Influenta opticii fotografice asupra redarii prespectivei in fotografie

Influenta opticii fotografice asupra redarii prespectivei in fotografie

In artele vizuale, din cele mai vechi timpuri s-a urmarit si dorit o redare corecta a 'tridimensionalului ' intr-un spatiu bidimensional, lucru ce nu s-a putut realiza la modul empiric in arta rupestra si in arta antica sau medievala. Reprezentarea corecta a perspectivei s-a putut realiza in pictura desen sau basorelief doar dupa indelungate investigatii si incercari experimentale, masuratori si schite.

Putand fi considerata drept unul dintre cei mai recenti 'intrusi' in marea familie a artelor vizuale, fotografia are avantajul ca prin procedeul sau caracteristic de inregistrare a realitatii tridimensionale pe suprafata bidimensionala a stratului fotosensibil si anume prin proiectarea celei dintai prin intermediul opticii fotografice (concretizata prin ceea ce de regula poarta denumirea de 'obiective') in planul celei de-a doua, reprezentarea perspectivei sa fie realizata de regula, corect, intr-o modalitate apropiata de cea in care aceasta este perceputa de ochiul uman.

Avand avantajul preluarii 'de-a gata' a perspectivei, fotografia este chemata sa-si aduca propriul aport in ceea ce poate fi considerta a fi o interpretare artistica a realitatii prin modalitatile sale specifie. Una dintre eceste modalitati este o modificare (aparenta) a perspectivei prin utilizarea opticii fotografice de parametrii diferiti (distanta focala si unghi de cuprindere).

Deoarece o discutie in parametrii dimensionali ai opticii fotografice poate fi purtata riguros doar in functie de dimensiunile formatului aparaturii fotografice utilizate, se va face in cele ce urmeaza referire doar la formatul 24 x 36 mm, considerat a fi cel mai frecvent utilizat.

Pentru acest format, obiectivul normal este cel de 50 mm. Acesta este considerat a fi 'normal' nu doar din punctual de vedere al definitiei obiectivului normal, care stabileste ca acesta trebuie sa aibe o distanta focala aproximativ egala dimensional cu diagonala formatului pentru care este utilizat.

Obiectivul normal (inteles pentru orice format) are si un unghi de cuprindere aproximativ egal cu cel al ochiului uman. Implicit, perspectiva pe care acesta o reda in imaginile proiectate pe suprafata materialului fotosensibil este deasemenea similara cu cea perceputa de ochiul uman, tradusa prin:

- o scara 'normala' de redare dimensionala a obiectelor aflate in planuri situate la diferite distante fata de privitor;

- o redare fireasca a 'liniilor de fuga' in cazul imaginilor luate dintr-un punct de vizare si la un unghi de inclinare al aparatului fotografic considerate a fi 'de sus' sau 'de jos' fata de pozitia fireasca in care aparatul fotografic este tinut in mana in pozitie verticala, la nivelul ochiului unui personaj de inaltime obisnuita, fotografiind frontal o scena sau un subiect;

- o redare (relativ) fireasca a unui obiect singular, fotografiat din diferite ungiuri, mai ales cand fotografierea se face de la distante mici (sub 2 m).

Se va considera in cele ce urmeaza ca baza de referinta obiectivul normal pentru formatul 24 x 36 mm si avand o distanta focala de 50 mm.

Clasificarea uzuala a obiectivelor fotografice se face dupa distanta lor focala. Astfel cele ce au distanta focala inferioara celei a obiectivului normal sunt considerate a fi obiective cu focala 'scurta'. Prin urmare, cele ce au distanta focala superioara celei a obiectivului normal, sunt considerate a fi obiective cu focala 'lunga'.

Aceste diferente de distanta focala conduce in mod implicit la o serie de parametrii ce decurg si se leaga in mod firesc.

Grandangularul

Aceste obiective ofera posibilitatea unui larg unghi de camp si a unei profunzimi in adancime mult superioare in comparatie cu cele ale obiectivului normal. Sunt obiective destinate situatiilor in care trebuiesc cuprinse in campul imaginii, pe langa subiectul principal si alte elemente ale scenei fotografiate, conform optiunii compozitionale.

Este deasemenea destinat lucrului in spatiu limitat dar pentru acoperirea unei zone vaste.

