Hipopotamii - unul dintre cele mai mari animale din Africa

Hipopotamii

Totusi, cu toate ca este dotat cu aceste "arme" distrugatoare, hipopotamul se dovedeste destul de pasnic. Si, foarte ciudat, este vegetarian! Adica, mananca doar iarba, frunze si - rar - fructe! Daca nu stiati acest lucru, va vine sa credeti ca este vorba chiar despre acel urias al noroaielor?

Hans Klingel, un om de stiinta care a studiat amanuntit viata acestora, a caracterizat foarte elocvent specia: "Putine animale sunt atat de usor de recunoscut ca hipopotamii". Si, intr-adevar, este foarte greu sa confunzi un hipopotam cu orice alt animal: un corp de forma unui butoi urias care poate cantari peste trei tone, falci enorme, o coada foarte scurta, picioare palmate cu cate patru "unghii" si nari care se pot deschide Nu prea seamana cu o alta vietuitoare, nu?

Hipopotamii traiesc doar pe continentul african, in zonele din sudul desertului Sahara, lenevind toata ziua in apa sau chiar in namol si iesind sa se hraneasca doar noaptea. Astfel, pentru a-si potoli foamea, un hipopotam este nevoit sa parcurga - pe pamant - pana la 5 kilometri, mancand - in medie - aproximativ 40 de kilograme de vegetale in fiecare noapte! Avand un corp atat de voluminos, hipopotamul pluteste foarte usor, dar inoata destul de incet. Poate sta si sub apa, chiar mai mult de un sfert de ora, preferand sa se scufunde ca un adevarat submarin si sa mearga pe fundul raului.

Corpul hipopotamului poate ajunge la 4 metri lungime, este acoperit cu o piele gri sau maronie, piele insuficient de groasa pentru a rezista soarelui arzator. De aceea, evolutia a facut ca hipopotamul sa secrete un fluid uleios, roz, care il protejeaza impotriva razelor, asa cum o fac cremele folosite de oameni pe plaja.

Desi in zilele noastre putem intalni hipopotami doar in centrul si estul Africii, acestia traiau in antichitate si in zonele nordice ale continentului negru, in Delta Nilului - o realitate demonstrata de desenele vechilor egipteni.

Dupa cum am mai amintit, hipopotamul este - in mod surprinzator - strict erbivor. Asadar, iarba - de toate felurile - este mancarea sa preferata, hipopotamul hranindu-se la pascut. Numai ca, firele de iarba nu sunt taiate cu dintii, asa cum fac majoritatea erbivorelor, ci sunt smulse cu puternicele buze.

Din acest motiv, dar si din cauza cantitatii imense de iarba pe care o consuma in fiecare noapte, hipopotamii pot provoca mari pagube fermierilor care isi au terenurile in vecinatatea zonelor in care aceste animale pasc.

"Familia" in care - in cele mai multe cazuri - vietuiesc hipopotamii este o turma formata din 10 - 15 exemplare. Este adevarat ca au fost observate, extrem de rar, si turme mult mai numeroase, unele depasind chiar 100 de exemplare. Fiecare turma are un singur mascul dominant, alti cativa "subordonati" lui si mai multe femele, de care doar conducatorul grupului are dreptul sa se apropie in perioada imperecherii. Tot capul familiei este cel care delimiteaza teritoriul pe care il "stapaneste" grupul sau si il marcheaza cu gramezi de baliga pentru a nu fi incalcat de alte turme de hipopotami. Iar daca se intampla ca strainii sa nu tina cont de granitele fixate, "comandantii" celor doua tabere se confrunta intr-un ritual specific si ciudat. In privinta temperamentului, unii zoologi ii considera pe hipopotami drept niste erbivore pasnice (care vor doar sa fie lasate in pace), iar altii emit teoria ca avem de-a face cu "bestii prefacute, care pot deveni oricand violente".

Femelele hipopotam nasc, de obicei, un singur pui, o singura data pe an, dupa 8 luni de gestatie. Micutul hipopotam este adus pe lume intr-un loc uscat, departe de raurile involburate sau de mlastinile nesigure; desigur, in cazurile in care nasterea nu o iau prin surprindere pana si pe mama. Puiul are la nastere pielea roz si sta primele doua luni numai in preajma mamei, al carei lapte este extrem de hranitor si il ajuta sa creasca foarte repede. In plus, mama hipopotam este extrem de grijulie si protectoare cu micutul, ea atacand fara teama orice potential agresor, indiferent daca este vorba despre un leu, un crocodil sau despre pasagerii unui vas care trece prea aproape

Desi cresc foarte repede, hipopotamii se pot considera cu adevarat maturi destul de tarziu: masculii - la 7 ani, iar femelele la 9 ani. Dar, au apoi destul timp sa se bucure de viata, pentru ca traiesc destul de mult: 40 - 45 de ani in libertate si chiar mai mult in captivitate.

Toate informatiile din acest articol se refera la rasa comuna: hippopotamus amphibius. Acesta are insa si o ruda dintr-o rasa mult mai putin numeroasa: hipopotamul pitic (hexaprotodon liberiensis) care traieste in vestul tropical al Africii, mai ales in Liberia. Spre deosebire de hipopo-tamul obisnuit, cel pitic nu agreaza apa, preferand sa traiasca in padurile tropicale. Si corpul sau este diferit: mult mai mic (nu atinge 2 metri lungime), acoperit de o piele lucioasa, neagra cu nuante verzui.