SUNETELE MUZICALE (MUZICA CLASICA MIJLOC DE COMUNICARE)

SUNETELE MUZICALE (MUZICA CLASICA MIJLOC DE COMUNICARE)

Muzica este arta care exprima, intr-o modalitate specifica, directa, cu ajutorul sunetelor, sentimente, stari si atitudini psihice. Ca si celelalte arte, reflecta realitatea prin imagini artistice. Specificul imaginii muzicale il constituie desfasurarea ei prin melodie, armonie si ritm

Pentru intelegerea modului de comunicare utilizand sunetele este necesara o minima definire a celor trei elementele principale ale muzicii, astfel:

Melodia, (provine din greaca, melos, "melodie", "intonare") este un fenomen uman universal, care isi are originile in timpuri preistorice. Gandirea melodica este generata de vorbire, de cantecul pasarilor si sunetele altor animale, in plansul si ganguritul copiilor. Melodia reprezinta o succesiune monofonica expresiva de sunete, cu un anumit sens, bine inchegata din punct de vedere al constructiei, fiind considerata cel mai vechi si principalul element al muzicii.

"Din punct de vedere al genului muzical "melodia" se prezinta initial ca o pisa pentru o singura voce si pian; acompaniamentul (adeseori instrumental) se vrea foarte expresiv, prin folosirea figuralismelor (figuri muzicale ce ilustreaza prin analogie imaginile textului). Structura ei este strans dependenta de structura poemului."

Armonia, este stiinta acordurilor (complex sonor rezultand din emisia simultana a mai multor (cel putin trei) sunete de inaltimi diferite) si a functie lor, a relatiilor si inlantuirilor acestora, precum si a relatiilor ce se stabilesc intre diferite centre modale sau tonale. Armonia este mult mai bine dezvoltata in muzica "vestica" decat in cea "orientala". In evul mediu conceptul de armonie era format din doua note, iar in perioada renasterii norma devine armonia formata din trei note. Aceasta definitie devine standardul in muzica "vestica" pana in secolul XX, cand armonia va fi compusa din patru note sau chiar din mai multe.

Ritmul, este un element fundamental al muzicii cu rol primordial in evolutia muzicii, comun la inceput, cu dansul si cu poezia, reprezentand un sistem de organizare a duratelor (calitatea sunetului de a se produce intr-o fractiune mai mare sau mai mica de timp), sunetelor si pauzelor (oprire temporara a uneia sau mai multor voci) in cadrul compozitiei muzicale. Ritmul este un element esential, cu importanta in melodie, influentand progresia armoniei, structura, timbrul si ornamentatia.

Intregul capitol se va axa pe incercarea de a defini raspunsul la intrebarea: Ce este exact muzica clasica

In general, se foloseste cuvantul "clasic" pentru a descrie muzica care nu este nici "jaz", nici "pop", nici "rock", nici muzica folclorica, aceasta pur si simplu pentru ca s-ar parea ca nu exista nici un alt cuvant care sa o descrie mai bine.

"Orice meloman distinge, cand asculta muzica, abisul care desparte, de exemplu, o simfonie clasica de o monodie gregoriana. Fiind rareori in masura sa precizeze in ce consta aceasta diferenta, el admite implicit - fara sa fie preocupat de teorie sau istorie - ca singurele care scriu istorie sunt operele. Aparitia de obiecte sonore noi pe care istoria le va numi de-a lungul secolelor: simfonie, motet, opera, sonata etc. deschide pentru spiritele curioase o abordare inedita a artei muzicale si a comunicarii pe baza sunetelor muzicale."

4.1 CATEGORII MUZICALE

Pentru a intelege cat mai bine modul de comunicare cu ajutorul muzicii este necesara definirea elementelor ce caracterizeaza categoriile muzicale:

Muzica orchestrala

Orchestratia este stiinta combinarii instrumentelor unei orchestre, reprezentand indemanarea prin care un compozitor ajunge sa si defineasca ideile muzicale astfel incat aceste idei sa poata fi interpretate de o orchestra, alcatuita din 7, 17 sau 70 - sau 107 persoane (aceasta fiind componenta unei mari orchestre simfonice).

Figura 4.1 Orchestra operei din Viena

Simfonia, este o lucrare ciclica pentru orchestra, de regula are patru parti (miscari). "Etimologia sa greaca (symfonia "acordare de voci") trimite la notiunile de egalitate si simultaneitate sonora Principiile de forma au fost stabilite de Haydn "parintele simfoniei clasice".

haydn_sym44-1 beethoven_sym5_1.mp3 beeth9-4 mozart_sym35_1.mp3webern_sym1

"A atribui paternitatea simfoniei lui Haydn tine de simplificarea istorica sau de abuzul de limbaj; este insa neindoielnic faptul ca Haydn a sintetizat virtualitatile contemporane - italiene, franceze sau germane - de-a lungul unui proces creator care cuprinde mai mult de o suta de lucrari"

Prima parte, forma de sonata (modalitate de constructie muzicala pe baza a trei sectiuni: expozitie, dezvoltare, repriza; constand din enuntarea (expozitia) a doua teme diferite, contrastante, angranarea lor intr-un proces dialectic specific de

confruntare a potentelor lor expresive (dezvoltarea), dupa care urmeaza readucerea ca intr-o sinteza, a temelor din prima sectiune (repriza) si uneori o sectiune concluziva coda)). "Nici un alt gen nu apare muzicienilor intr-un mod atat de accesibil si in acelasi timp exigent, mai ales dupa influenta lui Beethoven. Maestru al noului limbaj pianistic."

A doua parte, forma de lied (cuvant de origine germana, cantec, compozitie vocala cu acompaniament instrumental (de obicei la pian)) sau tema cu variatiuni. "Desi Haydn si Mozart au practicat ocazional noul gen, Beethoven este primul care cultiva, dandu-I definitiv caracterul de piesa vocala acompaniata la pian. Maestrul incontestabil al genului ramane totusi Franz Schubert, autor in acest domeniu a mai multor sute de capodopere. Partea pianistica constituie mai mult decat un acompaniament al melodiei. Pianul este deseori cel putin la fel de expresiv ca si vocea, purtator al inexprimabilului poemului. El este acela care sugereaza ambitia, decorul, tensiunile, iminenta dramei, fatalitatea, deznodamantul. Incepand cu Mahler, orchestra va inlocui in mod obisnuit pianul.

A treia parte menuet (dans vechi francez, in masura de ¾ ,tempo moderat). "Menuetul complet autonom este destul de rar. Il gasim in cadrul unei suite (Bach), al unei sonate sau al unei simfonii (Haydn, Beethoven, Mozart.); in acest domeniu, exemplele sunt la drept vorbind nenumarate."

A patra parte, sonata rondo (forma muzicala derivata dintr-un vechi cantec si dans in cerc francez, caracterizat prin alternarea refrenului cu diferite cuplete (sectiuni care nu se repeta)) sau tema cu variatiuni. "Se va impune ca forma foarte importanta ce organizeaza in special ultimile miscari ale simfoniilor si sonatelor dupa principiul alternarii aceluiasi refren cu cuplete diferite. Totusi, diverse ansambluri de rondo-uri deosebit de reusite, in special ale lui Mozart sau Chopin, inscriu in mod evident rondo-ul printre genurile muzicale. Miscarea sa este rapida iar expresia stralucitoare; numarul de cuplete nu este supus nici unei constangeri. In sfarsit compozitorii pot alege orice instrument, cel mai adesea fiind preferat pianul (la doua sau patru maini)."

berliozfantactic1berliozfantastic2berliozfantastic3berliozfantastic4

coreliadagio2coreliagagiocorelialegrocorelivivace

Este necesar de subliniat ca unii compozitori au marit numarul partilor la 5, 6, 7 iar altii le-au redus.

"In secolul al XX-lea, simfonia continua o mare cariera, in ciuda cuvintelor lui Debussy conform caruia dupa Beethoven se dovedise inutilitatea genului (ca o curiozitate, el insusi a scris una, la varsta de 20 ani)"

Poemul simfonic - gen principal al muzicii cu program (muzica instrumentala a carei structura este determinata prin date extramuzicale inspirate din natura, literatura si arte plastice). Poemul simfonic a fost introdus in muzica de Frantz Liszt care a definit aceasta lucrare orchestrala ca fiind construita dintr-o singura miscare, in forma de sonata, lied, rondo sau forma libera

