RASA FRIESIANA

RASA FRIESIANA

ISTORIC si ORIGINE Frizianul este una dintre cele mai vechi rase de cai din lume, avandu-si originea in provincia Friesland din Olanda, unde este considerat a fi o adevarata comoara nationala.
Specialistii sustin ca unul dintre stramosii care au influentat cel mai mult formarea acestei rase ar fi Equus Robustus, un cal de talie foarte mare care traia in era preistorica in arealul cuprins de Nordul Europei. Poporul Frizian care locuia in acea arie, ce este azi reprezentataa de teritoriile de nord ale Germaniei si Olandei, precum si de sudul Danemarcei, au fost recrutati de romani ca soldati in legiunile lor. Astfel, gravuri din acele vremuri infatiseaza soldatii frizieni calare pe cai foarte mari si puternici.
Prin sec XVI-XVII, se pare ca a fost realizata o infuzie de sange arab, prin caii andaluzieni adusi pe aceste teritorii de spanioli. Aceasta infuzie a dat rasei mersul caracteristic, asa zis 'inalt' cu o actiune foarte ampla a genunchiului.
Calul frizian a fost ferit de-a lungul secolelor de influenta rasei Pur Sange Englez, el crescandu-se in rasa curata de peste 200 de ani. Datorita temperamentului sau, este considerat a fi o rasa cu sange cald.
Calugarii olandezi sunt binecunoscuti pentru talentul lor ca si crescatori de cai. Ei s-au ocupat de modelarea acestei rase inca din Evul mediu, realizand incrucisari ale greoiului Equus Robustus cu rase mai usoare de cai, realizand astfel rasa friziana, cu o incredibila putere si agilitate, cuplate cu un temperament placut, supus dar totodata vioi. Acesti calugari iscusiti au creat nu numai una dintre cele mai pure rase de cai europene, dar si una dintre rasele cu sange cald cotata printre cele mai valoroase la nivel mondial.
Calul frizian este foarte rapid, dar totodata puternic, rapid si docil, aceste calitati fiind probate in timpul Cruciadelor intreprinse de cavalerii teutoni in Orientul Mijlociu. Datorita perioadelor lungi in care acesti cavaleri erau plecati in cruciade, s-a produs o imbunatatire a aspectului rasei friziene din acele timpuri, datorita incrucisarii lor cu caii orientali, dar si cu cei andaluzieni, in timpul ocupatiei Olandei de catre spanioli, in vremea razboiului Egiptului.
Descendentii cailor cavalerilor cruciati au fost foarte apreciati ca si cai de calarie de catre nobilimea olandeza medievala, fiind portretizati in multe picturi ale vechilor pictori olandezi.
Totodata, rasa Friziana a fost folosia pentru crearea altor rase de cai, cum ar fi: Oldenburgul, format in principal prin infuzie de sange frizian (acest fapt fiind primordial in salvarea rasei friziene de la disparitie, dupa I-ul Razboi Mondial, prin reinfuzia cu oldenburg, pe exemplarele ramase dupa razboi), poneiul New Forest, Dalle, Fell, Morgan Horse, trapasul Orlov, trapasul american, Pur Sangele Suedez, Kladruber-ul, poneiul norvegian Dole. De asemenea , rasa englezeasca Shire isi are originile in rasa friziana.
Timp de secole, guvernul Olandez a emis regulamente stricte privitoare la cresterea si inmultirea riguroasa a acestei rase. Astazi, Legea Olandeza a Calului, emisa in 1939, si modificata, dicteaza regulile referitoare la Registrul genealogic al rasei si la potrivirea perechilor.
Fiind un trapas excelent, Frizianul a fost folosit si la curse de trap pe distante scurte, inhamat la o trasura traditionala olandeza, castigatorii fiind rasplatiti cu o cravasa de argint sau de aur.
Prin anii 1625, Frizianul a fost importat in teritoriul ce avea sa devina mai tarziu America. Olandezii au fondat, in 1609, orasul New Amsterdam, pe teritoriu descoperit de ei, dar pe care l-au abandonat englezilor in 1664, cand numele acestuia a fost schimbat in New York. Aici, calul frizian a contribuit la formarea rasei americane Morgan.
Desi provincia olandeza de bastina ramane nucleul principal al rasei, in zilele noastre calul frizian apare in tot vestul Europei. Popularitatea acestei rase au facut-o sa ajunga in Scotia, Franta, Germania, SUA, Noua Zeelanda, Austria, Irlanda, Luxemburg.

