare in groapa de colectare ,sau direct in depozitele de slam. In unele cazuri se folosesc rezervoare de slam.

Acolo unde cantitati insemnate de paie sunt folosite pentru paturi, gunoiul solid creat poate fi indepartat in mod regulat din hale ( la fiecare 1,2 sau 3 zile) dupa ce fiecare lot de porci se muta la fiecare cateva saptamani.

Gunoiul solid si FYM sunt de obicei depozitate in platforme betonate sau la capul locului de imprastiat.

Multe ferme de porci produc atat slam de gunoi cat si gunoi solid . Exista o anumita tendinta de a colecta excrementele si urina separat pentru a reduce emisiile de amoniac in cladiri.

2.5.3 Sisteme de depozitare pentru gunoiul solid si gunoiul pe pat de absorbant (FYM)

Gunoiul solid sau din gunoaie sunt in mod normal transportate cu un incarcator frontal sau banda transportoare si depuse pe platforma de beton impermeabila in zona descrisa sau acoperita.

Depozitul poate fi echipat cu pereti laterali pentru a preveni imprastierea materialului sau apei de ploaie. Aceste constructii sunt adesea conectate la un rezervor efluent pentru a stoca separat portiunea de lichid.

Rezervorul poate fi golit in mod regulat sau continutul poate fi mutat catre un depozit de slam de gunoi. Se mai aplica constructii duble de stocare pentru a permite ca partea lichida sau apa de ploaie sa se scurga intr-un bazin amplasat sub platforma de depozitare gunoi.

Depozitarea dejectiilor cu continut de strat absorbant cu retinerea separata a

fractiunii de lichid (Italia)

Gramezile temporare din camp se fac inainte de imprastierea pe teren. Acestea pot ramane in acel loc pentru cateva zile sau chiar pentru cateva luni dar trebuie puse acolo unde nu exista riscul de a se scurge in cursuri de apa sau in apele de subsol-freatice.

2.5.4 Sisteme de depozitare a namolului

2.5.4.1 Stocarea slamului in rezervoare

Slamurile sunt pompate din groapa de slam sau din canalul de slam din interiorul cladirii catre un depozit exterior.

Slamul este transportat printr-o linie de conducte sau rezervor de slam si poate fi stocat in tancuri de slam amplasate sub pamant sau deasupra solului.

Sistemele stocare slam consista din facilitati de colectare si transfer. Facilitatile de colectare sunt cele de natura tehnica structurala canale,drenuri,gropi,conducte,porti laterale pentru colectarea si canalizarea pe conducte a compostului lichid,slamuri si alti efluenti ,inclusiv statii de pompare.

Vanele si portile de inchidere sunt foarte importante ca dispozitive pentru controlul debitelor. Desi facilitatile cu o singura vana sunt comune, vanele duble si porti de inchidere sunt recomandate pentru motive de siguranta.

Facilitatile tehnice structurate destinate pentru omogenizarea si transferul gunoiului lichid si a slamului de gunoi sunt denumite facilitati de transfer.

Exemplu de rezervor de namol supraterestru cu groapa de retentie subterana

2.5.4.2 Depozitare slam in depozite cu bancuri de pamant sau lagune

Depozitele cu peretii de pamant sau in lagune sunt in mod obisnuit aplicate in multe stocari slam pentru perioade mai lungi de timp. Formele pot varia de la simple gropi de depozitare fara alte facilitati pana la sisteme de monitorizare,iar pe fund pot pune foi de plasic groase (de exemplu din polietilena sau din cauciuc armat) care au rolul de a proteja scurgerea in pamant.

Capacitatea unei lagune depinde de cantitatea de slam produs in unitatea respectiva si necesitatile operationale. Atunci cand se alege o laguna numai pentru depozitare nu se ia nicio anume masura speciala. Slamul depus se amesteca folosind o pompa sau un amestecator.

Solul folosit la construirea unui depozit cu peretii (bancuri) de pamant poate avea proprietati speciale pentru a asigura stabilitatea si o permeabilitate scazuta, sol care ar trebui sa contina o mai mare cantitate de argila. Acestea pot fi depozite deasupra sau partial si sub nivelul solului. Aceste depozite trebuie sa aiba asigurata o cale de acces libera.

