FIBROMATOZELE IEPURILOR

FibromatozELE iepurilor

La ora actuala sunt descrise la iepuri cel putin doua fibromatoze infectioase distincte din punct de vedere etiologic, ambele produse de poxvirusuri din genul Leporipoxvirus (72):

Fibromatoza iepurilor de casa, cunoscuta mai ales sub numele de Fibromul lui Shope (Rabbit fibromatosis - enlg.) este produsa de Rabbit fibroma virus (72);

Fibromatoza iepurilor de camp europeni (Hare fibromatosis - engl.), produsa de Hare fibroma virus (72).

Fibromul lui Shope

(Fibromatosisi Infectiosum Cuniculi - lat., Rabbit Fibromatosis, Shope Fibroma - engl., Fibromatose des Kaninchens - germ.

Este o boala infectioasa virala, produsa de Rabbit fibroma virus, care afecteaza de predilectie iepurii salbatici din genul Sylvilagus si iepurii de casa, la care produce noduli fibromatosi cu localizare subcutanata, in diverse regiuni corporale.

Istoric, raspandire geografica, importanta

Agentul etiologic al fibromului lui Shope (FS) a fost izolat pentru prima data in anul 1932, de catre Shope R.E., in estul S.U.A., de la un iepure de vizuina american (Sylvilagus floridanus) numit de fermieri si "cottontails" (codita de bumbac), care suferea de o boala foarte asemanatoare cu mixomatoza. Ulterior, boala a fost diagnosticata si la iepuri domestici, atat in S.U.A., cat si in Europa, dar in mai mica masura decat in S.U.A.

Importanta economica este redusa, deoarece, cu exceptia iepurilor nou-nascuti, evolutia este benigna. Mai important este diagnosticul diferential fata de mixomatoza, avand in vedere conduita foarte diferita in combaterea celor doua boli.

Etiologie

Agentul etiologic al FS este un poxvirus din genul Leporipoxvirus, numit Rabbit fibroma virus, inrudit antigenic atat cu virusul mixomatozei (Mixoma virus), cat si cu virusul iepurelui de camp european (Oryctolagus cuniculus).

Virusul fibromului lui Shope are un pronuntat tropism pentru piele si tesutul conjunctiv subcutanat, unde se multiplica, determinand formarea de pseudotumori, dar in diverse alte tesuturi si organe sau in secretii si excretii nu poate fi evidentiat. Se cultiva pe diverse tipuri de culturi celulare, producand efect citopatic si incluzii intracitoplasmatice, dar si pe membrana corioalantoida a embrionului de gaina.

Caractere epidemiologice

In conditii naturale FS se intalneste, de regula, la iepurii salbatici din genul Sylvilagus dar, in zonele unde boala este endemica la iepurii salbatici, se poate intalni, cu o incidenta mai scazuta, si la iepurii domestici, transmisa de anumite artropode.

Sunt receptivi iepurii de toate varstele dar, pe cata vreme adultii fac totdeauna forme benigne, vindecabile spontan, la tineret se pot produce forme invazive, grave.

Transmiterea virusului de la iepurele bolnav la cel sanatos se face de catre anumite specii de tantari sau de purici, care raman infectanti timp de mai multe saptamani dupa ce s-au hranit cu tesut tumoral.

FS se manifesta sub forma de cazuri sporadice sau de mici enzootii, cazurile mai numeroase intalnindu-se in sezoanele in care abunda artropodele vectori.

Tabloul clinic

La locul intepaturii se dezvolta o usoara tumefactie a tesutului conjunctiv subcutanat, care evolueaza spre o formatiune cu aspect tumoral, sferica, bine circumscrisa, care cuprinde si epiderma, a carei celule prolifereaza, atat spre exterior cat si spre interiorul tumorii, atingand un diametru de 1-3 cm. Tumora, de culoare rosietica, impreuna cu pielea inconjuratoare, poate fi mobilizata, intrucat nu adera la tesuturile subiacente.

Localizarile de predilectie ale formatiunilor tumorale sunt: pielea capului (pleoape, nas, buze, urechi, fata), regiunea perigenitala, membrele si mai rar trunchiul sau alte localizari.

