ROMANTISMUL IN MUZICA

ROMANTISMUL IN MUZICA

In urma marilor prefaceri sociale si politice din Europa de dupa revolutia burgheza din Franta din 1789 au avut loc transformari si pe plan ideologic. Noile curente filozofice literare si artistice au oglindit realitatile marcate de transformari economice, sociale si politice de rezonanta.

Rolul hotarator in aparitia Romantismului in Europa l-a avut Revolutia Franceza si mai precis, infrangerea acesteia si caderea regimului lui Napoleon. Romantismul se naste intr-o perioada de cumplita reactiune, im atmosfera care se creeaza dupa Wattterlo si dupa exilarea lui Napoleon, cand se instaureaza o crunta teroare, fostii apropiati a lui Napoleon sunt ucisi sau deportati. Toate barierele feudale sunt din nou ridicate , se sapa o prapastie uriasa intre starile sociale.Toate drumurile catre ascensiunea sociala sunt inchise, se reinstaureaza Inchizitia, presa si libertatile sunt persecutate.

In aceasta epoca intunecata intelectualitatea europeana este pesimista. Acest lucru v-a marca si marea majoritate a artistilor.

In arta aceasta este o noua perioada denumita : Romantism. Apare la intersectia celor doua secole XVIII- XIX, mai intii in literatura si pictura, Romantismul v-a pune stapinire si pe creatia muzicala.D.p.v. ideologic romantismul este un curent contradictoriu. Goethe considera ca :"Romantismul este raul secolului". Romantismul este un curent literar artistic in care se inscriu toate artele , si este mai mult decat un stil , el reprezinta o ampla si unitara conceptie despre lume.

In cadrul Romantismului vom intilni curente diferite cum ar fi :

Romantismul liberal , revolutionar (reprezentat de v. Hugo)

Romantismul conservator, reactionar (reprezentat de Chateaubriand).

Romantismul reuneste o serie de fenomene artistice destul de variate, dar arta romantica este unitara prin esenta ei, toate artele exrpima acelasi lucru, diferenta fiind doar foma de exprimare si materialul lor expresiv.

Artistii romantici l-au avut ca precursor pe JJ Rousseau care a influentat cultura europeana iar in domeniul musical o influenta mare a avut-o asupra creatiei lui Beethoven. In plina inflorire a rationalismului clasic Rousseau a preconizat cel dintii primatul sentimentelor. In locul argumentelor ratiunii el scoate in relief forta spoantana a sentimentului omenesc.

Din creatia lui Rousseau reiese ca fiecare om este originar si ca indiferent de pozitia sa in societate fiecare individ are o structura unica, inimitabila si inedita. Tot de la Rousseau au imprimutat romaticii si cultul naturii. In lucrarea sa :"Profesiunea de credinta a unui vicar din Savoia".

Alaturi de Rousseau miscarea "Sturm und Drand", precum si poetul german Goethe aduc o contributie prin operele crate in acea perioada la definirea stilui romantic in arta.

Artistul romantic se inspira din trecutul istoric pe care eil idealizeaza, evadeaza in exotism. Alaturi de sentiment, libertatea imaginatiei si subiectivismul neingradit de nimic devin principiile cele mai importante ale artei romantice. Se refugiaza in irationalism, in misticism religios, prefera tema fantasticului, a lumii imaginare.

Eroul romatic are ca principala tema evadarea din realitate, pentru aceasta artistul romantic alege trei solutii :

incursiunea in trecut si idealizarea trecutului istoric

evadarea din teritorii in tari asa zise exotice , unde se putea scapa de banalitatea imaginilor uzuale

evadarea din sfera fictiunii pure, a fanteziei.

Artistul romantic devine prizonier al viziunilor sale al imaginilor si visurilor sale fantastice, astfel nascandu-se o lucrare "Simfonia fantastica " a lui H Berlioz, in care artistul ingrozit la final, reinvie intr-o alta lucrare denumita :"Intoarcerea la viata".

Epocile istorice preferate artistului romantic sunt cele din evul mediu astfel nascandu-se un nou interes pentru epopee, dar nu pentru cea greaca ci pntru stravechile legende si balade medievale. Exemplul lui Wagner este edificator. Studiaza cu mare atentie epopeea medievala germana :"Cantecul Nibelungilor" creand pe baza acestui material tetralogia :"Inelul Nibelungilor".

De pe vremea lui Gluck se spunea ca poezia este cea care da continut muzicii. Romanticii au o parere diametral opusa, cosiderand ca muzica este incatusata atunci cand este legata de cuvint.Forma superioara a muzicii este tocmai muzica absoluta, fara cuvinte, muzica instrumentala, simfonica, astfel compozitorul care scrie un lied sau o romanta nu trebuie sa urmeze intocmai ritmarea sau intonatiile versurilor, el putind intona pe baza poeziei o forma muzicala cu desavairsire independenta Daca comparam liedurile din secolul XVIII cu cele ale lui Schubert vom observa la acestea din urma elemete pur muzicale specifice acompaniamnetului de pian..Tema fundamentala a artistului romantic este prapastia dinte om si retaliate, iar tipul eroului romantic este acela al omului razvratit, niciodata impacat cu situatia sa.

In romantismul secolului XIX soarta multor artisti este tragica : Schubert moare nebun, Edgar Allan Poe este alcoolic, Gerard de Nerval se sinucide, Schubert si Chopin mor prematur.

Dintre tarile europene romanticii vor fi atrasi de cele cat mai putin dezvoltate in care sunt inca vii obiceiurile si traditiile medievale. Incepind sa studieze diferite culturi nationale, romanticii sunt primii care au cercetat sistematic folclorul. Din dragoste pentru trecut , ei incep sa culeaga balade, legende sau cantece populare, temele folclorica integrandu-se organic in muzica romantica. In acest fel se vor dezvolta ulterior scolile muzicale nationale.

