Reprezentanti din epoca romantica - romantismul in muzica

REPREZENTANTI din EPOCA ROMANTICA - Romantismul in muzica

Romantismul in muzica

(secolul XIX)

Romantismul a luat nastere in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Acest curent cultural s-a manifestat si in muzica, s-a ridicat impotriva rigorilor, a dogmatismului estetic, a ratiunii reci si a ordinii, propunandu-si sa iasa din conventional si abstract. Romantismul a sustinut manifestarea fanteziei si exprimarea sentimentelor, a originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale, promovarea libertatii de expresie. Altfel spus, romantismul a pledat pentru explorarea universului interior al omului. Caracteristicile generale ale acestui curent sunt intensitatea emotionala a muzicii, libertatea formei muzicale, imbinarea, deseori, a muzicii cu literatura si trecerea foarte rapida dintr-o tonalitate in alta, partitura fiind caracterizata printr-o modulatie continua, care simboliza nelinistea autorului. Acesta aduce ideea de exprimare a sentimentelor, in dauna actiunii propriu-zise. Reprezentarea muzicala este directionata mai mult spre cuvant si imagine vizuala, fapt care inseamna inceputul epocii de glorie a muzicii cu program, specifica genurilor instrumental si simfonic. Sfarsitul secolului al XIX-lea este dominat de trasaturile muzicii wagneriene: cromatizarea excesiva si melodia infinita.

Franz Schubert

(1799 – 1828)

Ultimul dintre marii compozotiri ai clasicismului vienez si printre primii romantici ai muzicii universale, a beneficiat din plin de atmosfera culturala extrem de fertila a orasului in care s-a nascut, Viena. La varsta de 8 ani lua lectii de pian, vioara si vola, iar trei ani mai tarziu incepea cursurile la Soala anexa a Universitatii si canta in coru si orchestra bisericii. De la varsta de 12 ani dateaza primele sale compozitii. In anul 1814 a scris „Margareta torcand”, actul de nastere a liedului german.

Muzica vocala si corala

peste 600 de lieduri pentru voce si pian. Renumite sunt ciclurile: „Frumoasa morarita” (un adevarat roman epistolar transpus in muzica; fiecare lied reprezinta un moment liric evocand cu gingasie si minutiozitate tablouri din natura, nelinistea, speranta, dragostea: „Salut matinal”, „Vanatorul”, „Petrecere la moara”); „Calatorie de iarna” (in care predomina tristetea unui tanar parasit de iubita sa, motiv pentru care alege plecarea intr-o calatorie ce pare fara tinta si fara speranta: „Dormi in pace”, „Girueta”, „Lacrimi inghetate”,  „Teiul”, „La parau”, „Amintiri”); „Cantecul lebedei”

coruri: 53 de lieduri pentru 4 voci de barbati, 6 lieduri pentru 3 voci de femei, 30 de lieduri pentru cor mixt

opere liturgice: „6 motete”, „Messa nr. 2” in Sol major, „Messa nr. 5” in La bemol major, „Recviemul german”, „Cantate”

opere („Sakuntala”, „Alfonso si Estrella”, „Fierabras” ), siengspiel-uri („Cavalerul in oglinda”, „Fratii gemeni”)

Muzica de camera

sonatine si sonate pentru vioara si pian, pentru flaut si pian, pentru violoncel si pian

triouri, cvartete, cvinete pentru coarde sau pentru coarde si pian

Muzica de scena

spectacolul teatral „Harpa fermecata”, muzica penru Rosamunde von Cypern

Muzica instrumentala

sonate, fantezii, teme cu varatiuni, dansuri, impromptuuri pentru pian, „6 dansuri pentru vioara” in Si bemol major

Muzica orchestrala

9 simfonii (cunoscute si indragite fiind a IV-a, in do minor, „Tragica”, a VIII-a, in si minor, „Neterminata”, a IX-a, in Do major, „Marea Simfonie”)

Intreaga creatie a lui Schubert este patrunsa de un profund sentiment al umanului. Nimic din ceea ce este al omului nu ii este strain: dragostea aprinsa si soaptele retinute, navalnica lupta si aparenta resemnare, victoria tumultuoasa si resemnarea disperata. Pe mormantul sau de la Viena, situat alaturi de cel al matelui sau inaintas, Beethoven, poetul austriac Grillparzer a scris acest epitaf: „Muzica inchisa aici este o bogata comoara de speranta si frumusete.”

