INGRIJIREA PERUSILOR (papagalilor) - MANCAREA, APA

CATE CEVA DESPRE PERUSI

Perusul este un foarte bun companion dar, din pacate, subapreciat de cele mai multe ori. Aceste pasari sunt originare din Australia iar numele lor se traduce prin 'mancacios'. Sunt viu colorati, prietenosi si foarte usor de domesticit, adaptandu-se foarte bine traiului in captivitate.

Culorile perusilor si determinarea varstei in functie de culori

In mod normal, perusii au pieptul de culoare verde brotacel, aripile sunt verde cu negru, iar pe cap au dungi negre. Exista cateva variatiii de culoare de la perusul clasic: perus albastru (cobalt), galben, violet si alb. Pasarile tinere au dungi negre pe frunte si ochii in intregime negri. Pe masura ce imbatranesc, dungile de pe frunte se retrag catre spate, iar in jurul pupilelor se formeaza un 'inel' alb.

Perusii pot fi dresati usor

Perusii pot fi dresati relativ usor, dar nu toti ajung sa poata vorbi. Ca sa atinga aceasta performanta, trebuie sa aiba parte de foarte multa atentie si afectiune, dar aceasta nu reprezinta o garantie a faptului ca vor vorbi vreodata. In comparatie cu alte pasari, perusii sunt considerati ca fiind linistiti si tacuti, dar depinde totusi de temperamentul fiecaruia (si al stapanului si al papagalului-perus).

Varietati de perus - Perusul American si Perusul Englez

Unii perusi au fost inmultiti in grupuri selectionate astfel incat sa se obtina o talie mai mica, dar o mai mare varietate de culori. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi Americani si au aproximativ 18 centimetri lungime.

In alte cazuri, au fost selectati si inmultiti astfel incat sa aiba o frunte mai proeminenta, si talia ceva mai mare. Acestia sunt cunoscuti sub numele de Perusi Englezi si sunt ceva mai mari decat Perusii Americani, avand cam 25 de centimetri lungime. Cele doua tipuri de perusi apartin aceleiasi specii, dar constituie varietati datorita metodelor diferite de selectie si inmultire.

INGRIJIREA PERUSILOR - NOTIUNI GENERALE

Papagalii perusi sunt cel mai des intalniti in casele noastre. Chiar daca sunt o mare responsabilitate, nu strica niciodata sa ai un perus in apropiere.

AMENAJAREA COLIVIEI

Colivia papagalului trebuie sa fie destul de mare incat inauntru sa incapa doi papagali. Spatiul este foarte important pentru acesta, ca sa poata zbura dintr-o parte intr-alta a coliviei.

In tava coliviei se pune nisip ars si astfel dezinfectat, deoarece pasarile au obiceiul sa inghita nisip si pietricele mici pentru a-si facilita digestia. Arderea nisipului in acest scop se poate face intr-o tava, pe aragaz. Deasupra nisipului se vor presara coji de oua zdrobite si uscate, pentru ca perusul sa aiba la dispozitie o importanta sursa de calciu.

Ca orice pasare, papagalul in natura se aseaza pe diferite craci. In colivie, intrucat nu exista craci, vom pune doua bete preferabil din lemn (sau plastic, daca nu avem din lemn) pe care perusul se poate sprijini.

Nota - nu folositi lemn de cires - este toxic pentru majoritatea pasarilor! Unul din bete se va aseza in partea de sus a coliviei, langa recipientul cu apa iar celalat in partea de jos, pentru ca papagalii sa aiba acces la castronelele cu mancare.

Pe unul din peretii coliviei, langa batul din partea de sus, puteti aseza o oglinda iar in cealalta parte, intr-un suport, un os de sepie.

In colivie se mai agata si un leagan, pentru ca papagalul sa se dea in el.

MANCAREA

Mancarea de baza este meiul, iar pe langa mei se mai pune in mancare glant si dughie. Perusul mai mananca si alte seminte ca: ovaz si floarea soarelui. Pe langa seminte se mai da de mancare miez de paine, mamaliga, branza dulce si cartof fiert. 