MORFOLOGIE (standard)
Aspect general
Frizianul este un cal bine echilibrat, corect proportionat, cu un cap nobil, ochi curati , expresivi, inteligenti, urechi mici, foarte mobile, cu varfurile usor orientate unul spre altul. Gatul este usor arcuit, suficient de lung, spatele este puternic, continuat cu o crupa suficient de lunga si nu foarte inclinata posterior.
Umerii sunt lungi, oblici, toracele adanc, cu coaste bine arcuite. Membrele sunt puternice, cu aplomburi corecte.
Mersurile sunt fluide, uniforme, inalte. Coama si coada sunt foarte lungi, bogate, conferindu-i un aspect luxuriant, puternic.
Armasarii trebuie sa masoare 160 cm la varsta de 4 ani.
Roba trebuie sa fie negru lucios, ca lignitul, fara insemne de alte culori. Desi o pata alba mica in frunte este permisa, ea nu este dorita.
Conformatie si Constitutie
Capul este relativ scurt, suficient de larg, cu urechi mici, alerte , ochii mari, stralucitori. De preferat osul nazal sa fie drept, sau usor concav. Narile sunt largi, buzele bine lipite de maxilar.
Capul in ansamblu trebuie sa fie uscativ, fara zone grase sau fara edeme, prins lin de gat.
Gatul este destul de lung, permitand largi miscari laterale ale capului. Gatul este usor arcuit, cu encolura foarte bine dezvoltata , cu musculatura puternica.
Greabanul este bine evidentiat, dar prins lin de spate, nefiind proeminent. Greabanul trebuie sa nu fie prea plat.
Spatele este potrivit de lung si foarte musculos. O linie superioara usor lasata este permisa. Salele sunt largi, puternice, musculoase, continuate lin cu crupe.
Crupa este suficient de lunga, usor inclinata descendent , antero-posterior, larga si musculoasa. Nu este excesiv de rotunjita sau ascuttita. Coada nu trebuie sa fie prinsa jos. Musculatura gluteana trebuie sa fie lunga si bine dezvoltata.
Umerii sunt suficient de lungi si oblici. Punctul umarului este situat suficient de larg, astfel incat sa formeze cu sternul si musculatura puternica, un umar puternic, mobil, ce permite o miscare suficient de inalta a membrelor toracice. Pieptul este potrivit de larg.
Coastele sunt lungi, bine arcuite, formand o cutie toracica larga.
Membrele anterioare sunt bine pozitionate. Privite din fata sunt perpendiculare pe sol. Privite din lateral, chisita formeaza un unghi de 45 cu solul. Metacarpul trebuie sa nu fie prea lung. Antebratul trebuie sa fie suficient de lung pentru a permite o miscare ampla a membrelor toracice. (un antebrat prea scurt va diminua amploarea ridicarii si extensiei membrului, influentand negativ intregul echilibru al calului). Chisita este suficient de lunga si elastica.
Copitele sunt largi, tari, sanatoase, nu prea mari, dar nici mici. Sunt intotdeauna negre.
Membrele posterioare, privite din spate, sunt intotdeauna drepte. Din lateral sunt bine pozitionate, puternice, cu copite de asemenea puternice.
Metatarsul este usor mai lung decat metacarpul.
Articulatiile, atat la membrele anterioare cat si la cele posterioare sunt largi, bine dezvoltate, cu aspect uscativ. Unghiul jaretului trebuie sa aiba aproximativ 150 , iar chisitele posterioare trebuie ss formeze cu solul un unghi de aproximativ 55 grade.
In linii mari, caracterele morfologice care trebuie mentinute si imbunatatite de crescatorii rasei sunt: membre puternice, bine adunate 'sub el', un cal nu prea masiv, cu alura luxurianta, elevata si miscari sustinute, umerii suficient de lungi si oblici, membre robuste, uscative, rezistente. Mersurile trebuie sa fie lejere, cu un moment de suspensie.
Talia ideala la greaban este intre 159-163 cm. Antebratul trebuie sa fie suficient de lung iar metacarpul nu prea lung. Tranzitia dintre sale si crupa sa fie lina, cu musculatura gluteana lunga, puternica, bine dezvoltata, copite largi, rezistente, calcaie corespunzatoare. De asemenea, caii trebuie sa aiba un caracter bun, supus, sa fie muncitori si vigurosi.