Robert Schumann

(1810 – 1856)

„Menirea artistului este sa raspandeasca lumina in adancul sufletului omenesc.” Acesta este crezul unuia dintre cei mai sensibili compozitori. S-a nascut la Zwickau, in failia unui librar, traducator si editor. La varsta de 9 ani chemarea muzicii pune stapanire pe sufletul micului Robert. Dar viata sa nu va fi deloc usoara: un accident care ii paralizeaza degetul IV al mainii drepte ilarnca intr-o puterica depresie. Sensibilitatea sa psihica il va duce in pragul sinuciderii, iar la varsta de 40 de ani il va dobori. A murit la 46 de ani in sanatoriul pentru boli mintale de langa Bonn. Cea care i-a fost intotdeauna aproape a fost sotia sa, celebra pianista de atunci Clara Wieck.

Muzica orchestrala si de camera

4 simfonii de o impresionanta forta de sugestie (simfonia I in Si bemol major, a „Primaverii”, simfonia a III-a in Mi bemol major, „Renana”, sunt foarte cunoscute)

uverturi („Julius Caesar”, „Herman si Dorothea”)

concerte: „Concert pentru pian si orchestra” in la minor op. 54, „Concert pentru vioara si orchestra” in re minor, „Concert pentru violoncel” in la minor; sonate pentru vioara si pian; trio-uri pentru pian, vioara si violoncel; 3 cvartete de coarde, cvintet pentru pian si cvartet de coarde

Muzica vocala si corala

un numar de 250 lieduri; muzica religioasa (Missa op. 147); oratorii, coruri, muzica de scena, opera „Genoveva”

Frederic Chopin

(1810 – 1849)

S-a nascut in apropirea Varsoviei, in localitatea Zelazowa Wola. La varsta de 7 ani incepe studiul pianului cu profesorul Al. Zywny si tot de atunci dateaza si prima sa compozitie urmeaza cursurile Conservatorului din Varsovia, iar la varsta de 20 de ani este deja un pianist de o exceptionala virtuozitate. Dupa infrangerea Revolutiei din Polonia (1830 - 1831) se refugeaza la Paris, unde va ramane pana la sfarsitul vietii. Contactul cu viata efervescenta, elevata, a Parisului ii ofera un prilej de a trece peste durerea de a fi departe de tara sa. Nostalgia si melancolia devin acum trasaturi dominante ale muzicii sale. Printre personalitatile cu care a intrat in contact la Paris se numara compozitorii: Liszt, Berlioz, Bellini, Rossini, Meyerbeer, scriitorii: Balzac, Georges Sand si pictorul Delacroix. Muzica lui Chopin imbna cu genialitate formele muzicale clasice cu fantezia creatoare romantica.

Muzica orchestrala

2 concerte penru pian si orchestra (mi minor op.11 si fa minor op. 21); variatiuni pe aria „La ci derem la mano” (de Mozart) op. 2; „Marea fantezie pe arii poloneze” in La major op. 13, „Marele rondo de concert” in Fa major, „Krakowiak” op. 14, „Andante spianato” si „Marea poloneza brillanta” op. 22

Muzica pentru pian

poloneze ( „Poloneza Militara”, „Ploneza in La bemol major”, „Eroica” op. 53, „Poloneza – fantezie” in La bemol major op. 61)

mazurci (5 mazurci in Si bemol major, la minor, fa minor, La bemol major si Do major op. 7, 3 mazurci in Si major, fa minor si do diez minor op. 63 sunt doar cateva exemple demne de audiat)

valsuri („Marele Vals” in Mi bemol major op. 12, 2 valsuri in fa minor, „Adio”, in si minor op. 69)

sonate („Sonata cu mars funebru” in si bemol minor op. 35, „Sonata in si minor” op. 58)

studii (12 mari studii, nr. 2, „Tristetea” nr. 12, „Revolutionarul” op. 10)

scherzo-uri („Scherzo nr. 1 in si minor” op.20, „Scherzo in Mi major” op. 54)