Slamul de gunoi este transportat prin linie de conducte sau cu tanc de vid si prevazut cu rampa de lucru. Depozitele cu bancuri de pamant sunt adesea imprejmuite cu gard pentru a preveni accidentele.

Exemplu de depozite cu bancuri de pamant sau lagune

2.5.4.3 Depozitare slam de gunoi in saci flexibili

Pentru depozitarile pe perioade scurte de timp si pentru cantitati relativ mici se pot folosi saci flexibili. Acestia se pot transporta de la un punct la altul (cand sacii sunt goliti).

Sacii mai mari pot fi folositi pe perioade mai mari de timp. Astfel de stocari se pot face atat cand sacii se umplu sau golesc cu ajutorul unei pompe iar cele mult mai mari se pot face cu ajutorul unui amestecator.

2.6 Procesarea gunoiului pe amplasamentul firmei

In anumite sisteme de tratare a gunoiului, pot fi aplicate, deja majoritatea unitatilor fermiere din EU sunt capabile sa trateze slamul respectiv fara a folosi tehnicile care sunt listate mai jos.

Unele tratatamente sunt facute combinat. Alte procese sunt inca in curs de cercetare si dezvoltare sau sunt folosite numai de cateva ferme. In unele zone tratarea compostului se organizeaza central, adica se colecteaza de la un numar de ferme si se proceseaza in comun.

Tratamentul gunoiului inainte de a fi imprastiat pe ogoare trebuie executat pentru urmatoarele motive :

1. pentru a recupera energia din reziduri (biogaze).

2. pentru a reduce emisiile in timplul stocarii sau imprastierii pe pamant.

3. pentru a reduce continutul de azot din compost pentru a preveni poluarea apelor de suprafata sau freatice, sau pentru a preveni mirosurile de gunoi.

4. pentru a permite o usoara si in siguranta transportare la locuri mai indepartate sau pentru alte unitati in altfel de procesari.

Ultimele doua tratamente sunt efectuate in regiuni cu surplus de nutrienti.

2.7. Tehnici de aplicare a gunoiului

In aceasta operatiune se folosesc un larg domeniu de utilaje si tehnici. In mod curent ,o mare parte din gunoi este aplicat pe sol folosind masinarii care imprastie materialul transversal latimii de lucru ,prin aruncarea in aer .

In unele tari (Olanda) se folosesc utilajele cu banda de imprastiere sau injectoare de slam pentru a reduce emisiile. Uneori gunoiul este incorporat in sol prin aratura,discuire sau alte utilaje agricole.

2.7.1. Irigator

Ø     acesta este un utilaj cu actionare proprie montat cu furtune flexibile care sunt alimentate de la reteua de conducte subterana , cu pompe de dislocare sau centrifugale, amplasate in apropierea depozitului de slam.

Ø     corespunde unei functionari semiautomate, dar sunt necesare masuri de siguranta anti-poluare ( comutatoare de presiune si debite)

Ø     irigatoarele tind a fi asociate la o rata mare de aplicare.

Compararea calitativa a caracteristicilor pentru patru sisteme de transport a namolului

2.7.2. Sisteme de aplicare a gunoiului solid

Pentru imprastierea gunoiului solid, sunt folosite de obicei trei tipuri principale de distribuitoare:

1. Distribuitor rotativ : un distribuitor lateral care are un corp cilindric cu ax de antrenare avand montat un rotor-melc de-a lungul centrului cilindrului care arunca gunoiul lateral.

2.Distribuitor cu descarcare prin partea din spate : consta intr-un corp de trailer cu oblon

detasabil sau alt mecanism care permite livrarea gunoiului prin partea din spate a distribuitorului.

Mecanismul de imprastiere poate avea obloane verticale sau orinzontale,sau discuri de aruncare.

3. Distribuitor dublu : este un distribuitor cu descarcare avand prevazut un corp in forma de V ,ce poate distribui atat gunoi solid cat si slam de gunoi.