Ca fructe si verdeata, i se poate da mar, banana, patrunjel verde si papadie (sa fie curate, fara apa pe ele, pentru ca, daca verdeata este umeda, fermenteaza in intestine si produce diaree).

Se mai pregateste un amestec numit hrana moale, care se face dintr-un ou fiert tare, sfaramat cat mai marunt, de obicei cu o furculita, un morcov dat prin razatoarea cea mai marunta, care se amesteca, cu 2-3 lingurite de pesmet (poate sa fie si gris sau malai) si se mai pun 2-3 varfuri de cutit de praf de coaja de ou, pisat la rasnita de cafea. Praful obtinut din coji de oue se adauga intrucat este o importanta sursa de calciu. Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da perusului intr-un capacel (se da la temperatura camerei).

APA

Apa papagalului se va schimba zilnic, dimineata punandu-i o picatura de albastru de metil in apa pana la culoarea albastru deschis (culoarea cerului senin ) iar cel putin o data pe saptamana se va pune in apa impermanganat de potasiu (pana la o culoare roz deschis). si o data pe saptamana 2-3 picaturi de vitamina Romvac3, care contine gama de vitamine B, K, C, A si E. Aceasta se cumpara de la farmacia veterinara si are rolul de supliment nutritiv.

HRANIREA PERUSILOR

In habitatul lor natural, perusii se hranesc cu seminte si verdeturi. In captivitate, hrana lor obisnuita este alcatuita in principal din mei si ca supliment nutritiv, dintr-o varietate de legume proaspete.

PROTEINELE

Perusii au nevoie de un aport semnificativ de proteina in hrana zilnica - cca. 12-15%. Meiul acopera in mare parte acest necesar, intrucat contine 11.1% proteina, dar, intrucat continutul proteic al meiului se afla la limita inferioara a necesarului de proteina, este recomandat ca in dieta perusului sa se adauge si alte alimente care sa completeze aportul de proteina in organism. In acest scop se poate folosi lintea (21.5% proteina), in amestec cu meiul, in proportie de 1/3 din portia zilnica. Lintea este, de asemenea, mai bogata in saruri minerale (5.6%).

GRASIMI SI CARBOHIDRATI

In timpul iernii, cand perusii consuma mai multa energie (si mai multa mancare), este necesar ca dieta lor sa fie mai bogata in grasimi si carbohidrati. Meiul contine 59.8% carbohidrati si 3.7% grasimi - datorita continutului ridicat de carbohidrati este recomandabil in timpul iernii, asa cum lintea, care contine 34.2% grasimi este recomandata si ea, tot iarna, in amestec cu meiul. 

Alte alimente care pot constitui un adaos la meniul zilnic al perusului sunt semintele de iarba si de trifoi si, daca perusul nu refuza, iarba proaspata. De asemenea, morcovii, spanacul, andivele, varza de bruxelles si varza creata sunt recomandate ca suplimente nutritive; morcovii se taie rondele subtiri iar legumele cu frunze se atarna in cusca. Este posibil ca perusul sa refuze initial vegetalele proaspete, dar, daca sunt adaugate in cantitati mici in ratia zilnica, se vor obisnui cu ele si le vor consuma cu placere. Atentie la prospetimea legumelor, legumele vestede pot fi chiar daunatoare sanatatii perusului.

NECESARUL DE APA

Desi perusii nu beau multa apa, este absolut necesar ca aceasta sa se gaseasca la dispozitia lor, proaspata, in fiecare zi. In apa se pot adauga vitamine, la recomandarea medicului veterinar.