balade („Balada in Fa major” op. 38, „Balada in fa minor” op. 52)

preludii (24 preludii, nr. 15, „Gustul apei” op. 28, „Preludiu in do diez minor” op 45)

nocturne (2 nocturne in sol minor si Sol major op. 37, 2 nocturne in Si major si Mi major op. 62

impromptu-uri („Impromptu in La bemol major” op. 29, „Impomptu in Fa diez major” op. 36)

fantezii („Fantezia in fa minor” op 49)

rondo-uri („Rondo in Re bemol major” op. 16)

variatiuni („Varatiuni in Mi major pe o arie germana”)

piese diverse („Bolero in Do major” op. 19, „Allegro de concert” in la bemol op. 46)

Felix Mendelssohn – Bartholdy

(1890 – 1847)

„Daca am compus o piesa asa cum mi-a izvorit din inima, atunci mi-am indeplinit datoria.” Sincritatea artistica este masajul acestui crez si cheia de bolta a intregii creatii a unui compozitor care, in doar 38 de ani de viata, a reusit sa lase o amprenta inconfundabila asupra muzicii, marcata de o rara noblete, lirism duios, inclinatie spre fantastic si basm, sensibilitate specifica romantismului, ehilibru intre continut si forma, marca a clasicismului. S-a nascut la Hamburg, intr-o familie de intelectuali. La Berlin studiaza pianul, vioara si elementele de teorie muzicala. La varsta de 20 ani, Felix Mendelssohn este un compozitor matur, un dirijor si un pianist cu o bogata activitate. Din cercul sau de prieteni faceau parte oameni de o aleasa tinuta culturala: Carl Maria von Weber, Niccolo Paganini, Charles Gounod, scritorii Heinrich Heine, Johann Wolfgang Goethe, filozoful Friedrich Hegel. Calatoriile in Italia, Franta, Anglia constituie un prilej de contact cu mediile culturale din aceste tari, dar si unul de promovare a propriilor creatii.

Muzica orchestrala

5 simfonii (nr. 3 in la minor, „Scotiana”, nr. 4 in La major, „Italiana”, nr. 5 in re minor, „Reforma”)

uverturi („Visul unei nopti de vara”, „Hebridele”, „Ruy Blas”

lucrari pentru pian si orchestra („Concert pentru pian si orchestra de coarde” in la minor, „Capriciu brillant” in si minor, „Concertul nr. 1” in sol minor si „Concertul nr. 2” in Mi bemol major)

lucrari pentru vioara si orchestra (Concert pentru vioara si orchestra de coade” in re minor, „Concertul pentru vioara si orchestra” in mi minor op. 64)

diverse („Mars” in Re major op. 108)

Muzica instrumentala

pentru pian: sonate, capricii, studii, fantezii, rondo-uri, preludii, fugi, variatiuni

pentru orga: preludii, sonate, fugi

sonate pentru pian si violoncel

triouri pentru pian, vioara si violoncel („Sextour cu pian” in Re major op. 110, „Octuor” in Mi bemol major op. 20)

Muzica vocala si corala

pentru voce si orga (3 Motete pentru cor de femei)

pentru voce si pian (lieduri)

pentru cor a capella (aprox. 50 lucrari scrise in perioada 1834 – 1842)

cor si orchestra („Psalmul 115 pentru solist si cor” op. 31, „Psalmul 114 pentru cor pe 8 voci si orchestra” op. 51, oratoriie „Paulus”, „Elias”, „Christos” op. 36, 70, 97, cantate)

Muzica de scena si opera

„Antigona”, muzica e scena op. 55

„Visul unei nopti de vara” op. 61

„Athalia” op. 72

„Oedipe la Colona” op. 93

opera „Nunta lui Camacho” op. 10

„Lorelei” op. 98

Edward Grieg

(1843 – 1907)

Cel mai popular compozitor scandinav s-a nascut in localitatea Bergen, vestul Norvegiei. La varsta de 15 ani a inceput cursurile Conservatorului din Leipzig, Germania. Din aceasta perioada dateaza primele sale lucrari: „4 piese pentru pian” op. 1, „4 cantece pentru pian” op. 2, un cvartet de coarde, o fuga, dedicata compozitorlui Niels Gade.

