Cele mai bune filme ale anilor 50

Cele mai bune filme ale anilor 50

12 Angry Men (1957) : un rol de exceptie pentru Henry Fonda, filmul a fost definitoriu pentru acel deceniu. Povestea unui jurat care incearca sa ii convinga pe ceilalti 11 sa il achite pe suspectul unui caz de crima, ce starnise vii emotii si o campanie de presa, a adus in discutie din nou sistemul de justitie american, cazuri reale care fusesera solutionate intr-un fel sau altul, drepturile unui acuzat si mai ales posibilitatea unei erori judiciare. Desi ca decoruri si costume filmul era de un surprinzator minimalism, reducand aproape integral naratiunea la spatiul salii de tribunal, emotia transmisa privitorului si maniera de a spune povestea au facut din film un castigator.

A fost unul dintre marile succese de casa si public ale deceniului si va reusi mai tarziu sa puna in umbra chiar si ecranizarile dupa '1984', un alt roman celebru al lui Orwell, in care figura Marelui Frate se suprapune peste cea a porcului Napoleon. O capodopera ce nu trebuie ratata.

Dar in spatele camerei lucrurile nu mergeau foarte bine. Curtis si Monroe nu se intelegeau deloc, Lemmon incerca sa calmeze lucrurile, in timp ce Billy Wilder traia cu spaima ca intregul proiect, destul de costisitor, s-ar putea duce de rapa. In final, rezultatul avea sa fie o pelicula memorabila.

 De la imaginile cinematografice de o frumusete clasica si in acelasi timp specific nipona, personajele bine construite si convingatoare, exotismul unei tari prea putin cunoscute si a traditiilor sale, 'Cei sapte samurai' a fost cel mai popular film japonez si un succes imens de critica si casa.

The War of the Worlds (1953) : aceasta prima ecranizare a romanului scris de H.G. Wells a fost cel mai bun film SF al decadei, a castigat un Oscar pentru efecte speciale si a lansat un nou curent in cinematografie, facand publicul tot mai interesat de catastrofe, invazii extraterestre, efecte cat mai spectaculoase. Regizat de Byron Haskin, 'Razboiul lumilor' din 1953 ramane si cea mai buna adaptare pentru marele ecran a povestii, cu mici schimbari foarte bine gandite, efecte speciale convingatoare - desi nu la fel de convingatoare astazi - o distributie buna. Daca Wells reusise sa ingrozeasca o lume intreaga cu povestea sa, filmul facea totul sa para si mai real, chiar daca in parte producatorii se gandisera si la paralela cu tensiunea Razboiului Rece.

The Old Man and the Sea (1958) : cel mai bun rol al lui Spencer Tracy si poate cea mai buna ecranizare a unei opere de Hemingway, 'Batranul si marea' a transformat nuvela celebra intr-un film pe masura, de o intensitate artistica uluitoare. Castigator al Oscarului pentru cea mai buna coloana sonora si nominalizat la Oscarul pentru cel mai bun actor si pentru cea mai buna imagine, 'Batranul si marea' avea sa castige si numeroase alte premii si distinctii.

The Asphalt Jungle (1950) : una dintre peliculele clasice pentru film noir, 'Jungla de asfalt' s-a bucurat nu doar de aprecierea publicului, ci si de un neasteptat succes de critica. Avand in distributie actori precum Sterling Hayden, Louis Calhern sau seducatoarea Marilyn Monroe, este povestea cu accente tragice a unei bande de spargatori, care reuseste marea lovitura, jefuind un magazin de bijuterii. In fata tentatiei banilor insa, loialitatea si sprijinul devin simple cuvinte, iar orasul atat de primitor devine o jungla in care fiecare incearca sa supravietuiasca si din care fiecare isi doreste sa evadeze.

Death of a Salesman (1951) : dupa succesul inregistrat de piesa lui Arthur Miller, 'Moartea unui comis-voiajor', o ecranizare se anunta un succes sigur, iar regizorul Laszlo Benedek a avut curajul de a accepta aceasta provocare. Filmul, avandu-i in rolurile principale pe Fredric March, Mildred Dunnock si Kevin McCarthy, a fost o pelicula 'clasica', ce reusea sa surprinda perfect atmosfera textului original, dandu-i personalitate si forta, ceea ce adaptarile teatrale nu reusisera. Cel putin nu intr-o asemenea masura. In ciuda numeroaselor ecranizari ulterioare, versiunea din 1951 ramane cea mai buna. Ciudat este ca Miller nu a fost deloc multumit, considerand ca Benedek s-a indepartat nepermis de mult de viziunea sa.

Cat on a Hot Tin Roof (1958) : adaptare celebra a piesei lui Tennessee Williams, nominalizata la mai multe premii Oscar, 'Pisica pe acoperisul fierbinte' a ramas in istoria cinematografiei prin rolurile interpretate de Paul Newman si Elizabeth Taylor, care au reusit unul dintre cele mai convingatoare si intense cupluri vazute vreodata pe marele ecran. In special Elizabeth Taylor reuseste un rol incredibil.

East of Eden (1955) : inspirat de romanul lui Steinbeck (publicat cu trei ani mai devreme) 'La rasarit de Eden' a fost un film in care James Dean, in primul sau rol important, demonstra ca poate sustine o partitura cinematografica cel putin dificila, anuntand astfel ca un alt mare actor aparuse la Hollywood. Dar dincolo de jocul actorilor si viziunea regizorala surprinzatoare, filmul a castigat imens prin tehnicile de camera si decoruri, prin forta transpunerii unui text literar de referinta si prin preocuparea constanta a regizorului de origine elena Elia Kazan de a respecta spiritul si atmosfera romanului. Un clasic, la fel de bun si astazi.

Vertigo (1958) : desi initial a fost primit cu rezerve de critici, 'Vertigo' este astazi considerat una dintre capodoperele marca Alfred Hitchcock, un thriller psihologic de renume, povestea unui fost politist care se indragosteste de o misterioasa femeie, ceea ce va duce in final la tragedie. Stilul lui Hitchcock este remarcabil si usor de recunoscut de cei deja familiarizati cu filmele sale.

A Streetcar Named Desire (1951) : o alta adaptare dupa o piesa de Tennessee Williams, regizata de Elia Kazan, avandu-i in distributie pe Marlon Brando, Vivien Leigh, Kim Hunter sau Karl Malden, 'Un tramvai numit dorinta' a fost un succes colosal in epoca si ramane unul dintre cele mai cunoscute filme ale deceniului. Marlon Brando este si de aceasta data de o forta artistica zdrobitoare. Datorita unor elemente controversate insa, adaptarea cinematografica schimba destul de mult textul piesei, ceea ce i-a facut pe multi critici sa fie reticenti.