"Compozitorii din Europa Centrala si din Rusia il vor practica pentru a canta pamantul natal si originalitatea lui, in raport cu puterile muzicale consacrate Italia, Germania, Franta). Ceea ce nu-l impiedica pe compozitorul german Richard Strauss, sa se afirme, dupa Franz Liszt, drept cel mai mare reprezentant al genului"

dvorak_slav_dance5

Uvertura - piesa orchestrala ce se canta inaintea unei reprezentatii de teatru muzical. "Pentru a "deschide" drama, trebuia sugerata o ambianta propice ascultarii atente a partiturii. In secolele al XVII-lea si al XVIII-lea materialul muzical este aproape independent de acela dezvoltat in corpul lucrarii (aproape intotdeauna o opera sau un oratoriu). In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in special la Mozart, uvertura se integreaza actiunii dramatice, din care canta anumite teme si careia ii caracterizeaza climatul sonor. Incepand cu Beethoven autor al 11 uverturi, dintre care 4 numai pentru "Fidelio" (nici una nereusind, de altfel, sa-l satisfaca pe deplin), uvertura isi descopera o reala autonomie si devine un gen practicat in mod obisnuit de compozitorii romantici." Este formata dintr-o singura parte, profilata ca un gen de muzica programatica

bachuverturarosinniuverturabethovenuvertura

Concertul (din latinescul "concertare"- "a lupta") poate fi definit ca principiu muzical de autonomie in unitate; in drama muzicala se singularizeaza una sau mai multe parti dar, in insasi varietatea lor, toate elementele tind spre unitatea generala a bucatii. A evolut din diferite forme de lucrari folosind un singur instrument de-a lungul perioade Baroc si la sfarsitul secolului al XVIII-lea desemna o lucrare formata permanet din trei miscari (repede-incet-repede). Compozitie muzicala pentru unul sau mai multi solisti (interpret al unei lucrari scrise pentru o singura voce), acompaniati de orchestra, sau pentru orchestra, creand posibilitatea instrumentistilor de a-si demonstra virtuozitatea in calitate de solisti.

corelli_concerto_d1.mp3corelli_con-gros1moz_clar_conc

Baletul - gen de spectacol alcatuit din dans (ca element principal), muzica si pantonima. "Initial, baletul este transpunerea in miscare a unei actiuni muzicale dramatice, cele doua mijloace de expresie fiind dansul si pantonima. Originile sale merg pana in Antichitate. Daca a traverat Evul mediu, Renasterea si perioada baroca, daca a impus la Versailles si in secolul al XVII-lea, forma baletului de curte, spectacol despre ea insasi pe care Curtea si-l ofera (Ludovic al XIV-lea se va dori dansator emerit), genul se dezvolta intr-un mod incomparabil in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In secolul al XIX-lea, baletul este "pe numere", adica in episoade succesive, foarte clar delimitate de natura deosebita a muzicii si a coregrafiei (fiecare poate fi prezentat separat). Din potriva, in baletul secolului al XX-lea, inlantuirea scenelor este continua, un auditor neavizat va intampina cele mai mari dificultati in separarea diverselor episoade ale lucrarii". In Europa a aparut in epoca Renasterii si s-a dezvoltat incepand din secolul al XVI-lea. Spre deosebire de dansul popular sau de salon, baletul este compus din combinatii de pasi si miscari elaborate in prealabil de catre interpreti sau maestri de balet.

donau

Muzica intamplatoare - de obicei compusa din sectiuni mici, continand teme repetative, pentru o anumita productie de scena

Suita - (cuvant de origine franceza (suite) reprezentand o "succesiune, urmare"), gen muzical alcatuit din mai multe miscari contrastante ca expresie, reprezentand primul gen muzical, in sens de ciclu, pe care il cunoaste istoria muzicii. "Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raporteaza. Suita consta intr-o succesiune de miscari de dans. Termenul necesita o precizare: dansul muzical nu trebuie sa fie neaparat tradus coregrafic. In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, suita dispare inlocuita de genurile de divertisment: casatiune, serenada. In secolul al XX-lea, au incercat sa o readuca la viata mai multi compozitori importanti: Debussy, Prokofiev.

debussy_faune.mp3

Muzica de camera termen definind initial muzica laica spre deosebire de cea religioasa. In zilele noastre muzica de camera defineste muzica interpretata de formatii instrumentale sau vocale restranse. Forma de baza este o lucrare pentru instrumente solo cu acompaniament la clape. Exista nenumarate miniaturi de acest tip, in special pentru flaut, oboi, vioara, violoncel si clarinet, avand de obicei denumiri descriptive. Se pot defini si alte lucrari de muzica de camera reprezentand structuri multiple cum ar fi: trio de corzi (vioara, viola, violoncel), trio de pian (pian, vioara, violoncel), cvartet de corzi ( 2 viori, viola, violoncel), cvartet de pian (pian, vioara, viola, violoncel), etc.

Muzica pentru instrumente solo defineste orice muzica compusa pentru un instrument singur, fara acompaniament. Desi exista exemple de compozitii muzicale pentru fiecare instrument muzical (incluzand numeroase lucrari pentru instrumente de percutie), se poate considera ca marea parte a lucrarilor muzicale au fost realizate pentru orga, clape, chitara sau lauta

bachorgabeet-ps21waldsteinchopinnocturna

Muzica vocala reprezinta muzica destinata vocilor soliste, cu sau fara acompaniament (de obicei la pian), este cea mai veche forma muzicala, pentru ca cel mai vechi "instrument" este vocea umana. Pentru oricine doreste sa traseze o istorie stilistica a muzicii nu trebuie decat sa examineze muzica vocala, pentru ca orice compozitor demn de numele sau a scris ceva care sa implice vocea umana. In forma ei cea mai simpla, muzica vocala este formata dintr-o singura linie monodica. Aceasta linie monodica defineste originea muzicii corale, fara acompaniament. Pe parcursul istoriei muzicale din ce in ce mai multe parti independente sunt adaugate gradual, limbajul muzical si structura devinind din ce in ce mai complexa. Pana la inceputul secolului XX, cea mai mare parte a lucrarilor corale cu sau fara acompaniament au avut o baza religioasa (exista si numeroase exceptii).

isis_osiris.mp3

Opera, categorie muzicala definita pentru prima data in Italia la inceputul barocului (dupa 1600), desi variatiunile pe aceasta tema au fost multe si variate,

liniile principale au ramas in mod remarcabil nemodificate. Opera reprezinta o lucrare dramatico-muzicala, al carei text este in intregime cantat. Opera incepe cu o uvertura sau preludiu care prezinta cadrul lucrarii si chiar o parte din cele mai importante teme care vor fi dezvoltate ulterior. Sub acompaniament orchestral interpretii imbina arta scenica cu cea vocala, corurile si baletul completeaza uneori partitura, actiunea este impartita in acte si scene. In cadrul acestora principalele mijloace de exprimare sunt:

. aria solo, duet-ul, trio-ul

. corurile pentru a permite unui grup mai mare sa se alature sau sa comenteze asupra actiunii

. recitativele care se aseamana cu conversatia cantata, unde actiunea de obicei se desfasoara intr-un ritm mai alert inainte ca urmatoarea bucata sa permita o contemplare mai aprofundata asupra lantului de evenimente

Christoph Willibald Gluck este principalul artizan al mutatiei suferita de opera in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea. Profesiunea sa de credinta este cuprinsa in cateva cuvinte:

"Vocea, instrumentele, toate sunetele trebuie sa tinteasca spre un singur scop, expresia, iar unitatea dintre cuvinte si cantec trebuie sa fie atat de stransa, incat poemul sa para facut pentru muzica in aceeasi masura in care muzica pare facuta pentru poem"

"Haydn nu da dovada in acest domeniu de intuitiile geniale cu care a imbogatit muzica instrumentala. El se pliaza cel mai adesea regulilor modelului italian si, in ciuda unor anumite asetiuni, nu pare niciodata sa anunte marea transformare lirica facuta de Mozart. Operele constituie, poate, cea mai pretioasa mostenire lasata noua de acesta din urma. Opera clasica ajunge la apogeu sub pana lui Mozart, care reinventeaza complet genul".

4.2 INSTRUMENTE MUZICALE

Vocea umana este adesea acompaniata de aparate care produc sunete muzicale, sau de cele mai multe ori autorii compun partituri speciale pentru instrumente muzicale individuale sau in cadrul unei orchestre.

Figura 4.3 Stramosul harpei

Inca din cele mai vechi timpuri, pe langa sunetele muzicale definite de vocea umana, s-au utilizat instrumente pentru a emite sunete muzicale care ulterior definesc o melodie.

"Muzica instrumentala nu se naste subit in secolul al XVI-lea; ea ocupa in acest secol un loc fara precedent intr-o traditie muzicala dominata pana atunci de voce. Expansiunea tiparului (aparut in mijlocul secolului al XV-lea), care-I asigura difuzarea si incurajeaza practica individuala, explica in mare parte aceasta mutatie, precum si evolutia rapida a majoritatii instrumentelor cu influenta directa asupra inovatiilor in materie de genuri."

In continuare se prezinta principalele tipuri de categorii de instrumente muzicale sub forma lor actuala utilizata in orchestra simfonica

Instrumente cu coarde

Instrumentele cu coarde reprezinta manunchiuri de coarde acordate in diferite tonalitati care produc sunete prin "stergerea" lor cu un arcus

Vioara, este cel mai important dintre instrumentele cu coarde si arcus, avand acordajul cel mai inalt. Vioara se tine sprijinita de umarul stang, sub barbie. Incepand din secolul al XVI-lea, patrunde in toate domeniile muzicale, iar in secolul al XVIII-lea se plaseaza in fruntea instrumentelor soliste in ansamblurile de muzica de camera si in orchestre.

"Principalele sale elemente sunt cutia perforata de doua f-uri, eclisele, fundul, inima viorii si gatul pe care este fixat pragusul; cele 4 coarde sunt intinse de rotatia cuielor de abanos. Sonoritatea viorii este mai stralucitoare, de o bogatie mai diversa decat bogatia violei, ceea ce explica in acelasi timp succesul sau crescand si lunga neincredere fata de ea. Vioara devine instrumentul predilect pentru concert al virtuozilor."