Activitatea sa sociala si culturala a fost prodigioasa, de-a lungul celor 64 de ani de viata: infinteaza Societatea Muzicala din Oslo, capitala Norvegiei; intreprinde numeroase calaorii de concerte in mari orase europene: Leipzig, Copenhaga, Londra, Viena, Budapesta, Paris, Varsovia, Amsterdam. Pentru activitatea sa neobosita in sprijinul culturii europene, a fost numit membru al Academiei franceze, Doctor Honoris Causa al Universitatiilor din Copenhaga si Oxford.

In creatia sa a abordat aproape toate genurile muzicale.

A scris 129 lieduri, 21 de coruri si doua piese vocale cu acompaniament orchestral. Din creatia pentru pian amintim: „Sase imagini poetice” op. 3, „Sonata pentru pian” op. 7, „Piese lirice”, „Dansuri si cantece norvegiene” op. 17, „Scene din viata populara” op. 19, „Balada in sol minor” op. 24, tumultuosul si poeticul „Concert pentru pian si orchestra” in la minor op. 16, la care se adauga binecunoscutele suite pentru orchstra „Peer Gynt”.

Hector Berlioz

(1803 – 1869)

Marele compozitor francez s-a nascut in localitatea La Cote – Saint – Andre (Isere). In anul 1821, impotriva vointei familiei, care nu dorea pentru el o cariera muzicala, incepe sa studieze muzica si face primele incercari de compozitie. Dupa o perioada de studii muzicale la Roma, se intoarce in capitala Frantei. In 1830 scrie „Simfonia Fantastica”, inspirat fiind de dragostea pentru tragediana irlandeza Harriett Smithson. Crezul sau prinsese viata: „Dragostea si muzica sunt cele doua aripi ale sufletului.” Compune, scrie cronici muzicale, intreprinde turnee europene: 1842 – 1843 Belgia si Germania; 1845 – 1846 Praga, Viena, Budapesta; 1847 Sankt Petersburg si Moscova. In inervalul 1847 – 1848 dizijeaza la Londra. In anul 1850 infinteaza Societatea Filarmonica Franceza. Moartea sotiei sale, in 1854, esecul cu opera „Troienii” la Opera din Paris, ii subrezesc din ce in ce mai mult sanatatea. In 1869 moare in urma unui atac de apoplexie.

Muzica orchestrala

simfonii („Simfonia Fantastica”, „Simfonia Harold in Italia”, simfonia dramatica „Romeo si Julieta”, simfonia funebra si triumfala)

uverturi („Regele Lear”, „Carnavalul roman”, „Benvenuto Cellini”)

romanta pentru vioara si orchestra

aranjamentul orchestral pentru „Invitatie la vals” de Carl Maria von Weber

Muzica vocala si corala

noua melodii pentru una si doua voci, cor si pian

cantata „Opt scene din Faust”

lagenda dramatica „Dramatiunea lui Faust” pentru solist, cor si orchestra

oratoriul „Copilaria lui Christos”

cantata „Moartea Cleopatrei”

cantata „Sardanapal”

opera: „Benvenuto Cellini” (opera in doua acte), „Troieniii” (opera in doua parti, pe un subiect din „Eneida”), „Beatrice si Benedict” (opera comica in doua acte).

Piotr Ilici Ceaikovski

(1840 – 1993)

Marele ganditor al muzicii, a inovat continuu forma muzicala, urmarind un plan muzical dramatic ce influenteaza structura simfonica. Este unul dintre cei mai apreciati compozitori rusi ai Romantismului.

A studiat la Conservatorul din Sankt Petersburg cu eminentul muzician Anton Rubinstein. Absolva conservatorul, obtinand medalia de merit si este angajat ca profesor la conservatorul din Moscova. Prima sa opera „Fierarul Vakula” (dupa Gogol), cunoscuta mai tarziu sub titlul „Pantofiorii tarinei”, a obtinut Premiul I la Concursul de Opera. Lucrarile care ii aduc gloria in timpul vietii sunt „Simfonia a IV-a” si opera „Evgheni Oneghin”, cantete la Praga, Varsovia, Berlin, Paris, Geneva, Londra si chiar America. De asemenea renumite sunt baletele: „Lacul lebedelor”, „Frumoasa din padurea adormita”, „Spargatorul de nuci”, operele „Mazeppa” si „Dama de pica”.