Are un rotor cu actionare rapida, de obicei montat in partea frontala capabil sa imprastie aceste doua tipuri de gunoi. In partea din fata sunt montate un ax cu palete sau un rotor care arunca materialul . Rotorul este alimentat cu material printr-o foreza elicoidala sau alt mecanism de distributie si control al debitului materialului pe rotor.

2.8 Transportul pe amplasamentul fermei

Scala operatiunilor de transport la ferma depinde de marimea fermei, amplasarea fermei si locarea depozitelor de combustibil, depozitele de stocare si procesare, cladiri,instalatiile tehnice (de exemplu impachetare si sortare) si terenurile de aplicare a gunoiului.

Alimentarea este normal facuta mecanic sau pneumatic iar in unele ferme de porci,alimentarea materialului umed este facuta cu unitati de pompare. Tipic se folosesc tractoare ca prim mijloc de miscare pentru material si pentru imprastiere, desi in unele ferme de porci slamul se ia la irigat prin pompe si linii de conducte,exemplu in UK.

Multe ferme folosesc prestatori de servicii care au in dotare utilaje mari de transport si uneori chiar distribuitoare montate pe vehicule. Tractoarele ce au montate screpere sau incarcatoare se folosesc pentru a muta gunoiul din jurul cladirilor sau platformelor betonate ,iar in alte cazuri se folosesc benzi transportoare sau conveiore .

Ouale obtinute de la ferme sunt de obicei trimise la sectorul ambalare si apoi incarcate prin incarcatoare frontale in camioane. Incarcatoarele cu furci sunt folosite pentru a incarca lazile si transfera in mijloacele de transport. Transportul pe caile de acces din jurul fermei poate fi extensiv si integrat in productia largita de oua, corespunzator intrarii de pasari, alimentare cu furaje, combustibil, ambalare si productia totala. Unele ferme transporta si ambaleaza pentru alti producatori.

2.9. Intretinere si curatenie

Intretinerea si curatenia se refera in primul rand la utilaje si cladiri. Deasemenea trebuie sa se intretina si curete si zonele pavate ale fermei prin indepartarea materialului si prin spalare cu apa.

In general intretinerea cladirilor este necesara, inclusiv a sistemelor de manevrare si lucru si a altui echipament de transport. Sistemele de ventilatie trebuie sa fie verificate pentru buna functionare a ventilatoarelor, regulatoarelor de temperatura, aerarilor, obturatoarelor de contra tiraj si echipamentul de avarie.

Regulile de intretinere trebuie sa fie respectate pentru a pastra conditiile necesare pentru respectarea legislatiei si reducerea emisiilor odorizante.

Cladirile sunt de obicei curatate si dezinfectate dupa fiecare ciclu de productie si dupa ce gunoiul a fost indepartat. Frecventa curatirii este ca atare egala cu numarul cilclurilor de productie /an.

In mod special la fermele de porci se spala cu apa sub presiune acolo unde exista mult slam de gunoi, dar in schimb la fermele de pasari apa devine contaminata si trebuie colectata separat in rezervoare.

2.10. Folosirea si depozitarea rezidurilor

Activitatea de la o ferma de porci sau una de pasari implica riscul producerii unor diferite reziduri iar urmatoarele sunt definite in urmatoarea lista:

. pesticide

. produse veterinare

. uleiuri si lubrifianti

. deseuri metalice

. cauciucuri - anvelope

. material de ambalare

. reziduri alimentare

. reziduri din constructii (ciment, azbest, metal).

Cele mai multe dintre reziduri sunt din materialul de ambalare, constand din hartie sau plastic. Cel mai adesea intalnit hazard provine din administrarea unor medicamente care au fost expirate ca data de valabilitate de asemenea din mici cantitati de reziduri rezultate din materialul de curatare si de la chimicalele folosite in procesele speciale de functionare care se pot depune si pe peretii cladirilor fermei.

Modalitatea de a reduce larga raspandire a lor consta in faptul ca legislatiile nationale si europene aplica protectia mediului, controlului rezidurilor, depozitele de reziduri, depunerea si colectarea rezidurilor astfel incat cantitatea de reziduri sa fie procesata fie ca materiale reciclabile fie ca materiale de distrus.