NISIPUL CARE AJUTA DIGESTIA

In general pasarile inghit nisip (unele chiar pietris) pentru a facilita macinarea semintelor in stomac - in cazul perusilor, nisipul ajuta digestia si este recomandat sa le fie la indemana - cea mai simpla metoda este presararea unui strat de nisip special (pe care il achizitionati in acest scop de la pet-shop, este sterilizat si 'imbogatit' cu iod, calciu si magneziu - iar daca folositi nisip obisnuit riscati ca perusul sa se imbolnaveasca) in bolul in care puneti semintele. In loc de nisip puteti folosi coji de ou pisate fin, care reprezinta si o sursa de calciu. Unii crescatori recomanda chiar nisipul provenit din macinarea scoicilor, care poate fi luat de pe litoral si se poate utiliza bine fiert, pentru a elimina microorganismele.

MOTIVE PENTRU SPAIMELE PERUSILOR SI METODE DE IMBLANZIRE

Multi posesori de perusi se intreaba de ce perusul lor este atat de speriat cand cineva se apropie de cusca si de ce, uneori, isi foloseste si ciocul pentru a 'agresa' si indeparta persoana care il deranjeaza. Cand ii este teama de ceva, perusul bate puternic din aripi, caraie si incearca sa se indeparteze de ceea ce i-a provocat spaima. De asemenea, daca nu se poate indeparta, incearca sa se apere de potentialul agresor, muscand.

In general, dupa mai mult timp de convietuire cu omul, perusul nu se mai sperie si devine chiar destul de prietenos si chiar docil. De obicei perusii care se sperie atat de tare cand stapanul se apropie de cusca sau incearca sa introduca mana in spatiu sau, sunt de foarte putin timp in posesia persoanei respective. Spaima lor este justificata de faptul ca nu s-au obisnuit cu noul proprietar sau chiar cu prezenta omului in general.

Obisnuirea perusului cu stapanul sau si cu alti oameni care eventual ii viziteaza stapanul se numeste socializare.

Imblanzirea oricarei pasari este o sarcina dificila, pasarile fiind in general foarte sperioase si sensibile la schimbari si la ceea ce ele considera ca fiind o invadare a spatiului personal. Trebuie ca stapanul sa dea dovada de foarte multa rabdare pentru a reusi. Astfel, initial, apropierea de cusca se va face intai numai in momentul in care trebuie administrata hrana, incet, fara miscari bruste, timp in care perusului i se va vorbi continuu, cu voce calma, mangaietoare si cuvinte de alint. In timp el va asocia vocea dumneavoastra cu faptul ca primeste hrana si va fi mult mai increzator cand va veti apropia de cusca.

In doua-trei saptamani, dupa ce perusul incepe sa nu mai dea semne de spaima cand va apropiati de cusca, puteti incepe sa va apropiati si fara a avea in mana mancare. Intotdeauna cand va apropiati de cusca, fie ca doar treceti pe langa sau chiar vreti sa ii dati atentie, vorbiti-i si alintati-l. Se va obisnui cu dumneavoastra si, in timp, va fi foarte fericit sa va auda si sa va vada ca va apropiati.

Pentru a putea introduce mana in cusca fara teama ca perusul v-ar putea ciupi de frica, procedati similar - introduceti intai mana in cusca numai cu mancare si incurajati-l astfel sa ciuguleasca 'delicatesele' direct din palma. In timp se va obisnui chiar sa se urce singur in palma dumneavoastra, chiar daca nu aveti mancare, in speranta ca va gasi obisnuitele delicatese acolo.

De fiecare data cand perusul se sperie, perseverati cu blandete si rabdare - rezultatele nu vor intarzia sa apara!

INTERESANT - DESPRE PAPAGALI

Pana in prezent pe pamant se cunosc 328 de specii diferite de papagali, daca punem la socoteala si cate subspecii are fiecare specie o sa ajungem la un numar impresionant de tipuri de papagali.

Marimile papagalilor variaza de la marimea papagalilor pitici din sudul oceanului Pacific, care masoara doar 9 cm lungime pana la papagali care masoara aproape 40 cm lungime. Cea mai mare parte din lungime o reprezinta lungimea cozii.