Pe langa cele 6 simfonii, a mai compus 3 concerte pentru pian si orchestra, un concert pentru vioara si orchestra, simfonia programatica „Manfred”, uverturile fantezii: „Romeo si Julieta”, „Furtuna”, „Francesca de Rimini”. Este demn de retinut urmatorul gand al marelui compozitor, o adevarata marturisire de credinta: „Simfonia este cea mai lirica dintre toate formele muzicale, este capabila sa exprime toata plenitudinea, tot ceea ce nu se poate exprima prin cuvinte”.

Johannes Brahms

(1833 – 1897)

Brahms si-a inceput ucenicia muzicala in casa parinteasca. Copil fiind a inceput sa dea lectii de muzica, ajutandu-si astfel familia si implinindu-si cunostintele ca autodidact. La 20 de ani intreprinde un turneu de concerte in centre culturale germane, unde are prilejul sa fie ascultat de Liszt (la Weimar), de violonistul Joseph Joachim (la Hanovra) si de Schumann (la Dusseldorf), cu acestia din urma legand o prietenie de nezdruncinat. In cea de a doua parte a vietii intrearinde numeroase turnee in Austria, Germania, Italia, Elvetia, Transilvania.

Creatia camerala

vocala: lieduri (ciclurile „Romantele Magelonei” op. 33 si 4 cantece grave op. 121), duete vocale („Drumul Dragostei”, duet pentru soprana si contralta, cu acompaniament de pian), cvartete vocale

instrumentala: sonate, scherzouri, trio-uri, cvartete, miniaturi (balade, capricii, intermezi, rapsodii), cvintete, „Sexete pentru instrumente si coarde

Creatia orchestrala

4 simfonii

doua concerte pentru pian

un concert pentru vioara

un dublu concert pentru vioara, violoncel, si orchestra

doua serenade pentru orchestra

doua uverturi

„Vratiuni pentru orchestra” pe o tema de Haydn

Creatia corala si vocal – simfonica

„Recviemul german”

Lucrari pentru cor de femei (12 cantece si romante pentru cor de femei a capella op. 44, 4 cantece pentru cor de femei, doi corni si harpa op. 17), motete (2 Motete pentru cor mixt a capella op. 74)

Franz Liszt

(1811 – 1886)

Marele compozitor s-a nasut in localitatea Dobojan, intr-o familie in care muzica era iubita si cultivata. Tatal lui Liszt canta la mai multe instrumente si fusese contrabasist in orchestra lui Joseph Haydn la Eiseinstadt. Franz Liszt isi desavarseste pregatirea muzicala la Viena (studeaza pianul cu Karl Czerny si armonia cu Antonio Salieri). Cu un spirit autodidact iesit din comun, nu a pregetat sase ocupe de desavarsirea studiilor sale, in ciuda faptului ca nu fusese admis la Conservatorul din Paris (regulamentul interzicea inscrierea stdentilor straini). Sustine concerte incununate de succes la Paris si la Londra. Cercul sau de prieteni il tinea in permanenta la curent cu ultimele evolutii culturale europene: Victor Hugo, Alfred Musset, Alexandre Dumas, Heinrich Heine, Georges Sand (scriitori), Hector Berlioz, Frederic Chopin, Richard Wagner, Niccolo Paganini (compozitori), Eugene Delacroix (pictor). Calatoreste in intreaga Europa, in centre culturale de prestigiu. Dupa un turneu in Italia scrie ciclurile de lucrari pentru pian „Albumul unui calator” si „Ani de pelerinaj”. Contribuie la infiintarea Conservatorului din Budapesta, este numit Doctor Honoris Causa al Universitatii din Konigsberg, iar in 1869 presedinte al Academiei Nationale de Muzica din Budapesta. Creatia sa este impresionanta prin consistenta, diversitatea si valentele multiple ale mesajului.