Prezenta tumorilor, de obicei reduse numeric, persista timp de 2-3, pana la 8-10 luni de zile, dupa care regreseaza lent. In toata aceasta perioada de timp, starea generala a animalului nu este sau este foarte putin afectata.

La examenul histopatologic al tesutului tumoral se constata predominanta celulelor conjunctive fuziforme, cu incluzii oxifile intracitoplasmatice (fibroblaste) plus infiltratie mono- si polimorfonucleara.

Diagnostic

In ciuda asemanarilor cu mixomatoza, datele epidemiologice si examenul clinic atent al leziunilor permit diferentierea de aceasta. In special incidenta redusa si benignitatea evolutiei clinice pledeaza pentru FS. La nevoie, examenul histologic poate clarifica situatia.

Combatere

Nu se practica imunoprofilaxia, nici macar in efectivele in care boala a fost diagnosticata, datorita benignitatii bolii la iepurii domestici. De o oarecare eficienta ar fi dezinsectia sau protejarea crescatoriei cu plase de sarma, care sa opreasca accesul tantarilor.

Fibromatoza iepurelui de camp european

(Hare fibromatosis - engl.)

Fibromatoza iepurelui de camp european (FICE) este o viroza care se aseamana mult cu mixomatoza si foarte mult cu fibromul lui Shope.

A fost diagnosticata pentru prima data in Italia de Leinati si col. in 1959 si apoi in Franta, de Lafenêtre si col., in 1960, la iepurii de camp. Timp de 40 de ani boala nu a mai fost raportata in regiunile respective, dupa care a reizbucnit cu violenta, afectand un mare numar de iepuri (25%) din efectivul unei ferme din nordul Italiei (17).

Agentul etiologic al bolii este Leporipoxvirus numit Hare fibroma virus, inrudit antigenic cu Mixoma virus, dar mai ales cu Rabbit fibroma virus, care fac parte din acelasi gen cu Hare fibroma virus, avand caractere biologice comune, dar de care se deosebeste, totusi, prin anumite fractiuni antigenice (17).

Se imbolnavesc iepuri din specia Lepus europaeus (iepurele de camp comun, european), la care boala a fost semnalata pana in prezent, dar este posibil sa fie si alte specii receptive. Iepurii adulti si tineretul par a fi egal de receptivi.

Transmiterea bolii se face de catre unele artropode, ca vectori pasivi, dar si prin contact direct cu iepurii bolnavi.

Morbiditatea bolii este mare, dar mortalitatea este scazuta, marea majoritate a bolnavilor vindecandu-se spontan in decurs de 1-3 luni, din care cauza poate fi considerata o boala benigna (17).

Clinic, se manifesta prin aparitia uneia sau mai multor formatiuni tumorale, localizate de predilectie in pielea urechilor sau a membrelor, cu dimensiuni de 1-3 cm. Tumoretele, de consistenta tare, dupa 1-2 luni isi reduc dmensiunile si adesea se detaseaza spontan, lasand escoriatii uneori sangerande, care se acopera cu cruste uscate si apoi se vindeca decrustizandu-se, daca nu intervin complicatii locale bacteriene.

Histologic, in sectiunile din tumorete a fost pusa in evidenta o proliferare fibroblastica, cu celule stelate, cu nuclei mari si incluzii intracitoplasmatice, precum si o hiperplazie vasculara, noile vase proliferate avand un continut bogat in eritrocite si peretii ingrosati, inconjurati de numeroase fibroblaste PAS-pozitive (17).

Diagnosticul poate fi suspicionat clinic si epidemiologic, dar diagnosticul diferential fata de celelalte doua leporipoxviroze se poate face numai prin examen de laborator.

Virusul poate fi evidentiat direct in tesutul tumoral, prelevat si examinat la microscopul electronic, prin coloratie negativa.

Se poate cultiva pe membrana corioalantoida a embrionilor de gaina, pe care produce mici focare nodulare de proliferare, la fel ca virusurile variolice.

Deocamdata nu au fost date publicitatii studii serologice concludente privind infectia cu virusul FICE si nici studiu privind conduita optima pentru profilaxia si combaterea bolii.