Viola, este un instrument muzical cu coarde si cu arcus din familia viorii, dar de dimensiuni ceva mai mari, intermediare intre cele ale viorii si ale violoncelului.

Violoncelul, este un instrument muzical cu coarde si arcus din familia viorii, dar de dimensiuni mult mai mari si cu un registru mai grav. Se tine vertical, intre genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu varf ascutit.

Contrabasul, este cel mai mare si cel mai grav ca sonoritate instrument cu coarde si arcus

"Viola, violoncelul si contrabasul completeaza scara sonora a familiei viorii introducand nuante sonore cele mai variate, de la blandetea elegiaca la robustetea lirica

Instrumente de suflat

Instrumentele de suflat functioneaza pe baza unui sistem de clape, de obicei placate cu argint, care atunci cand sunt apasate sau eliberate, permit aerului suflat de catre instrumentist sa treaca in diferite cantitati, rezultand note de diferite intensitati.

Flautul, este un instrument de suflat, odinioara construit din lemn, astazi placat cu argint sau in cazurile mai extravagante aur, ingust, tinut orizontal chiar sub gura si activat prin suflarea de aer printr-o deschidere de la unul din capetele instrumentului.

Oboiul, este un instrument de suflat din lemn cu ancie dubla, care reprezinta o lama fina de lemn, de trestie sau metal prin a carei vibratie se produc sunetele, sunete modificate cu ajutorul unor clape si orificii.

Clarinetul, este un instrument muzical de suflat, in forma de tub cilindric, de lemn largit la un capat si cu ancie simpla

Fagotul, este un instrument muzical de suflat din lemn, cu registru grav si timbru nazal, alcatuit dintr-un tub lung si un tub suplimentar indoit la capat, terminat cu o ancie dubla, asemanatoare cu cea a oboiului.

Instrumente de alama

Instrumentele de alama sunt activate tot prin suflarea aerului in ele, dar in loc sa foloseasca o forma de ancie peste care este asezata gura, buzele sunt plasate pe sau intr-o ventuza a unei piese de suflat de metal, facand-o sa vibreze.

Trompeta, este un instrument de suflat din alama fiind unul dintre cele mai vechi instrumente. Se canta in pozitie orizontala cu ajutorul unei serii de valve situate pe partea superioara a instrumentului care sunt deschise sau inchise intr-o anumita combinatie pentru a crea diferite intensitati.

Cornul englez/francez, reprezinta un alt instrument vechi care isi are originea in folosirea cornurilor de animale in timpurile preistorice. Instrumentul modern este aparent complex, format dintr-un tub de baza, invartit intr-o forma compacta terminand cu o gaura conica sau clopot, pe care sunt asezate o serie de valve. Inainte ca sistemul de valve sa fie inventat, schimbarea diferitelor intensitati se realiza prin diferite coturi care modificau lungimea de baza a tubului si schimbarea diferitelor note prin asezarea mainii in diferite pozitii in interiorul clopotului.

Trombonul, este alt instrument muzical de suflat din alama, asemanator trompetei care emite sunete de inaltimi diferite prin deplasarea unei culise (sau al unui sistem de ventile) care lungeste sau scurteaza coloana de vibratie a instrumentului.

Tuba, este cel mai grav instrument de suflat din alama din orchestra simfonica. Este format dintr-un pavilion larg, un tub rasucit si un mecanism de pistoane.

Instrumente de percutie

Instrumentele de percutie sunt definete ca instrumente a caror suprafata de rezonanta este lovita de catre muzician fie cu mana fie cu vreo forma de bat. Aceasta definitie imparte instrumentele de percutie in acordabile care au o intensitate a sunetului bine definta sau o serie de intensitati, si autofone care produc sunetele exclusiv prin punerea in vibratie a propriului lor corp, fara interventia unor parti auxiliare (corzi, membrane).

Acordabile:

. Timpanul, este format dintr-o membrana intinsa pe o emisfera de metal,

Xilofonul, este alcatuit dintr-un sistem de placi de lemn acordate diferit, care rasuna cand sunt lovite cu niste ciocanase de lemn,

Celesta, este un instrument cu claviatura de tipul pianului, la care sunetul, cu timbru dulce si cristalin, se produce prin lovirea unor placi metalice cu ciocane de lemn,

Vibrafonul, este un instrument de percutie format din placi de metal asezate deasupra unor tuburi de rezonanta in care elice, actionate electric, prelungesc vibratia si amplifica sunetul produs prin lovirea placilor cu baghete,

Marimba, este un instrument asemanator xilofonului fiind folosit in Africa Centrala si America de Sud. A fost preluat si in orchestrele simfonice.

Autofone:

. Triunghiul, este format dintr-un cadru metalic triunghiular suspendat care este lovit cu o bagheta metalica

Castanietele, sunt instrumente de origine spaniola, formate din doua piese de lemn in forma de cochilii legate intre ele,

Gongul, este un instrument originar din Asia, format dintr-un disc de metal usor bombat, suspendat de un cadru,

Bici, zbarnaitoare, nicovala, talgere, tobe, instrumente lovite intre ele sau lovite cu o bagheta

Instrumente cu clape

Instrumentele cu clape sunt instrumentele care sunt actionate pe baza unei claviaturi.

"Aceste tipuri de instrumente angajeaza o intreaga parte a muzicii pe calea unei virtuozitati digitale in permanenta crestere, al carei promotor in secolul al XVII-lea va fi clavecinul."

Variate ca forma, acest lucru a condus la impartirea in urmatoarele categorii:

Ciupite, reprezinta instrumente care contin o serie de corzi acordate prin intindere producand sunetele prin ciupirea cu o pana de gasca. Cea mai mare parte a acestor instrumente, numite clavecin, provin din secolele XVII si XVIII

Clavecinul, este format dintr-o cutie continand o tabla armonica pe care sunt intinse corzile. Apasand pe o clapa, executantul face sa se ridice o limba de lemn plasata langa coarda si prevazuta cu un cioc din piele; acest cioc ciupeste coarda si o face sa vibreze, asa cum degetul ciupeste si face sa vibreze coarda chitarei.

Lovite, corzile acordabile ale acestor instrumente sunt lovite, fie de o tangenta ca in cazul clavicord-ului, fie de niste ciocanase, ca in cazul pian-ului sau celestei

Triumful pianului - marea majoritate a compozitorilor clasici romantici si contemporani (singura exceptie fiind Berlioz), au facut din pian un camp de explorare, agentul improvizatiilor lor, laboratorul intuitiilor lor, chiar vectorul unic al geniului lor (Chopin), acest instrument ocupa, in istoria muzicii, un loc unic de neinlocuit. Progresele acestui instrument nu il pun imediata concurenta cu clavecinul, dar actiunea decisiva a lui Johann Christian Bach si Mozart inclina clar balanta in favoarea noului instrument, ale carui imense calitati Beethoven nu va inceta sa le laude: ("Este mult prea bun pentru mine", "il voi considera [pianul] ca pe un altar pe care voi depune divinului Apollo cele mai pretioase ofrande ale sufletului meu"). Caci in ciuda imperfectiunilor sale, noul instrument propune o paleta expresiva, o amploare sonora si o bogatie a timbrului fara echivalent."

chopin_ballade

Aerate, instrumente pentru care notele sunt create de catre o coluoana de aer impins mecanic in cadrul unei serii de tuburi reglate (orga

Electronice, instrumente cu ajutorul carora sunt create un numar de efecte care aproximeaza sunetele provenite de la oricare din instrumentele de mai sus, dar care pot produce si sunete originale. In acesta categorie de instrumente sunt orga electronica, si sintetizatorul.

Lauta, cu derivatele sale, se afirma ca instrumentul rege al secolului al XVI-lea. Rolul lautei este primordial, nu numai in dezvoltarea genurilor instrumentale, dar si in inflorirea impresionanta a monodiei acompaniate, unde se asociaza cu vocea fara a fuziona cu ea, imbogatind discursul muzical fara a distruge inteligibilitatea textului. Usor de recunoscut dupa cutia de rezonanta bombata, gatul destul de scurt si cheile dispuse in unghi drept, lauta dispune de 6 coarde duble. Vihuela si chitara foarte la moda in Spania, raman in urma lautei, dar repertoriul ce le este consacrat este departe de a fi neglijabil

Chitara, ca instrument clasic isi are originea in Spania de unde s-a raspandit in restul Europei. Este un instrument format din sase coarde care emit sunete prin piscare sau lovire cu degetele.

"Perspectivele astel deschise par aproape nelimitate: timp de aproape doua secole se vor imbogati toti parametrii limbajului muzical. In aceste conditii, nu este surprinzator ca atatea genuri instrumentale noi - sau reinnoite - au aparut in vremea muzicii baroce".