Muzica orchestrala si de camera

poeme simfonice

simfonii („Faust”, „Danete”)

rapsodii

lucrari pentru pian si orchestra („Marea fantezie simfonica” pe o tema de Berlioz, doua concerte petru pian si orchestra, „Fantezie” pe teme din Ruinele Atenei, de Beethoven, „Fantezie” pe arii populae unguresti)

muzica de camera („Sonata pentru pian si vioara” dupa o mazurca de Chopin, „Marele duo concertant pentru vioara si pian – La mormantul lui Richard Wagner”, cvartet de coarde si harpa)

Muzica instrumentala

pentru pian (studii si exeritii, ciclurile de piese „Albumul unui calator”, „Ani de pelerinaj”, scherzo-uri, valsuri, galopuri, poloneze, piese de pian, bazate pe teme nationale nationale cehe, engleze, ungare, germane, italiene, ruse, spaniole, transcriptii pentru pian a unor lucrari de Bach, Beethoven, Bellini, Chopin, Glinka, Gounod), pentru pian la patru maini, pentru doua piane, pentru orga

Muzica vocala si corala

muzica pentru voce si pian („Batranul vagabon”, „Trei sonete de Petrarca”)

muzica pentru voce si orchestra (3 lieduri dupa Wilhelm Tell de Schiller, Loreley)

muzica religioasa („Legenda Sfintei Elisabeta a Ungariei”, oratoriu pentru solisti , cor si orchestra, „Recviem”, „Missa incoronarii”, „Psalmul XXIII” pentru tenor, harpa, orga, cor de barbati, „Tatal nostru” pentru cor mixt si orga)

muzica profana („Cantata de sarbatoare” pentru inaugurarea statuii lui Beethoven de la Bonn, „Cantata pentru Centenarul Beethoven – 1870, Ungaria, cantata pentru bariton, cor mixt si pian)

Bedrich Smetana

(1824 – 1884)

Fondatorul scolii muzicale cehe a avut, de-a lungul intregii sale vieti, o permanenta preocupare pentru aducerea muzicii din tara sa in circuitul universal de valori culturale. A desfasurat o intensa activitate de compozitor, pianist, dirijor, pedagog, critic muzical. Se implica in deersurile de fondare a Teatrului National din Praga, devine dirijor al orchestrei si incearca sa sustina si sa promoveze creatia autohtona.

Dintre compozitiile sale, enumeram: „Brandenburgii in Boemia” (prima opera patriotica nationala a Cehiei), „Libuse” (imn de glorificare a natiunii), „Doua vaduve” (comedie muzicala), „Sarutul” (opera populara), „Secretul” (opera comica), ciclul de poeme sinfonce „Patria mea”.

Gioacchino Rossini

(1792 – 1868)

Prima sa opera o scrie in anul 1808: melodrama „Demetrio e Polibio”, pe care Teatrul Valle din Roma o va reprezeta in prima auditie la 18 mai 1812. In 1810 se joaca pe scena teatrului San Mose din Venetia, farsa lirica intr-un act „Polita casatoriei” (pe care a compus-o in opt zile). Stilul lui Rossini incepe sa se prefigureze: un limbaj muzical ce inlantuie orchestra cu vocile interpretilor intr-o verva pe cat de curgatoare, pe atat de convingatoare.

„Din ceea ce a avut de spus acest compozitor in arta, mai dainuie o mare parte din gandirea sa, mai intai din cea dedicata scenei, apoi – dupa despartirea de ea – di cea inchinata cultului  liturgic. O muzica sincera, spumegand de melodii cuceritoare si trepidatie ritmica, de o clartate si expresivitate. Si daca a ramas nemuritor doar prin cateva din creatiile sale, nu e mai putin adevarat ca harul si spontaneitatea actului sau creator razbat din fiecare paginape care a compus-o, migala mestesugului supunandu-se permanent sinceritatii exprimarii sale.” (Ioana Strefanescu, „O istorie a muzicii universale”, vol. IV, Editura Fundatiei Culturale Romane, 2002, pag. 49)

Din cele peste 34 de opere, amintim: „Italianca in Alger”,  „Cotofana hoata”, „Semiramida”, „Barbierul din Sevilla”, „Scara de matase”, „Cenusareasa”, „Wilhelm Tell”. A scris, de asemenea, cantate, oratorii, misse si un impresionant „Stabat Mater” (1832), pentru solisti, cor si orchestra.