Chopin releva bogatia folclorului polonez. Liszt si Brahms introduc muzica maghara in circuitul muzicii universale. Liszt apeleaza primul la folclorul spaniol.

I Intre simfonia "Pastorala" de Beethoven si lucrarile mai tarzii care contin tablouri pastorale este o deosebire imensa. Daca omul lui Beethoven se contopeste pe deplin cu natura, muzicianul romantic se inscrie intr-un alt plan. Intre natura exotica si om exista o contradictie profunda: natura este mareata, rece si indiferenta la suferintele omenesti, iar pe fondul acestei grandioase naturi se zbate sa-si gaseasca linistea Manfred eroul lui Byron, si mai apoi a lui Schumann. Tabloul naturii este prezentat in contrast cu lumea launtrica a omului, care pe fundalul acestui peisaj superb ramine singur cu zbuciumul sau .Exemple sunt creatiile lui Berlioz : simfonia "Harold in Italia", opera :Olandezul zburator " a lui R, Wagner.

O alta tema a romantismului este fantasticul in care lumea materiala , reala, se imbina neasteptat cu lumea imaginara de dincolo. Pornind de aici mari opere au o tema predilecta : - tema discrepantei profunde dintre relitate si ideal, dintre viata si sfera visurilor nutrite de artist. Este foarte interesant felul in care romanticii trateaza tema lui Don Qijote. Ei nu mai vad in aceasta legendara figuraa unui maniac ridicol, ci una profound tragica constand tocmai in aceea ca eroul traieste visand si se va concentra atat de mult asupra acestui vis incat realitatea dispare. Daca privim in paralel catre tipul artistului romantic si el al secolului XVIII vom constata ca acesta din urma e framantat de idei si sentimente de larga curpindere, iar romanticul subliniaza in creatia sa mai ales elementele autobigrafice.

Stim ca Mozart a dus o viata de mizerie, ca a murit de foame si a fost inmormantat in groapa comuna, si totusi ce imensa dragoste de viata se simte in muzica lui. Aceasta pentru ca el nu scria despre sine , ci pentru sine. Mozart exprima prin muzica sa credinta, nazuintele si sprantele intelectualitatii din vremea sa. Clasicii aspirau la un echilibru perfect intre continutul de idei- sentimente si forma muzicala, in concluzie si caracterul lapidar al exprimarii.

Dimpotriva, muzica romantica e mai intii de toate o autobiografie muzicala.Continutul muzicii Romantice este diferit de cel al muzicii clasice. Evadarea din realitate contemporana, retragerea in "turnul de fildes", refugierea intr-o lume imaginara, sunt modalitati ale artistului romantic pentru recastigarea echilibrului moral. Pe Berlioz, Liszt, Wagner nu ii vom putea intelege deplin daca nu tinem seama de acest caracter autobiografic care razbate in toate operele lor. Se observa un paralelism riguros intre viata si creatia compozitorilor. Acum apare si intrebarea "Pentru cine compun " intrebare pe care si-au pus-o atat Mozart si Beethoven, cat si Schumann si Liszt.

Raspunsul lui Beethoven este simplu: pentru oameni, pentru Victoria finala a binelui din om(oda bucuriei), si nu pentru publicul contemporan cu el, ci pentru cel din viitor, pe care il vede intru totul lumios.Romanticul, insa nu putea tolera o innoire a artisticului in "castele feudale" (Haydn), fiecare romantic visa la o arta populara. Dar datorita individualismului morbid nu putea sa gaseasca puntea de legatura cu auditoriul sau, raminind o singura solutie : sa scrie pentru sine si pentru un cerc restrans de prieteni in speranta ca poate creatia lor, si ei ca artisti vor fi intelesi candva..

Artistul romantic se inspira din trecutul istoric, pe care il idealizeaza, evadeaza in exotism. Alaturi de sentiment, libertatea imaginatiei si subiectivismul neangradit de nimic devin principiile cele mai importante ale artei romantice. Se rfugiaza in irationalism, in misticism religios,prefera tema fantasticului, a lumii imaginare.

Romantismul aduce cu sine adanci transformari in arta muzicala. Se nasc noi genuri, se refac multe dintre formele muzicale, iar abordarea muzicii vocale se va face de pe o cu totul alta pozitie decat in clasicism.Modificarea formelor traditionale si creearea altora noi, s-a infaptuit sub semnul apropierii de poezie si literatura. Muzica va insoti cuvantul, aceasta uniune avand ca rezultat aparitia unor noi genuri vocal instrumentale in care cele doua forme artistice se imbina armonios. La baza acestor lucrari v-a sta un pretext literar, pe care muzicianul se va stadui sa-l traduca cat mai adecvat in imbunatatiri sonore Aceasta muzica cu program se va numi programatica, iar pricipiul de creatie - programatism.

In romantism si melodia se caracterizeaza prin cateva transformari: daca la calsici melodia a parcurs drumul unui diatonism aproape pur, la romantici ea este total cromatizata. Armonia - pe langa armonia functionala a sistemelor major-minor, acum este folosita si armonia modala, izvorata din creatia populara, iar orchestra s-a imbogatit si ea cu noi instrumente.

Romantismul va fi curentul artistic care va da frau liber imaginatiei si libertatii creatorului, fiind cel care va determina aparitia tuturor celorlalte curente care ii vor urma : verismul, impresionosmul, expresionismul si celelalte curente artistice ale secolului XX.