Greutatea papagalilor variaza de la cateva zeci de grame pana la 3 - 4 kilograme.

Cea mai mare parte a papagalilor sunt verzi, sau culoarea predominanta a penajului este verde, in special cei din America de Sud. Alte culori predominate, mai ales printre papagalii care traiesc in America sunt albastru si galben.

Papagalii de talie mica traiesc intre 10 si 15 ani pe cand papagalii de talie mare pot trai pana la 75 - 80 de ani. Aceste pasari ajung la maturitate intre 1 an si 4, in functie de marimea taliei.

Cei mai multi papagali salbatici se intalnesc in padurile tropicale sin America de Sud, Australia si Noua Guinee, doar cativa traiesc in Africa si foarte putini in Asia.

Papagalii sunt pasari care isi fac cuibul in scorburile copacilor, in adanciturile stancilor sau chiar in tuneluri de pamant, doar cateva specii isi fac cuiburi din bete pe crengile copacilor.

Papagalii pot manca fructe, seminte, nectar si chiar polen nu cu ajutorul ciocului asa cum s-ar putea crede ci cu ajutorul limbii lor foarte groase.

Papagalii salbatici nu imita oamenii sau alte animale doar papagalii de casa mimeaza sunetele pe care le aud.

DETERMINAREA SEXULUI LA PERUSI

In general, determinarea sexului la papagali este o sarcina dificila si, in general, se recomanda sa apelati la ajutorul unui specialist - un crescator sau un medic veterinar. Metodele sunt variate, de la determinare tactila la operatie chirurgicala sau testare ADN.

Una dintre metodele mai usor de aplicat pentru posesorii de perusi si care nu implica o tehnica invaziva, deci traumatizanta pentru pasare, este determinarea sexului in functie de colorit.

DETERMINAREA SEXULUI LA PERUSUL ADULT

Unul dintre indicatorii cei mai siguri este zona carnoasa de deasupra ciocului (practic, 'nasul'), care este colorata in albastru intens la masculul adult si in beige ciocolatiu la femela. Culorile se 'adancesc' in perioadele de imperechere, devenind ceva mai inchise, mai profunde.

Atentie, insa - culoarea acestei zone carnoase de deasupra ciocului poate sa insele proprietarii de perusi fara suficienta experienta, intrucat la femelele foarte tinere este colorata in albastru deschis, alburiu.

DETERMINAREA SEXULUI LA PUI

Cand sunt pui, narile (aflate in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la mascul si albe la femela.

INCA UN PERUS?

Dragalasenia primului perus pe care il adoptati si dorinta de a-i aduce un companion va pot convinge sa-l adoptati si pe al doilea. Optiunile sunt multiple si va puteti adapta oricareia dintre ele, cunoscand cateva amanunte utile.

Daca aveti o femela, va trebui sa tineti cont de faptul ca femelele sunt mai agresive decat masculii si sansele sa poata respinge la inceput noul venit, fie el mascul sau tot femela, sunt mai mari. De aceea, in cazul in care aveti o femela, va trebui sa procedati cu ceva mai multa grija si rabdare. 

In cazul in care optati pentru a achizitiona un perus tinerel, care inca nu a ajuns la varsta maturitatii, trebuie sa stiti ca sunt mai sensibili decat pasarile adulte si, prin urmare, ceva mai greu de ingrijit, mai ales ca, fiind in crestere, necesita o nutritie mai speciala. Pentru a nu avea aceste probleme, mai ales daca nu aveti suficienta experienta in cresterea perusilor, este recomandabil sa optati pentru un adult.

Daca insa doriti sa-l invatati sa vorbeasca, alegeti un pui mascul si tineti-l separat de perusul pe care il aveti deja, ca sa nu invete sa ciripeasca de la acesta in detrimentul celor cateva cuvinte pe care intentionati sa i le 'predati'. Motivul pentru care recomandam un mascul foarte tanar in acest scop este ca numai masculii invata sa vorbeasca si numai la varste fragede, cand aparatul lor fonator este inca in formare. Odata adult, aparatul fonator nu se mai poate adapta vorbirii.