Giuseppe Verdi

(1813 – 1901)

S-a nascut intr-un catun in Italia nordica – Roncole – ce apartinea comunei Busseto din ducatul Parma. Copilaria si adolescenta i-au fost marcate de eforturile pe care le facea impreuna cu familia pentru a depasi saracia si grijile de zi cu zi.

Prima sa opera (la 26 de ani), „Oberto, conte di San Bonifacio”, a fost reprezentata in prima auditie la Scala, in noiembrie 1839, cu un succes de public si presa deplin. „Nabuccodonosor” (1841) este prima opera care a dat faima si nemurire marelui Verdi. Dramatismul eroic al muzicii sale a ridicat publicul in picioare, act de act, la premiera de la Scala din 1842.

Dintre urmatoarele opere verdiene, demne de mentionat sunt: „Lombarzii in prima cruciada”, „Ernani”, „Cei doi Foscari”, „Ioan d’Arc”, „Alzira”, „Attila”, „Macbeth” (1847), „Hotii”, „Corsarul”, „Batalia de la Legnano”, „Luise Miller” (inspirata de piesa lui Schiller, „Intriga si iubire”), „Rigoletto” (1851), „Trubadurul”, „Traviata” (1853), „Vecerniile siciliene”, „Simon Boccanegra”, „Puterea destinului”, „Don Carlos”, „Aida” (1872), „Othello” (1887), „Falstaff” (1893).

„Sinteza intre maxima simplitate, imagine complexa obtinuta prin cateva trasaturi de cantec, sugestie a muzicii ca ecou al celor mai profunde afecte, iata explicatia nestinsei frumuseti a geniului verdian. Ascultand, reascultand muzica sa, devenita, nu se stie cand, o muzica a noastra, intelegem de ce spusese odata, intr-o scrisoare adresata Operei din Paris, cu o mandrie si o modestie demne de dimensiunile personalitatii sale: Eu cred in inspiratie; eu vreau sa trezesc entuziasmul pentru sentimentul autentic. (Grigore Constantinescu, „Cantecul lui Orfeu”, Editura Eminescu, 1979, pag. 148)

Richard Wagner

(1813 – 1883)

Richard Wagner s-a nascut la Leipzig, in ziua de 22 martie a anului 1813. pana la varsta de 20 de ani, chiar daca ia lectii de muzica si citeste partituri, el face cu toata seriozitatea studii de filosofie la Dresda si Leipzig. Pana la prima sa mare opera („Olandezul zburator”), viata lui Wagner este marcata de nesfarsite datorii, multe esecuri, lipsuri. Dupa casatoria sa cu Mina Platner, isi imparte viata intre Leipzig, Konigsberg si Riga. Pentru a castiga bani scrie, pe langa muzica si lucrari teoretice. In 1848 se implica in evenimentele prilejuite de Revolutia din Dresda. Pentru a nu fi arestat fuge la Weimar. Liszt il adaposteste un timp, dupa care este nevoit sa se autoexileze in Elvetia. In august 1870 se casatoreste cu Cosima Liszt, dupa divortul din 1861 de Mina, urmand si o perioada de aproape 7 ani de dragoste  puternica intre el si Cosima. Perioada elvetiana este extrem de prolifica pentru compozitor. In 1872, cu sprijinul permanent al reglui Ludovic al II-lea al Bavariei, incepe constructia teatrului de la Bayreuth, de atunci si pana azi, templu al muzicii wagneriene. Cel mai mare reformator al operei, din toate timpurile, s-a stins din viata la varsta de 70 de ani, la Venetia.

Cronologia operelor

„Rienzi” – 1842

„Olandezul zburator” (sau „Vasul fantoma”) – 1843

„Tannhauser” (titlul complet este „Tannhauser si intrecerea cantaretilor la Wartburg) – 1845

„Lehebgrin” – 1850

Tetralogia „Inelul Nibelungilor”:

„Aurul Rinului” – 1854

„Walkiria” – 1856

„Siegfried” – 1857

„Amurgul zeilor” – 1874

„Tristan si Isolda” – 1859

„Maestri cantareti din Nurnberg” – 1867

„Parsifal” – 1882