4.3 SCURTA ISTORIE A MUZICII CLASICE

Pentru o mai buna intelegere a comunicarii prin muzica, trebuie sa definim etapele in dezvoltarea muzicii, etape parcurse concomitent cu dezvoltarea istorica. Este necesar sa se defineasca succint caracteristicile mesajelor din diferitele epoci si in acelasi timp sa se prezinte diferitele personalitati, care prin compozitiile lor si-au pus amprenta pe epoca respectiva, dar care si-au adus si o contributie la imbunatatirea comunicarii, la bagajul cultural, la placerea noastra actuala de a intelege si interpreta muzica.

Compozitorii, de-a lungul anilor, au compus intr-o mare varietate de forme si pentru o multitudine de instrumente si combinatii ale acestora. Istoria muzicii cuprinde acest veritabil munte de compozitii muzicale

Figura 4.4 Cronologie

Epoca medievala (c.1150 - c.1400)

De-a lungul Epocii Medievale, existau trei clase de oameni. Prima clasa era constituita din nobilime: regi, printese si proprietari de pamanturi. Ei aveau in proprietate pamanturi si de la acesti oameni au aparut legendele cu cavaleri in armuri stralucitoare. A doua clasa era formata din clerici: preoti care munceau in biserica si calugari care traiau in manastiri. Restul populatiei, fermieri saraci si tarani alcatuiau a treia clasa Taranul obisnuit traia pana la 30 de ani si manca un pic mai mult decat o paine neagra

Ca urmare, primele mari centre al muzicii erau in biserici. In timpul acestei perioade, pana in jurul anului 1100 mare majoritate a muzicii era monofonica ceea ce inseamna o singura linie fara acompaniament. Pe masura ce viata devenea mai buna si mai civilizata, oamenii au inceput sa se intereseze mai mult de ei insasi si mai putin de Dumnezeu si religie.

Perioada dupa marile razboaie

Clasicismul

Romantic timpuriu/tarziu

Renasterea

Epoca medievala

Barocul

puer_natus.mp3veni_creator.mp3

Catre sfarsitul acestei perioade polifonia a inceput sa fie folosita in muzica. Acest lucru insemna folosirea a mai mult de o singura linie melodica in acelasi timp.

Figura 4.5 Polifonia le-a oferit compozitorilor o lume muzicala mai extinsa si ei au devenit in scurt timp mai creativi.

Sumer is icumen, "A venit vara" sumer_icumenreprezinta o lucrare scrisa pe la 1300.

Epoca medievala reprezinta prima perioada in care putem fi adevarat siguri ca modul de definire muzicala urmeaza modelul perceput de noi ca reprezentand muzica clasica. Primele compozitii dateaza din secolul al XII-lea reprezentand balade cantate de trubaduri.

"Poezia lirica a trubadurilor (la sud de Loara) si a truverilor (in nordul Frantei) se bazeaza pe conventiile iubirii curtenesti. Inca din secolul al XII-lea, cantecul de dragoste, rafinat si profan, solicita talentul acestor poeti-muzicieni. Cantecul presupune o dubla inventie, a cuvintelor si a muzicii la care se adauga un ipotetic acompaniament. Se nasc astfel cei doi actori ai legendei muzicale a ultimului mileniu, compozitorul si interpretul sau."

Cele mai importante manuscrise au aparut in lacase speciale de studiu, care de obicei erau in stransa legatura cu biserica si de aceea in mod inevitabil aveau o baza religioasa

Figura 4.6 "Pe acest document din secolul XIV apare clar importanta data grupului instrumental de rebecuri (laute cu trei coarde), flaute, tamburine etc., adevarata orchestra dirijata de cantaretul iubirii, care-si dedica opera doamnei gandurilor sale, reprezentata in coltul superior din dreapta"

Tiparirea muzicii (modul de comunicare, de transmitere a muzicii) - deoarece tiparnita nu fusese inca inventata, daca o lucrare muzicala trebuia sa fie retinuta, ea ar fi trebuit sa fie copiata de catre calugari, care sarguiciosi scriau muzica pentru biserica

Figura 4.7 Cateodata muzica era scrisa intr-o manira foarte ornamentata

Dintre compozitorii, care si-au adus o contributie definitorie in acea perioada, putem cita:

Perotin - organist si compozitor francez din secolele XII, XIII, continuitor al lui Leonin in scoala de la Notre-Dame. Scoala de la Notre-Dame reuneste primii compozitori de muzica religioasa polifonica. Perotin este cel dintai compozitor de muzica polifonica pentru trei si patru voci, crean doua capodopere care constituie apogeul genului prin puternicul impul ritmic si prin inventia melodica

Guillaume de Machuat - (1305-1377) compozitor si poet francez, reprezentant de frunte al perioadei "Ars nova". Termenul de "arta noua" este introdus de lucrarea cu acest titlu prin care Philippe de Vitry teoretiza tendinta noului curent muzical in opozitie cu "Ars antiqua", "arta veche" care desemna muzica compozitorilor scolii de la Notre-Dame. Diferite genuri, balade, rondeluri cu tematica eroica, tratate de catre trubaduri in maniera monodica devin in aceasta perioada, datorita compozitiilor lui Machuat, compozitii polifonice. Guillaume de Machuat a mai scris motete ("din latinescul motetus "cuvant", este in acelasi timp genul cel mai important si procedeul de emancipare muzicala cel mai indraznet al muzicii medievale. Motetul va solicita din ce in ce mai mult instrumentele, mai ales in secolele al XVI-lea si al XVII-lea, adeseori nelasand vocii decat partea superioara, in principal in Italia. Motetul devine mai complex in secolul al XIV-lea, dand nastere unui dispozitiv a carui logica ne este astazi stranie") si o messa "Messa de la Notre-Dame", cu ocazia incoronarii lui Carol al V-lea, piesa vocal-simfonica ce are la baza texte de cult catolic, corespunzatoare liturghiei.

"Messa este cel mai important si probabil cel mai vechi gen de muzica religioasa din istoria muzicii europene. Din secolul al IV-lea, cand latina se impune ca limba liturgica inlocuid greaca, messa este celebrata in public de un oficiant care inchina lui Dumnezeu painea si vinul (simboluri ale trupului si sangelui lui Cristos) - asa cum Isus le-a oferit apostolilor la Cina cea de Taina - inainte de a chema credinciosii sa le consume la randul lor in timpul impartasaniei."

Renasterea (c. 1400 - c. 1600)

"Dintre toate problemele puse de Renastere, aceea cronologica este poate cea mai complexa. Pentru istoric, Renasterea marcheaza trecerea de la Evul Mediu la epoca moderna; o conventie solida impune anul 1453, data prabusirii imperiului Bizantin sub loviturile lui Mahomed al II-lea. "Descoperirea" continentului american ( Cristofor Columb, 1492) stabileste un jalon la fel de simbolic, dar mai putin coerent, in raport cu istoria sensibilitatii."

Figura 4.8 Artisti ca Leonardo da Vinci si Michelangelo au inflorit in timp ce scriitori ca Shakespeare au scris lucrari si poezie.

Renasterea a reprezentat ridicarea clasei de mijloc, prin faptul ca marea parte a bogatiilor nu mai apartineau in totalitate nobililor. Oamenii s-au mutat la orase, si isi petreceau mai mult timp urmarind o piesa de teatru sau un concert. Muzica facea parte din orice educatie aleasa. Odata cu inventarea tiparnitei in jurul anul 1450, partiturile au fost tiparite ceea ce a facut ca muzica sa fie mult mai la indemana oamenilor. Omul in loc de Dumnezeu, a devenit noul simbol intr-o mare parte a muzicii.

Secolul al XV-lea a fost caracterizat prin o mare libertate, in mod particular in termeni ai modului a ceea ce este perceput ca fiind "armonie" si ulterior miscarea simultana a doua sau trei parti corelate, "polifonie". Compozitorii, cu toate ca cu greu erau considerati ca atare, erau, in marea lor majoritate, axati pe compozitii corale. Cele cateva compozitii instrumentale care au supravietuit, creau impresia, in cele mai multe cazuri fiind in totalitate corecta, de a fi lucrari vocale deghizate, dar fara cuvinte.

A doua jumatate a secolului al XVI-lea a reprezentat inceputul traditiei pe care multi iubitori ai muzicii o asociaza cu sentimentul normal al muzicii "clasice". Incetul cu incetul, compozitorii s-au indepartat de sistemul modal al armoniei care a predominat pentru mai mult de 300 de ani, catre organizarea lucrarilor lor in scari majore si minore, in acest mod impartasind senzatia puternica ca fiecarei compozitie are un tonal central definit sau o "cheie".

Renasterea a fost perioada de aur pentru compozitiile corale. In aceasta etapa muzica instrumentala isi face aparitia pentru prima oara, in special ca muzica pentru instrumente cu clape prezentata sub forma de fantezii, variatii si miscari de dans.

In timpul Renasterii, compozitorii au inceput sa compuna lucrari polifonice doar pentru instrumente. Instrumentele cele mai folosite erau: lauta, viola si versiuni mai mici ale trompetei si trombonului. Aceste lucrari erau de cele mai multe ori scrise pentru a acompania balurile si pentru a intretine nobilimea.