Dintre elementele analizate comparativ mai sus, se poate concluziona ca toate elementele ce conduc in table, de sus in jos spre efectul de accentuare a perspectivei se inlantuie si se conditioneaza reciproc.

Doar un efect de indepartare si micsorare a elementelor situate in planurile mai indepartate, combinat cu efectul de profunzime de camp extinsa conduce la o redare a accentuata a perspectivei mergand pana la exagerarea acesteia la focale mai mici de 28 mm.

Mai sus au fost amintite trei directii (nu singurele) in care efectul de perspectiva al obiectivelor poate fi perceput in imaginea finala.

Contrar celor crezute indeobste, obiectivele de distanta focala scurta nu modifica realmente perspectiva. Fotografiile in gros-plan obtinute cu ajutorul acestor obiective dau o perspectiva ce pare deformata, dar care de fapt nu este decat reflexul a ceea se se vede cand se priveste un obiect de aprope. Plasat in aceleasi conditii, ochiul uman percepe aceeasi perspectiva doar ca el corijeaza perspectiva aparenta. Pentru a parea mai reale, toate fotografiile luate cu obiectiv grandangular ar trebui private ceva mai de aproape decat de obicei.

Efectul este insa datorat si unei lecturari a imaginii de la distanta fireasca de la care acest lucru se face in mod obisnuit.

Un grandangular va permite fotografierea unei cladiri inalte, evitandu-se ca elemente indezirabile sa figureze in prim plan, ceea ce se va intampla in mod obligatoriu in cazul unui obiectiv normal, care va obliga la o indepartare de cladire.

Cu toate acestea, utilizarea acestor obiective poate prezenta unele dificultati, cea mai cunoscuta fiind cea a racursiului: liniile verticale ale constructiei converg in asa masura incat cladirea fotografiata pare a se inclina inspre spate, obiectele apropiate par mai mari, iar cele mai indepartate par mai mici.

Se poate evita efectul prin mentinerea aparatului in pozitie verticala, dar pe masura ce este inclinat pentru a se incadra partea de sus a cladirii (mai ales cand este una mare) efectul de convergenta apare. Daca se estimeaza ca subeictul este prea deformat, nu ramane decat situatia indepartarii suplimentare.

Efectul perspectivei exagerate poate sa constituie un factor atunci cand acest lucru este cautat in mod voit, mai ales cand se fotografiaza dintr-un punct de fotografiere de jos.

Nu este recomandat in cazul portretelor de aproape (gros-plan), deoarece efectul va fi apropare caricatural. Contururile fetei vor fi exagerate, partile mai apropiate (ex.: nasul) vor fi disproportionate fata de restul fetei.

Grandangularul este din considerentele prezentate mai sus un obiectiv creator mai ales cand este folosit in mod corespunzator. Afirmatia se refera la fotografierea din pozitii 'plonjate' sau din alte unghiuri inedite.

Teleobiectivul

Considerentele de mai sus prezentate la obiectivele grandangulare (de focala scurta) se inverseaza in situatia teleobiectivelor (avand focala lunga).

Acestea au o profunzime redusa, restransa la maximum in cazul focalelor foarte lungi (peste 500 mm). Este cu atat mai restransa cu cat se fotografiaza mai de aproape.

Toate efectele amintite mai sus: unghi de cuprindere mic, efectul de apropiere si de marire a scarii de redare a subiectului, conduc spre efectul de aplatizare a perspectivei.

Teleobiectivele cu distante focale de 100 - 200 mm se folosesc permanent la fotografia de portret sau pentru alte situatii in care este pus in evidenta un detaliu al subiectului, redat clar pe un fundal neclar. Sunt situatii in care se fotografiaza de la distante relativ mici (pana la cca. 10 m) si efectul de aplatizate a perspectivei este mai putin semnificativ, mai ales cand distanta intre diferitele planuri ale scenei fotografiate este mare (de ordinul metrilor).

Cand se fotografiaza o scena aflata la o distanta de peste 30 m si se utilizeaza teleobiective 'puternice', avand focale de peste 300 m iar distanta dintre diferitele planuri ale scenei fotografiate este ordinul metrilor (cuprinse in zona de profunzime a teleobiectivului), aceste planuri sunt 'apropiate' relativ uniform, dand un efect de aducere a lor in acelasi plan, adica de aplatizare a perspectivei.