Odata adoptat perusul cel nou el trebuie plasat initial intr-o cusca separata, plasata in apropierea custii perusului pe care il aveati deja. Nu va ganditi ca aceasta cusca separata este o investitie inutila, ea isi va dovedi utilitatea CAND VETI DORI SA FACETI CURATENIE GENERALA IN CUSCA MARE si va trebui sa puneti perusii undeva pe parcursul operatiunii.

Plasarea perusului nou intr-o cusca separata (de obicei, mai mica) are mai multe beneficii:

• cei doi se obisnuiesc unul cu prezenta celuilalt;
• perusul 'vechi' va putea sta intr-un punct mai inalt fata de perusul cel nou, ceea ce ii va intari pozitia 'dominanta' data de faptul ca el a fost primul in cusca sa si va convinge perusul nou de statutul sau 'inferior', ceea ce va duce la evitarea conflictelor de stabilire a ierarhiei odata pusi in aceeasi cusca, impreuna;
• se evita reactiile agresive directe ale perusului 'vechi' la vederea celui nou, practic intrus in cusca lui.

In 2-3 saptamani puteti incerca sa puneti perusul nou in cusca mare, supraveghind interactiunile dintre cei doi. In prima saptamana veti lasa perusul nou in cusca mare numai sub supraveghere - cand plecati de acasa sau cand va duceti la culcare puneti la loc perusul nou in cusca cea mica. 'Ciondanelile' de la inceput, daca nu sunt exagerat de agresive, sunt normale si fac parte din ritualul de stabilire a ierarhiei in micul 'grup' astfel format. Nu veti interveni decat daca vi se pare ca aceste manifestari pot pune in pericol unul dintre cei doi 'beligeranti'.

Cand nu mai apar certuri intre cei doi, puteti renunta la cusca mica, perusul nou ramanand definitiv in cusca mare, alaturi de noul sau companion.

CAND CUSCA PASARII ARE NEVOIE DE CURATENIE GENERALA

Cusca prietenului Dumneavoastra inaripat va avea la un moment dat nevoie de curatenie generala. Dejectiile nu trebuie lasate sa se adune in cusca, deoarece aceasta poate duce la imbolnavirea pasarii datorita expunerii la bacterii. Asternutul igienic de pe fundul custii trebuie schimbat o data la doua-trei zile si chiar mai des daca pasarea isi petrece majoritatea timpului in cusca. Nu folositi hartie colorata sau imprimata, deoarece cerneala poate fi toxica pentru pasare daca aceasta are obiceiul de a roade hartia. Gratarul asezat pe fundul majoritatii custilor impiedica de obicei pasarile sa ciuguleasca hartia, dar anumite pasari sunt suficient de inteligente incat sa gaseasca o modalitate de a ajunge la hartie. Daca pasarii ii place sa ciuguleasca hartie, pentru asternutul igienic se pot folosi pungi din hartie natur.

DACA NU EXISTA GRATAR PE FUNDUL CUSTII

Daca nu exista gratar pe fundul custii putem face unul dintr-o impletitura de sarma (care se gaseste in general la magazinele de bricolaj). Impletitura de sarma poate fi taiata cu cleste special sau cu un patent. Trebuie sa ne asiguram ca am pilit bine capetele taiate, in asa fel incat pasarea sa nu fie in pericol sa se intepe sau sa se agate de ele; de asemenea gratarul astfel obtinut trebuie curatat bine, sa nu ramana urme de uleiuri industriale sau nisip abraziv.