Exemplu: 6laute "Lucrare pentru sase laute"

Figura 4.9 Femeie cu lauta

Reprezentativi pentru aceasta perioada sunt urmatorii compozitori:

Josquin Des Prez - (1449-1521), compozitor franco-flamand, mare maestru al polifoniei si stilului coral. Creatia sa cuprinde 22 messe, imnuri, psalmi, 86 de "chanson-uri" si 129 motete, cantece polifonice in care se suprapuneau simultant mai multe melodii de sine statatoare in jurul melodiei cantate de un cantaret tenor. Mai tarziu, numele de moteta va defini lucrari variate, de factura polifonica, mai ales pentru cor a capella.

Lucrarea "El Grillo" reprezinta o dovada vie a folosirii unui mare de technici revolutionare pentru aceasta perioada

elgrillo

Orlande di Lassus - (1532-1594), compozitor flamand. Unul dintre cei mai mari compozitori ai Renasterii, care a realizat o sinteza a stilurilor flamand, francez, italian si german. Creatia sa cuprinde 1250 motete la 2-12 voci, 53 messe la 4-8 voci, madrigale, "chansons". Creatia lui Lassus marcheaza impreuna cu cea a lui Palestrina, punctul culminant al polifoniei vocale din secolul al XVI-lea.

Giovani Pierluigi de Palestrina - (1525-1594), compozitor italian maestru al muzicii corale a capella (cor bisericesc; mai tarziu formatie instrumentala aflata in slujba unei biserici sau a unei curti princiare). Reprezentant al scolii polifonice din Roma. A compus muzica corala religioasa, laica (peste 100 de messe, peste 60 de oratorii, aproape 600 de motete, 200 de madrigaluri, piese pentru orga

Barocul (c. 1600 - c. 1750)

Reprezentanti:

BACH, Johann Sebastien (1685-1750) HANDEL, George Frideric (1685-1759) LULLY, Jean-Baptiste (1632-1687) PURCELL, Henry (1659-1695) SCARLATTI, Domenico (1685-1757) scarlatti

VIVALDI, Antonio (1678-1741)

Barocul a reprezentat o perioada importanta in istoria lumii. Galileo, Kepler si Newton descopereau noi mijloace de a explica universul. In muzica, arta, arhitectura si imbracaminte, decoratiile fanteziste si ornamentatiile erau la moda

Barocul reprezinta fundatia ce a fost asternuta pentru urmatorii 300 de ani de muzica reprezentand nasterea orchestrei moderne. In acesta perioada se definesc opera cu partile ei componente, uvertura, preludiul, aria si corurile, concertul si sonata. Opera combina muzica, actorie, decoruri, costume si recuzita teatrala. Actorii si actritele cantau scenariul sau libretto. Anumite opere erau serioase (opera seria), iar altele erau amuzante (opera buffa).

"Faptul ca genurile muzicale ale epocii baroce par atat de usor de stabilit, se datoreaza in primul rand functiei (religioasa, teatrala, de divertisment) ce le este atribuita. Nu trebuie uitat ca aproape orice productie muzicala este inainte de toate rezultatul unei comenzi; compozitorul se conformeaza deci exigentelor unui public, circumstantelor unei ceremonii, efectivului unei orchestre."

Familia violelor din epoca Renasterii a fost inlocuita cu vioara, violoncelul; se inventeaza harpsicordul, un tip de clavecin. In acesta perioda se realizeaza dezvoltari importante pentru toate grupurile de instrumente.

Pana in 1700, vechiile moduri inca se mai exercitau din cand in cand, colorand o anumita linie melodica, dar cu inceputul secolulul al XVIII-lea in intreaga Europa se introduce sistemul de armonie modern bazat pe scarile majore si minore. Muzica corala nu mai detinea suprematia si in timp ce compozitorii s-au apucat din ce in ce mai mult sa compuna lucrari idiomatic instrumental pentru ansambluri din ce in ce mai colorate si variate, in acelasi timp muzica "clasica" (in opozitie cu cea "populara") a inceput, incetul cu incetul sa si gaseasca loc in

diferitele paturi ale societatii, incepand sa fie cantata in aer liber, la dineuri sau ca spectacol in forma de opera. La nivel familiar, doamnele foarte bogate iau lectii de clavecin, iar la ora mesei, in casele mari si bogate, sunt angajati muzicieni pentru a canta si a crea un cadru muzical adecvat.

bach_fugue bach_inv10

Figura 4.10 Muzica baroca introdusa in Granta de pisicile italiene, 1749, gravura in culori de Geraldus Valk Paris, Biblioteca Nationala a Frantei

In acest "concert de pisici" umorul mascheaza asprimile unei ciocniri intre esteticile franceza si italiana, in paralel cu vastul conflic opunand cele doua mari curente ce traverseaza Europa artelor vizuale: clasic si baroc. Daca a existat o victorie, a fost numai aceea a muzicii, fie ca a insufletit madrigalul sau aria de curte, opera comica sau opera buffa.

Reprezentatii principali ai acestei perioade sunt:

orfeoMonteverdi Claudio Monteverdi - (1567-1643), compozitor italian, autor al unui impunator numar de madrigale (cantec religios pe o singura voce, la origine in Renastere era un cantec laic, idilic, pe 2-3 voci, iar in secolul al XVI-lea devine poem vocal pe 4-5 voci) in care a parasit stilul polifonic a capella pentru noul stil al monodiei (tip de muzica bazat pe o singura linie melodica) acompaniate. A desavarsit incercarile precursorilor sai, marcand primul moment de seama in istoria operei, prin stabilirea atributelor de fond ale monodiei acompaniate, ale recitativului si ale orchestrei, creand pagini de profund dramatism ("Orfeu", "Intoarcerea lui Ulise in patrie"). Cu madrigalele sale se incheie mare epoca a polifoniei vocale, prin introducerea unor mijloace specifice operei (cantul solistic, coloratura vocala, acompaniamentul instrumental).

1 Semnul defineste existenta unui pasaj muzical definitoriu, pasaj muzical in format mp3, wav sau mid

Figura 4.11 Orfeu

Heinrich Schutz - (1585-1672), compozitor german, capelmaestru la Dresda, are un remarcabil aport in fuziunea stilului polifonic german cu stilul concertant monodic italian. Este autorul primei opere germane ("Daphne") si a primului balet ("Orfeu si Euridice"). Schutz compune patru oratorii (gen vocal-simfonic de ampla dimensiune, avand la baza un livret cu o desfasurare dramatica; aparut la sfarsitul Renasterii, a cunoscut o larga dezvoltare in baroc si o noua inflorire in epoca moderna), cantate, motete, muzica religioasa

vivaldiAntonio Vivaldi - (1675-1741), compozitor si violonist preclasic italian, a contribuit la evolutia concertului instrumental catre forma lui solistica. Vivaldi a compus 45 opere ("Alexandru in India") si oratorii ("Moise"), simfonii (in trei miscari, anuntand simfonia clasica), peste 450 de "concerti grossi" si concerte solistice (al caror creator este), 75 de sonate. In toate compozitiile sale a incercat sa imbine pitorescul descriptiv si resursele virtuozitatii instrumentale cu limpezimea scriiturii armonice si echilibrul formelor pure.

BachbachJohann Sebastian Bach - (1685-1750), compozitor si organist german, autor de muzica religioasa ("Patimile dupa Ioan", "Patimile dupa Matei", "Oratoriul de craciun") si laica (cantate, piese pentru orga - preludii, fugi - si pentru clavecin ("Clavecinul bine temperat")), sonate, suite si concerte instrumentale. Creatia lui Bach sintetizeaza cuceririle muzicii de la

Renastere pana in vremea sa, incheind stralucita epoca a polifoniei instrumentale. "Prima caracteristica de luat in seama la J. S. Bach este neincrederea paradoxala a marelui muzician fata de orice inovatie. A ramas fidel clavecinului. Mutatiile impuse genurilor traditionale sunt insa de o asemenea profunzime si au un caracter atat de premonitoriu, incat posteritatea, in ciuda admiratiei precoce a lui Mozart, nu-I va recunoaste amploarea geniului decat in secolul al XIX-lea. Nu este inutil sa precizam masura in care suitele, sonatele, concertele si alte nenumarate piese pentru orga si clavecin ale lui Bach constituie contributia cea mai remarcabila si amintirea cea mai vie a unei activitati instrumentale intense in intreaga Germanie de Nord in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea."

Uitata catva timp dupa moartea compozitorului, socotita demodata, opera lui Bach cunoaste o larga raspandire, generand un adevarat cult, dupa ce Mendelssohn-Bartholdy (compozitor, pianist, organist si dirijor german, reprezentant de frunte al romantismului) dirijeaza in 1829 "Patimile dupa Matei". Ca o curiozitate se poate sublinia faptul ca expresia "B-A-C-H" reprezinta un motiv muzical determinat de componentele numelui lui Bach, in nomenclatura literala a notelor (si bemol, la, do, si).

"Este curios de observat ca acest urias compozitor, inscris in centrul unei lungi dinastii muzicale, nu a creat cu adevarat nici un gen nou"

handelhandel1George Frideric Handel - (1685-1759), compozitor, organist si violonist german. Unul dintre cei mai de seama creatori ai istorie muzicii. Alaturi de marele sau contemporan J. S. Bach, a contribuit la consolidarea formelor Barocului. Inaltele sale virtuti dramatice se manifesta in special in domeniul oratoriului, putand fi socotit creatorul oratoriului eroic. Sintetizand tendintele epocii sale pe care le-a incadrat intr-o viziune proprie, creand stilul barocului tarziu pregatind astfel aparitia clasicismului vienez. A scris opere ("Xerxes"), oratorii ("Messia), a caror tip clasic l-a cristalizat, concerte pentru orga, concerti grossi, suite instrumentale ("Muzica apelor"), sonate, cantate, lieduri.