In general la unitatile mai mari rezidurile pot fi mult mai economic depozitate decat la fermele mai mici. Pentru colectarea rezidurilor si stocarea acestora in containere sau cutii metalice mai mici, exista unitati municipale de colectare si prestari servicii pentru transport, ardere sau alte actiuni de protectie. Acolo unde nu exista serviciu public de colectare a deseurilor , fermele insele sunt obligate sa organizeze colectarea si transportul acestora si sunt responsabile pentru costurile asociate si costurile de tratament ale acestor deseuri.

Colectarea deseurilor si rezidurilor este dificil a fi organizata in lipsa unor zone de depozitare.

2.11. Stocarea si depozitarea permanenta a carcaselor

Unitatile prestatoare de servicii pentru colectarea si procesarea carcaselor sunt existente in multe tari. In Italia multe ferme au echipamentul necesar pentru a transforma carcasele in furaj lichid dar printr-un proces ce implica o presiune speciala si conditii de incalzire necesre acestui produs.

Topirea carcaselor si arderea deschisa se mai practica inca destul de mult iar in unele tari precum Olanda, Germania, Danemarca si Franta topirea carcaselor este strict interzisa pe cand in U.K., Italia si Spania este inca practicata topirea acestora.

Unele ferme au instalatii de incinerare a carcaselor, aceasta putand a fi facuta cu un simplu arzator si cu evacuator al gazelor arse.

2.12. Tratarea apei reziduale

Apa reziduala este apa care a fost folosita in scopuri casnice, industriale, si agricole sau alte folosiri si care a suferit schimbari in proprietatile sale sau ca rezultat al infestarii cu alte reziduri.

Impuritatile pot proveni din caderile apei de ploaie care la randul lor colecteaza pe parcurs alte ape reziduale.

Curatarea apei de la facilitatile fermei poate contine reziduri de fecale si urina, resturi furajere asupra carora trebuie aplicati dezinfectanti si agenti de curatire.

Apa reziduala, adesea numita si apa murdara se origineaza din apa de spalare, de la instalatiile sanitare, din curtea fermei si in special din zonele cu platforme din beton care sunt contaminate prin gunoi. Cantitatile depind in mare masura de cantitatea de ploaie. Apa murdara poate fi introdusa in slamul de gunoi dar poate fi de asemenea unui tratament si manevrari separate in care caz este necesar un depozit separat.

In fermele de pasari se impune a mentine gunoiul in forma uscata pentru a reduce emisiile de amoniac si pentru o mai usoara manevrare sau manipulare.

2.13. Instalatii pentru producerea de energie si caldura

Unele ferme au instalat facilitate sau generatoare solare si actionate de vant pentru a suplimenta necesarul de energie propriu.

Energia solara obtinuta variaza foarte mult de conditiile de vreme si ca atare nu poate fi considerata ca o sursa principala de energie dar oricum ea este o sursa suplimentara de energie si care ajuta la diminuarea costurilor de productie.

Morile de vant pot fi de asemenea conectate la un generator si furniza ca atare energie in zonele in care viteza vantului este relativ mare. Aceasta aplicatie este mult mai economica daca energia obtinuta prin morile de vant poate fi livrata in reteaua principala de furnizare energie electrica.

Informatii mai detaliate vor fi necesare pentru aplicabilitatea si in ceea ce priveste si protectia mediului. In unele tari se acorda multa atentie folosirii biogazului care se dezvolta in timpul depozitarii si tratamentului gunoiului fermei.

2.14. Monitorizarea si controlul consumului si emisiilor

In directivele IPPC (96/61EC), art. 9.5 da fermierilor un statut special in ceea ce priveste monitorizarea. Articolul[7] spune:

"Autorizarea trebuie sa contina si reglementarile de monitorizare a emisiilor, specificand metodologia de masurare si frecventa, procedura de evaluare si obligatia de a furniza autoritatilor competente datele necesare cerute in autorizatie. Pentru instalatiile necesare prevazute la pct. 6.6 in Anexa 1 trebuie avute in vedere costurile si beneficiile realizate".

Informatiile pot fi folosite pentru a optimiza furnizarea de minerale de animale si pentru aplicarea gunoiului pe soluri agricole.