SPALAREA CUSTII

Cand gratiile sau gratarul custii sunt murdare ele trebuie spalate - practic trebuie spalata toata cusca. Pasarea se scoate din cusca si se pune in alta parte - o cusca mica, ieftina, de rezerva, poate fi extrem de utila in astfel de cazuri. De asemenea, se scot din cusca toti suportii, recipientele pentru mancare si apa si asternutul igienic. Cusca se inmoaie bine cu apa foarte fierbinte. Apoi, cu un burete de vase metalic (sau din plastic - se gasesc in comert) imbibat cu detergent de vase lichid se freaca bine gratiile pana sunt din nou netede si curate. O racleta din plastic este de asemenea indicata pentru murdaria care se incapataneaza sa ramana. Dupa aceasta operatiune cusca se clateste foarte bine si repetat cu apa fierbinte, pana se indeparteaza orice urma de detergent.

O metoda alternativa pentru custile metalice si care se preteaza atunci cand stam la curte si vremea este calda, este dezasamblarea completa a custii si spalarea cu furtunul sub jet de apa foarte puternic. Anumite zone vor trebui frecate totusi cu detergent si burete de vase metalic. Cusca se clateste apoi foarte bine pentru a indeparta orice urma de detergent. Nu spalati cu detergent partile din lemn sau recipientele pentru mancare si apa din plastic pentru ca pot ramane urme de detergent in fisurile si zgarieturile de pe suprafata lor.

Cusca se lasa la uscat; in acest timp, se curata stativele cu apa fierbinte si cu o perie aspra; nu se utilizeaza detergenti, deoarece acestia nu se pot indeparta dintre fibrele lemnoase. Se lasa la uscat. Pentru a nu pune in cusca pasarii stative umede, este bine sa avem cateva stative de rezerva pe care sa le putem folosi pana se usuca cele spalate. Cand totul este curat si uscat, pasarea poate fi pusa inapoi in cusca.

Veti descoperi ca un mini-aspirator de mana va poate deveni cel mai bun prieten atunci cand trebuie sa curatati zona dimprejurul custii. Este ideal pentru adunarea penelor cazute, a prafului, a resturilor de seminte si de hartie ciugulita, precum si a aschiilor de lemn smulse de pasare din stative.

Se recomanda sa avem un set de rezerva de recipiente pentru apa si mancare care sa poata fi cu usurinta scoase si puse inapoi in cusca - spalarea lor este necesara o data la doua zile si, daca aveti un set de rezerva puteti inlocui recipientele fara a priva pasarea de mancare si apa in intervalul in care le spalati si le uscati. Recipientele suplimentare care se pot agata de peretii coliviei sunt de asemenea potrivite pentru a oferi pasarii 'gustari' in timpul in care spalati recipientele obisnuite. Daca aveti masina de spalat vase, puneti pur si simplu recipientele in sertarul superior si porniti masina - vor fi astfel si spalate si sterilizate. Daca spalati vasele manual, turnati apa fierbinte in recipiente si putin detergent, lasati-le sa se inmoaie o jumatate de ora, apoi spalati-le cu apa fierbinte si un burete obisnuit de vase, clatiti-le foarte-foarte bine si lasati-le sa se usuce.

PERICOLELE DIN CASA

Intr-o casa exista numeroase pericole pentru un perus lasat sa zboare liber prin camere. Un singur moment de neatentie din partea dumneavoastra ar putea fi fatal pentru micul papagal. Prin urmare, in randurile ce urmeaza, va expunem principalele riscuri cu care se poate confrunta pasarea precum si cateva masuri de siguranta ce ar trebui luate pentru evitarea acestora.

USILE DESCHISE

Nu uitati niciodata sa inchideti usile de acces spre exteriorul casei, deoarece perusul ar putea zbura afara, iar sansele de a se reintoarece sunt minime. La fel de putine sanse exista si in privinta supravietuirii lui in libertate.

SEMINEELE SI SOBELE

Asigurati-va ca orice soba sau semineu este prevazut cu un sistem de protectie, care sa impiedice pasarea sa ajunga in apropierea focului. Pe de alta parte, chiar daca nu este foc in vatra, exista pericolul ca ea sa fie tentata sa-si ia zborul afara pe cos, facandu-se nevazuta pentru totdeauna.