Clasicismul (c. 1750 - c.1830)

Reprezentanti:

BEETHOVEN, Ludwig van (1770-1827) HAYDN, Franz Joseph (1732-1809) MOZART, Wolfgang Amadeus (1756-1791) PAGANINI, Niccol (1782-1840)

paganini SCHUBERT, Franz (1797-1828)

De-a lungul perioadei clasice au existat multe schimbari in intreaga lume. Revolutia franceza, razboaiele lui Napoleon au schimbat fata Europei.

"A doua jumatate a secolului al XVIII-lea este marcata in acelasi timp de triumful tonalitatii si de suprematia muzicala germana. Noua era a Europei muzicale e caracterizata de estomparea clavecinului in favoarea pianului si de disparitia rapida a basului continuu"

In cadrul Barocului au fost create un numar de genuri muzicale care vor influenta compozitorii si operele lor pentru o lunga perioada de timp. Clasicismul va fi martorul aparitiei a unei forme care va domina muzica instrumentala pana in ziua de astazi: sonata. Sonata va fi precursoarea dezvoltarii concertului modern, a simfoniei, a trioului si cvartetului catre un nou varf al rafinamentului structural si expresiv. Daca muzica Barocul este evidentiata de complicatie texturala, atunci perioada Clasica este caracterizata de obsesia claritatii structurale.

Clasicismul vienez reprezinta o perioada din istoria muzicii, cuprinsa intre a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si primele decenii ale secolului al XIX-lea, ilustrata prin creatia, de nobila simplitate, claritate si armonie, a compozitorilor Haydn, Mozart si Beethoven. "cei 40 de ani dintre moartea lui Bach (1750) si moartea lui Mozart (1791) sunt plasati in toate manualele sub etica comoda si justificata de "clasicismul vienez".

Muzica instrumentala a fost mult mai importanta decat muzica vocala in timpul perioadei clasice. Din ce in ce mai multe instrumente erau adaugate la orchestra, incluzand flautul, clarinetul, oboiul si fagotul.

haydn_sym44haydnJosef Haydn - (1732-1809), compozitor austriac, unul dintre cei mai mari creatori pe care i-a cunoscut istoria artei, reprezentant al scolii muzicale clasice vieneze. Haydn este intemeietorul stilului clasic al muzicii instrumentale si parintele simfoniei, al sonatei, al cvartetului de coarde. Haydn este autorul celor 104 simfonii ("Dimineata", "Amiaza", "Seara", "Simfonia despartirii"), opere, oratorii("Creatiunea", "Anotimpurile"), messe, 35 lucrari concertante, uverturi si 60 sonate pentru pian. Haydn a contribuit la cristalizarea trasaturilor fundamentale ale simfonismului clasic vienez.

MozartMozart1Mozart2Mozart3mozart4

Wolfgang Amadeus Mozart - (1756-1791), compozitor si interpret (violonist, pianist, dirijor) austriac. Mozart este unul dintre cei mai mari creatori ai istoriei muzicii, reprezentant - alaturi de Haydn si Beethoven - al clasicismului vienez.

"Pianistul Glenn Gould deplange faptul ca Mozart a murit pre batran. Nu este oare la fel de serios sa ne intrebam daca nu s-a nascut pre tarziu? Caci prima maturitate a

compozitorului coincide cu maturitatea tuturor genurilor pe care acesta se pregateste sa le transforme: concertul pentru solist, diferite genuri ale teatrului liric clasic, etc. Implinirea umana, libertatea artistica si hedonism senzual: acestea sunt, la Mozart, trasaturile cele mai vizibile ale contributiei sale inegalate la istoria artei muzicale."

Mozart manifesta o originalitate adanca exprimata intr-o opera vasta si multilaterala, cu o inepuizabila inventie melodica, imbinand elemente de stil rococo cu arhitectonica echilibrata a clasicismului si cu grandoarea formelor polifonice de tip baroc (pe care le reactualizeaza intr-o maniera proprie). Mozart a fost si un instrumentist virtuos, a contribuit prin zeci de lucrari la dezvoltarea genului concertant (7 concerte pentru vioara, 21 pentru pian), lucrari ce consolideaza forma ciclica de concert in 3 parti. Operele "Rapirea din Serai", Nunta lui Figaro", "Flautul fermecat" sunt etape hotaratoare in evolutia teatrului liric. A compus 52 de simfonii, concerte, lucrari vocal-simfonice, instrumentale si muzica religioasa (un "Recviem" terminat de discipolul sau Sussmayer), muzica de camera instrumentala si vocala. Toate lucrarile sale dau dimensiunile unei activitati desavarsite, cu uriase implicatii pentru istoria artelor.

beethovenBeethovenbeethoven_sym5Ludwig van Beethoven - (1770-1827), compozitor german, unul dintre cei mai mari creatori din istoria muzicii. Descendent al unei familii de muzicieni din Bonn, stralucit pianist in tinerete.

"O data cu Beethoven se naste mitul artistului blestemat, victima a geniului care ii perturba arta izolandu-l de contemporani. Realitatea istorica corespunde cu greu acestui cliseu ingaduitor."

Sintetizeaza totalitatea valorilor clasicismului, faurind noi forme de expresie. Cladeste o opera de o coplesitoare importanta pentru destinele artei sunetelor. Marea lui personalitate este caracterizata prin imbinarea gandirii cu o rara fantezie creatoare. Considerat drept cel mai mare maestru al simfoniei, al concertului si sonatei pentru pian solo sau in combinatie cu alt instrument, Beethoven confera lucrarilor sale instrumentale acel caracter dialectic, care va ramane in continuare un principiu fundamental al oricarei lucrari care are la baza forma de sonata. Maiestria dezvoltarilor ii ofera posibilitatea de a expune in lucrarile sale, cu o rascolitoare forta dramatica, nesfarsita gama a sentimentelor omenesti. Opera sa cuprinde 9 simfonii, uverturi, 5 concerte pentru pian, un concert pentru vioara, un triplu concert pentru pian, vioara si violoncel, 32 sonate pentru pian, 10 sonate pentru vioara, 5 pentru violoncel, 17 cvartete, cvintete, baletul "Fapturile lui Prometeu", opera "Fidelio", muzica de scena, cantate, oratorii, messe, lieduri.

"Nu mai mult decat Bach sau Mozart, Beethoven nu a avut in fata necesitatea istorica de a inventa noi genuri muzicale. A oferit insa tuturor acelora pe care le-a tratat (in special sonatei, cvartetului si simfoniei) un asemenea evantai de mutatii, incat lectia va rodi pana in zoriii secolului al XX-lea"

Figura 4.12 Camera lui Ludwig van Beethoven, 1827. Sepia de Johann Nepomuk Hoecke, Viena, Museum des Stadt

Impresionanta priveliste, aceea a camerei compozitorului la trei zile dupa moartea acestuia. In prim plan, pianul care a vibrat atat de des sub degetele celui mai puternic transformator al genurilor muzicale moderne.

schubertSchubertschubert1 Franz Schubert - (1797-1828), compozitor austriac, elev al lui Salieri. De o inepuizabila inventie melodica; a imbogatit mijloacele armonice ale clasicilor. Schubert este creatorul liedului modern, opera sa cuprinzand 600 lieduri, intre care celebrele cicluri "Frumoasa morarita", "Calatorie de iarna", 9 simfonii ("Simfonia neterminata"), 9 uverturi, 15 opere, lucrari pentru diverse formatii de camera, piese pentru pian (sonate).

Romantic timpuriu (c. 1830 - c.1860)

Reprezentanti:

BERLIOZ, Hector (1803-1869)

berlioz

CHOPIN, Frdrick (1810-1849)

chopin MENDELSSOHN, Felix (1809-1847) OFFENBACH, Jacques (1819-1880)

offenbach

ROSSINI, Gioacchino (1792-1868)

rossini

SCHUMANN, Robert (1810-1856)

schumann

"Romantismul: muzica si societate. Romantismul se defineste in mare parte ca reactie la secolul Luminilor. Refuzandu-si conditia de rotita a lumii, omul romantic devine centrul unui univers misterios si specific. Eul se afirma: in manifestarile sale extreme, conduce la crearea de opere exprimand bucurii si nelinisti, sperante si revolte, dar si la alinarea sau nimicirea creatorului, prin nebunie sau sinucidere. Romantismul a zdruncinat din temelii literatura inaintea muzicii sau a picturii Rolul de precursor jucat de Germania in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea este incontestabil"

In timp ce perioada clasica isi atingea apogeul, devine din ce in ce mai evident, in special cu ultimile lucrari ale lui Beethoven, ca intensitatea si cantitatea de exprimare pe care compozitorii incercau sa o atinga incepuse sa depaseasca ceea ce putea sa cuprinda dimensiunea orchestrei clasice. Ca urmare a acestui fapt, in urmatoarea perioada din istoria muzicii , compozitorii au incercat sa balanseze expresivitatea si ceremoniosul din muzica cu o varietate de abordari moderne pentru acea perioada

In timp ce harta muzicii incepe sa se deschida, apar scolile nationale. Elementul definitoriu pentru romantism a fost cautarea pentru originalitate si individualitate de exprimare care a inceput atunci, si care avea sa devina o obsesie pentru intreaga perioada

Perioada Romantica a fost epoca de aur a virtuosilor, unde cea mai diabolic de dificila muzica va fi cantata cu o usurinta nonsalanta, iar cele mai inofensive teme dintr-o compozitie vor fi dezvoltate intr-o mare masura pentru satisfactia audientei.