TEMPERAMENT si PERSONALITATE
Este un cal cu sange cald, temperament vioi, dar foarte docil, supus, placut, puternic, increzator in fortele proprii, dar fara a fi dominant, ci din contra, este foarte echilibrat . Este un cal foarte loial, sensibil, agreabil, foarte atent la tot ce il inconjoara, muncitor cu un temperament unic, dornic sa faca pe placul omului.

APTITUDINI si ABILITATI
Utilizarea Frizianului este foarte variata, datorita adaptabilitatii sale multilaterale, a docilitatii sale si a caracterului bun. Este folosit astfel ca si cal de trasura, de atelaj, dar si in dresajul academic clasic si modern, ca si cal de agrement, cal de circ si cal de show.
Pe vremuri, el era folosit de fermierii olandezi in agricultura, la diferitele munci din ferme.
Astazi, frizianul concureaza cu succes in competitiile internationale de dresaj, se bucura de un mare succes in arenele circului sau in show-urile ecvestre.
Este un cal caruia ii place sa sara, totusi, utilizarea lui in concursurile de obstacole nu este foarte populara si nici recomandata.

SANATATE
Frizianul este in general o rasa robusta, cu putine probleme de sanatate, in mod normal, mai ales in cazul exemplarelor recunoscute ca matca a rasei. Totusi, exista cateva probleme de sanatate de care crescatorii sau proprietarii acestei rase ar trebui sa tina cont si sa respecte cu strictete programele de reproductie.
Astfel, pot apare dwarfismul, criptorhidia, ca si maladii mai putin frecvente, dar, cea mai frecventa este osteocondrita disecanta (asa numita OCD). Aceasta este o boala ortopedica, ce afecteaza cartilajul articular , in principal la nivelul articulatiilor jaretului si grasetului, dar poate apare si la articulatia umarului, intr-un grad mai usor.
Osteocondrita disecanta afecteaza Frizianul, in egala masura cu alte rase de cai, si se pare ca o nutritie corecta, impreuna cu un management corect al antrenamentelor cailor tineri reduce mult incidenta aparitiei bolii. Este general recunoscut ca manjii care cresc prea repede, sau prea incet, care sunt supraponderali, antrenati excesiv, sau, din contra, nu beneficiaza de suficienta miscare, hraniti necorespunzator, sau pur si simplu predispusi genetic, sunt supusi unui risc mai mare de a dezvolta aceasta maladie. De aceea este recomandata efectuarea radiografiilor de control la varste fragede ale manjilor, pentru detectarea bolii in stadiile incipiente.

DIVERSE
Frizianul are acelasi nume cu rasa de bovine, respectiv rasa Friziana, deoarece s-au format in provincia Friesland, din Olanda.
Frizienii sunt intotdeauna negru lucios, alte culori sau insemne nefiind permise. Singura marca de culoare alba permisa este o stea mica in frunte.
In linii mari, talia lor variaza de la 1.50 m la 1.70 m, dar exemplarele de reproductie recunoscute si acceptate trebuie sa aiba la greaban 158 cm la varsta de 3 ani si 160 cm la varsta de 4 ani (armasarii de reproductie).Iepele trebuia sa aiba minim 150 cm, pentru a fi inregistrate in registrul genealogic al rasei.
Ca si raspandire a rasei, prin anii '60 existau aproximativ 500 exemplare recunoscute si inscrise in Registrul Genealogic al rasei. Astazi, rasa este larg raspndita, numarand cam 40.000 exemplare inregistrate in Registrul Genealogic Olandez, iar 15.000 exemplare sunt in afara granitelor Olandei.