ACVARIILE

Acvariile trebuie sa fie permanent acoperite, astfel incat pasarea sa nu ajunga accidental in apa si sa nu mai poata iesi. De altfel, acvariile acoperite prezinta si avantajul de a proteja pestii de diverse pericole.

SUFRAGERIA SI BUCATARIA

Daca permiteti accesul pasarii in sufragerie sau bucatarie, asigurati-va ca nu exista vreo sursa de foc: aragaz, candele etc.

VENTILATOARELE

Ventilatoarele care nu au elicea protejata pot rani grav sau chiar omori perusul. Prin urmare, daca aveti un asemenea aparat si insistati sa-l puneti in functiune, inchideti mai intai perusul in colivia lui, unde se va afla in siguranta.

FIERUL DE CALCAT

Perusii, odata ce s-au atasat de stapanii lor, cauta in permaneta prezenta acestora si vin la cel mai mic semn al lor. De aceea, daca va ganditi ca este inofensiv pentru perusul dumneavoastra sa calcati rufe, analizati situatia din nou - pasarea s-ar putea opri din zbor exact pe mana dumneavoastra care tine fierul de calcat si s-ar putea rani grav.

PISICILE SI CAINII

Nu lasati niciodata aceste animale in compania unui perus, in special daca pasarea se afla in afara coliviei. Chiar daca pisicile sau cainii par sa ignore la inceput pasarea, va exista un moment in care aceste animale vor fi tentate sa o prinda, doar din joaca.

GEAMURILE

Sticla transparenta este un material pe care pasarile nu il cunosc, motiv pentru care multe dintre ele au suferit rani grave de pe urma impactului cu geamul. Daca lasati perusului libertatea de a zbura prin camera, acoperiti toate ferestrele cu perdele sau draperii, pentru a preveni riscul accidentarii acestuia. Daca folositi draperii lungi pana la pamant, cu falduri ample, exista riscul ca perusul sa se infasoare in materialul bogat al acestora si sa ramana captiv. In incercarea disperata de a se elibera, pasarea se va zbate haotic si se va rani. Deci, este indicat sa utilizati draperii din materiale usoare, diafane, care sa acopere doar perimetrul ferestrei.

PLANTELE

Perusii sunt tentati sa ciuguleasca din toate plantele aflate in preajma lor, iar daca acestea sunt otravitoare, consecintele nefaste nu vor intarzia sa apara. Indicat este fie sa renuntati la plante, fie sa amenajati o camera speciala pentru ele, in care sa nu permiteti accesul pasarii. Amenajarea unui spatiu destinat plantelor prezinta si avantajul ca florile dumneavoastra favorite vor fi protejate de eventualele atacuri venite din partea perusului.

ORNAMENTELE

Cu toate ca ornamentele nu prezinta pericole in mod direct, nu cred ca va veti bucura prea tare vazand ca Ricky, asezat langa un astfel de obiect fragil, se va speria brusc si va incepe sa dea haotic din aripi rasturnandu-l. Acesta nu este decat un exemplu, insa cea mai buna idee ar fi sa preveniti asemenea accidente, mai ales daca respectivele ormanente sunt indragite de dumneavoastra sau reprezinta suveniruri valoroase.

COPIII SI PERUSII

Copiii, de regula, iubesc perusii, dar nu intotdeauna inteleg cat de usor pot fi speriate aceste pasari. Trebuie sa-i invatati pe copii sa nu alerge, sa nu sara si sa nu tipe in apropierea coliviei si, mai ales, sa nu o balanseze sau sa introduca obiecte ascutite printre barele ei. Odata ce perusul a fost invatat sa stea pe deget, puteti lasa copiii sa-l tina si sa se joace cu el. Explicati-le ca nu trebuie sa duca pasarea in afara casei si ca este bine sa se asigure ca nici o usa sau fereastra nu a ramas deschisa in timp ce perusul se afla liber prin camera.