Intervalul emotional al muzicii din timpul acestei perioade a fost destul de intins, asa cum a fost si vocabularul armoniei si limitele si numarul de instrumente care erau folosite pentru cantat. Deseori muzica avea un "program", o poveste atasata ei, cateodata de natura tragica sau de deznadejde, uneori infatisand fenomene naturale cum ar fi rauri sau caii galopand.

Toti presimt minunatele virtualitati ce se deschid muzicii, confidenta obscurelor intrebari ale sufletului:

"Pianul, pana acum, sunt eu, cuvantul meu, viata mea: este depozitarul intim a tot ce s-a miscat in mintea mea in zilele cele mai firbinti ale tineretii; in el au fost toate dorintele, visurile, toate bucuriile si durerile mele" scria Franz Liszt

Semnificativi pentru curentul romantic pot fi considerati urmatorii compozitori:

wagner1Richard Wagner - (1813-1883), compozitor, dramaturg, dirijor, teoretician de arta, scriitor si eseist german. Wagner a reprezentat una dintre cele mai proeminente figuri ale romantismului. Creator al "dramei muzicale" ca sinteza a imbinarii muzicii cu poezia, cu actiunea dramatica, utilizand scenografia si efectele de lumina. Innoitor revolutionar pe taramul armoniei, in lucrarile sale de maturitate a inlocuit cantarea "arioso" (forma intermediara intre arie si recitativ) cu "declamatia melodica". Reformator si in domeniul orchestratiei, potentand la maximum efectele coloristice ale orchestrei. Pentru caracterizarea personajelor si a diverselor situatii scenice, foloseste "laitmotivele", iar continua lor inlantuire cu tonalitati mereu schimbatoare naste pe alocuri "melodia infinita". Wagner a fost un reformator al operei ("Olandezul zburator", "Vasul fantoma"), a scris muzica simfonica (4 uverturi, 1 simfonie), muzica de camera vocala (5 lieduri), 13 volume de scrieri literare, filozofice, estetice si teoretice ("Arta si viitorul", "Opera de arta a viitorului", "Opera si drama").

brahmsBrahms1brahms1Johannes Brahms - (1833-1897), pianist, dirijor si compozitor german stabilit la Viena, unul dintre cei mai de seama creatori ai secolului al XIX-lea. Creatia sa, in care nobletea inspiratiei melodice, de nuanta afectiv romantica, se imbina cu originalitatea armoniei si a simtului pentru largi constructii simfonice; pastreaza si cultiva formele traditionale ale muzicii clasice. Brams a compus 4 simfonii, 4 concerte pentru solisti si orchestra, uverturi, "Rapsodia pentru alto, cor barbatesc si orchestra", "Recviemul german", sonate, variatiuni, sonate, balade, "intermezzo" (fragment sau scurta piesa muzicala cu caracter comic care face legatura intre doua parti ale unei lucrari; ulterior compozitie instrumentala autonoma), rapsodii, valsuri pentru pian, muzica de camera, lieduri.

Romanic tarziu (c. 1860 - c. 1920)

Reprezentanti:

BRAHMS, Johannes (1833-1897) DVORAK, Antonin (1841-1904) GRIEG, Edvard (1843-1907)

grieg LISZT, Franz (1811-1886)

liszt MUSSORGSKY, Modest (1839-1891)

mussorgsky RIMSKY-KORSAKOV, Nikolai (1844-1908)

SAINT-SANS, Camille (1835-1921)

s-s SMETANA, Bedrich (1824-1884) STRAUSS, Johann Jr. (1825-1899) Ceaikovski, Piotr (1840-1893) VERDI, Giuseppe (1813-1901) WAGNER, Richard (1813-1883)

ELGAR, Edward (1857-1934) FAUR, Gabriel (1845-1924)

MAHLER, Gustav (1860-1911) PUCCINI, Giacomo (1858-1924)

puccini RACHMANINOV, Sergei (1873-1943) STRAUSS, Richard (1864-1949)

Cu exceptia lui Brahms si Bruckner, compozitorii din aceasta perioada au avut in comun tendinta generala de a da frau liber inspiratiei naturale, deseori aranjandu-si compozitiile mai mult in termeni ai contextului emotional si continuitate dramatica, in loc de crestere structural organica. Aceasta a fost o perioada caracterizata de o extraordinara rapiditate de aparitie a scolilor nationale si de suprematia operelor lui Verdi si Wagner.

"Din punct de vedere muzical, a doua faza romantica se distinge prin succesul operei nationale. Gata cu cosmopolitismul epocii precedente, cu confidentele pe claviatura, cu predilectia pentru pian. Opera permite transmiterea publica a unui mesaj patriotic - chiar si prin folosirea limbilor locale - exprima o revolta precisa sau se inspira din sursele profunde ale traditiilor nationale. Genul poate chiar sa exprime un act de independenta: astfel, marea opera franceza se inscrie impotriva traditiei italiene si a reformei wagneriene"

Sfarsitul Romantismului a venit cu fragmentarea stilului de baza, compozitorii alaturandu-se diferitelor "scoli" de muzica, fiecare cu stilul ei care a fost la moda pentru o scurta perioada de timp, dintre reprezentantii acestui curent remarcandu-se urmatorii compozitori:

brucknerAnton Bruchner - (1824-1896). Organist (turnee in marile centre ale Europei vremii) si compozitor austriac, profesor la Conservatorul din Viena. Bruchner a fost unul dintre cei mai straluciti simfonisti ai istoriei muzicii, creatia sa se caracterizeaza prin monumentalitate si maestrie contrapunctica. Creatia sa abunda de teme caracterizate prin melodicitate de tip schubertian, cu frecvente inflexiuni populare. Stilul sau armonic este apropiat de cel al lui Wagner, opera sa fiind alcatuita din 9 simfonii, mai multe messe ss diverse lucrari pentru cor.

ceaikovskiCeaikovskiPiotr Ceaikovski - (1840-1893), compozitor rus, creatia sa caracterizandu-se prin bogatie melodica si farmec romantic. Ceaikovski a compus simfonii, uverturi, concerte instrumentale, opere ("Dama de pica"), balete ("Lacul lebedelor", "Frumoasa din padurea adormita", "Spargatorul de nuci"), muzica de camera, instrumentala si vocala

mahlermahler1Gustav Mahler - (1860-1911), compozitor si dirijor austriac, elev a lui Bruckner. Maler compune simfonii monumentale, dintre care unele cu solisti vocali si cor, cicluri de lieduri cu acompaniamnet de orchestra ("Cantecele copiilor morti"). Opera sa sintetizeaza trasaturi ale simfonismului romantic facand legatura cu noua scoala vieneza. Mahler a format o scoala dirijorala, remarcabila sa cariera de sef de orchestra l-a condus la pupitrul salilor de concerte la Viena, Praga, Budapesta, Hamburg, New York. Opera lui Mahler se inscrie in romantismul tarziu, avand totodata largi ecouri in creatia secolului al XX-lea.

StraussRichard Strauss - (1864-1949), compozitor si dirijor german, a dirijat la operele din Berlin, Munchen, Viena. Strauss a fost un stralucit reprezentat al muzicii cu program din perioada postromantismului, inovator in domeniul armoniei si orchestratiei. A compus 20 de poeme simfonice ("Don Juan", "Don Quijote"), primele sale opere sunt realizate inca sub vadita influenta a muzicii lui Wagner, compozitiile din perioada de maturitate ("Salomeea, "Cavalerul rozelor") poarta ampreta stilului sau distinct.

verdi1Giuseppe Verdi - (1813-1901), compozitor italian a carui creatie a marcat una din marile perioade ale operei ("Nabucco", "Trubadurul", "Traviata", "Aida", "Otello"). A scris de asemeni muzica religioasa ("Recviemul"), de camera si vocala. In operele sale in care actiunea urmareste veridicul situatiilor si al caracterelor, vocea ramane principalul mijloc de talmacire a starilor sufletesti cu ajutorul unei melodici generoase (in arii, duete, ansambluri, coruri)

Figura 4.13 Josef Danhauser, Liszt la pian, 1840 Berlin

Nici o imagine nu evoca mai bine mitul virtuozului romantic. Franz Liszt este la pian, inconjurat de auditori celebri (Alexandre Dumas, Victor Hugo, Paganini, Rossini, George Sand, Marie d'Agoult), dar privirea-I este indreptata spre bustul lui Beethoven; depozitar glorios al traditiei, Liszt transmite nemuritorul mesaj al acestuia.

Perioada dupa marile razboaie (c. 1920 - pana in prezent)

Reprezentanti:

DEBUSSY, Claude (1862-1918)

BARTK, Bla (1881-1945) COPLAND, Aaron (1900-1990) HOLST, Gustav (1874-1934) PROKOFIEV, Sergei (1891-1953 RAVEL, Maurice (1875-1937)

ravel SHOSTAKOVICH, Dmitri (1906-1975) SIBELIUS, Jean (1865-1957)

sibelius STRAVINSKY, Igor (1882-1971) VAUGHAN WILLIAMS, Ralph (1872-1958)

"In secolul al XX-lea, istoria genurilor se scrie mai mult in termeni de mutatie, de experinta si de sinteza decat in termeni de inventie si determinare categoriala

In aceasta perioada s-au scris mai multe tipuri si stiluri de muzica decat in orice alta perioada din istorie. Singura limitare era imaginatia compozitorului. Peter Schikele s-a distrat in lucrarile sale punandu-I pe cantareti sa cante cu un mustiuc (piesa de metal, ebonit sau os la instrumentele de suflat, prin care se sufla), sau sa faca gargara cu apa

Aceasta perioada este fara nici o urma de indoiala cea mai incurcata dintre toate perioadele muzicale de pana acum, deoarece compozitorii au abordat stiluri variate, aparent contradictorii si in opozitie. Tipic pentru dilema perioadei dintre razboaie, este exemplul compozitorilor austriecii Webern si Lehar. In timp ce primul experimenta o forma foarte concisa si moderna cunoscuta sub denumirea de "structura seriala", al doilea simultan, compunea intr-un stil de opereta care si-ar fi gasit locul cu jumatate de secol mai inainte.

Asa de diverse sunt stilurile folosite de-a lungul celei mai mari parti a secolului actual ca numai prin incercare ascultatorii pot sa descopere ei insasi daca un anumit compozitor le este pe placul lor sau nu.

"Totul este permis si totusi rezultatul sonor pare adesea sa vina dintr-o estetica a masei si a monotoniei, fara legatura cu sperantele provocate de o asemenea desfasurare de mijloace libere si noi. Criza?. Muzica a cunoscut atatea de-a lungul istoriei sale. In acest context insa, destinul genurilor muzicale (care in aparenta nu se mai inventeaza) nu constituie cea mai mica dintre ciudateniile muzicale recente."

Unul din tipurile de muzica cu program din aceasta perioada s-a numit muzica impresionista

Figura 4.14 In timp ce muzica romantica este ca un tabloul clar, patrunzator al unui prieten, muzica impresionista este ca un tablou vag, incetosat al aceluiasi prieten

Un alt tip de muzica al secolului XX s-a numit neoclasica. Muzica neoclasica inseamna o muzica noua, dar care este similara cu muzica perioadei clasice. In timp ce muzica neoclasica suna totusi modern, ea este scrisa urmarind formele si ideile de baza ale perioade clasice. Un compozitor faimos neoclasic este Igor Stravinsky.

Dintre posibilele alegeri putem sa recomandam creatiile urmatorilor compozitori:

debussyDebussy1debussyClaude Debussy - (1862-1918), compozitor, pianist si critic muzical francez, novator in domeniul formei, ritmicii, armoniei si orchestratiei intemeiate pe rafinate combinatii de timbre instrumentale. Debussy a imprimat creatiei sale unele trasaturi impresioniste, evocand cu plasticitate si finete impresiile momentane, fugitive ("Preludiul la dupa amiaza unui faun", cicluri de preludii pentru pian "Imagini", lucrari simfonice "Nocturne" si "Marea"). A compus si balete ("Jocuri"), lucrari vocal-simfonice ("Martirul Sf. Sebastian"), opera "Pelleas si Melisande", muzica de camera, diverse melodii.

Arnold Schonberg - (1874-1951), compozitor austriac, profesor la Viena, Berlin, Boston, New York. Schoneberg a continuat la inceput linia lui Wagner, pentru ca ulterior sa deschida drumurile atonalismului (tehnica de compozitie ce suspenda legile tonale sau modale si implicit principiile armoniei clasice, adica relatiile intre sunetele tonalitatii sau modului) pentru a deveni parintele muzicii dodecafonice (se bazeaza pe egalitatea totala a celor 12 sunete ale gamei egal temperate) si seriale (sistem ce are drept element ordonator seria - adica o succesiune de 4-12 sunete ce constituie elementul generator al lucrarii, nici unul dintre sunete neputand reapare in discurs inainte de epuizarea intregii serii). Odata cu cele 5 piese pentru pian, Schonberg aplica sistematic tehnica dodecafonica, iar in unele creatii de la sfarsitul vietii este vizibila o oarecare intoarcere la tonalitate ("Concertul pentru pian op. 42). Schonenberg a avut o larga influenta asupra discipolilor sai din Noua

scoala vieneza scoala componistica in cadrul careia in primele decenii ale secolui al XX-lea, la Viena s-au constituit principiile muzicii dodecafonice si ale sistemului serial). Lista sa de compozitii cuprinde opera "Moise si Aron", monodrama "Asteptare", 4 cvartete de coarde, diverse piese pentru formatii instrumentale de camera, lieduri si lucrari teoretice ("Tratat de armonie", eseuri, studiul "Stil si idee"). Toate aceste lucrarile confera operei sale, de orientare expresionista, un spirit de reforma radicala

Alban Berg - (1885-1935), compozitor austriac, remarcabil reprezentant, alaturi de Schonberg si Webern, al Noii scoli vieneze. Berg a fost elevul lui Schonberg, creand muzica dodecafonica cu caracter liric si dramatic accentuat (operele "Wozzeck" si "Lulu", un concert pentru vioara, lucrari de camera, lieduri).

Figura 4.15 Alban Berg fotografiat deasupra portretului sau pictat de Arnold Schoenberg

Anton von Webern - (1883-1945), compozitor, dirijor, muzicolog austriac, elev a lui Schonberg, dirijor la operele din Viena si Praga. Webern a adoptat si cristalizat sistemul serial de compozitie. Creatia sa a exercitat o puternica influenta asupra avangardei de dupa 1950. A compus muzica vocal-simfonica, simfonica, piese pentru orchestra

stravinskistravinski1Igor Stravinski - (1882-1971), compozitor, dirijor si pianist rus, stabilit in Franta si apoi in S.U.A. (dupa cel de al doilea razboi mondial). In prima perioada, "nationala" (c. 1910-1922), inspirandu-se din folclorul rus, acorda un rol precumpanitor ritmului (baletele "Pasarea de foc", "Petrusca", cantate scenice, operele "Privighetoarea" si "Mavra"). A doua perioada (aproximativ pana in 1955), este marcata prin "intoarcerea la Bach", adoptarea formelor polifonice ale barocului ("Simfonia psalmilor", concertul pentru orchestra de camera "Dumbarton Oaks", opera "The Rake's Progress"). In a treia perioada devine adeptul dodecafoniei seriale, pe care o aplica intonatiei de esenta modala ("Potopul").

Figura 4.16 Igor Stravinski, Sarbatoarea primaverii, Dansul alesei.

Miscari notate in 1913 de Valentine Hugo

Iar pentru incheiere credem ca putem sa raspundem la intrebarea: Ce inseamna muzica?

Intelesul muzicii trebuie gasit in muzica, in melodiile in armoniile, in ritmurile ei, in culoarea ei orchestrala si mai ales in felul in care ea se dezvolta. Dezvoltarea este lucrul principal in muzica, la fel ca si in viata; pentru ca dezvoltarea inseamna schimbare, crestere, inflorire si toate aceste lucruri constituie insasi viata. O mare piesa muzicala are si ea o viata, intre inceputul si sfarsitul ei. In aceasta perioada de timp toate temele, melodiile, ideile ei muzicale, oricat de mici ar fi, cresc si se dezvolta, capatand o viata proprie.

Muzica are propriile ei intelesuri, care stau acolo, inlauntrul muzicii, si va asteapta sa le simtiti; si n-aveti nevoie de nici un fel de imagini sau de istorisiri care sa va spuna exact ce inseamna muzica insasi.

Daca va place catusi de putin muzica, veti gasi singuri intelesurile, ascultand doar. Si asta este si ceea ce trebuie sa faceti. Asezati-va mai comod, destinsi, si bucurati-va de muzica, ascultati

sunetele, simtindu-le cum se misca in jurul vostru, sarind, topaind, ciocnindu-se unul de altul, zvacnind, alunecand - si bucurati-va pur si simplu de ASTA.

Intelesul muzicii sta in muzica si nicaeri in alta parte.

4.4 IDEI PENTRU O COLECTIE DE MUZICA CLASICA

Inceputul colectiei poate sa-l reprezinte accesul pe un site specializat de unde prin copiere pe calculator se pot obtine gratuit portiuni melodice care sa capteze interesul ulterior pentru cumpararea unui CD.

Unul dintre cele mai cunoscute site-uri este si https://naxos.com

2 Titlurile sunt prezentate in engleza pentru ca lucrarile sa poata fi gasite mai usor in formate MP3 sau alte formate compatibile cu calculatoarele. Pe Internet exista site-uri de colectii de muzica clasica, unul dintre cele mai cunoscute este si site-ul Naxos