Factori de baza in stabilirea conceptiei de amenajare si a tehnologiei de exploatare ferma piscicola

Factori de baza in stabilirea conceptiei de amenajare si a tehnologiei de exploatare ferma piscicola

Amenajarea unei ferme piscicole are doua principii care stau la baza: biologic si hidrotehnic.

Principiul biologic impune realizarea unor bazine ale caror caracteristici tehnico-functionale sa fie adecvate etologiei si cerintelor ecotehnologice ale speciei de cultura, respectiv diverselor faze de dezvoltare. Respectarea acestui principiu presupune realizarea de bazine si helesteie ce difera ca amplasament, forma, marime si adancime a apei.

Principiul hidrotehnic impune ca prin conceptia de amenajare, modul de compartimentare si prin lucrarile preconizate sa se confere caracterul sistematic al amenajar Respectarea acestui principiu consta in gruparea tuturor bazinelor si helesteielor din cadrul aceleiasi categorii in scopul optimizarii fluxului tehnologic. Pentru fiecare helesteu se asigura alimentare, respectiv evacuare independente, evitandu-se in acest mod transmiterea agentilor patogeni si asigurandu-se flexibilitate tehnologica in ceea ce priveste exploatarea.

Pentru respectarea acestor principii se identifica trei factori in baza carora se proiecteaza, se exploateaza si se intretine o amenajare piscicola: tehnici, climatici, economici.

1 Factori tehnici

Factorii tehnici care se iau in considerare la stabilirea conceptiei de amenajare sunt configuratia terenului, calitatea solului si calitatea sursei de alimentare

1.1 Configuratia terenului

Pentru construirea unei amenajari piscicole trenurile perfect plane sunt contraindicate, fiind indicate cele cu o configuratie nivelitica variabila deoarece prin indiguire si inundare rezulta un ecosistem acvatic ce prezinta o variabilitate mare a adancimilor apei.

Fie in profil longitudinal (in lungul unui curs de apa), fie transversal,      amplasamentul trebuie sa prezinte o anumita panta astfel incat prin modul specific de amplasare al bazinelor si helesteielor sa se asigure un grad mare de circulatie gravitationala a apei si in acest fel sa se reduca cheltuielile cu energia necesara pomparii apei.

In cazul de fata viitorul amplasament se afla in lunca Prutului, pe un teren de natura aluviala. Terenul ce urmeaza sa fie amenajat prezinta o configuratie nivelitica cvasi-plana, cu un grad redus de neuniformitate. Prezinta o panta generala de 0,7 pe directia si in sensul de curgere a emisarului si o serie de zone microdepresionare.

1.2 Calitatea solului

Calitatea solului intereseaza din punct de vedere al caracteristicilor hidrofizice (permeabilitate), pedologice si geotehnice

1.2.1 Caracteristicile hidrofizice

Pentru limitarea pierderilor de apa prin infiltratie (si deci pentru micsorarea debitului de intretinere necesar) sunt preferabile terenurile a caror permeabilitate exprimata prin coeficientul de filtratie K este mai mica de 10^-5-10^-6cm/s.

Apele infiltrate in special cele care ajung in straturile profunde ale terenurilor antreneaza o cantitate importanta de saruri biogene care sunt scoase din circuitul materiei din cadrul ecosistemului cu consecinte asupra biocenozei acvatice din helesteie.

Principalii indicatori hidrofizici ai solurilor predominante sunt:

- continut de argila 20-25%

- greutate volumica 1,35-1,45g/cm

- porozitate totala R=0,42-0,45

- coeficient de filtratie K=10^-6 cm/s

1.2.2 Caracteristicile pedologice

De regula terenurile destinate amenajarilor sunt terenuri cu valoare funciara mica (saraturi, mlastini, terenuri aluvionare). De obicei sunt alcatuite dintr-un mozaic de soluri cu grade de fertilitate diferite de aceea proiectarea unei amenajari presupune intr-o prima faza studii de teren. Importanta capacitatii bioproductive presupune realizarea unor lucrari de ameliorari (destufizare, amendare, mobilizarea terenului, ingrasare) avand drept scop realizarea stratului esential activ al solului.

Stratul esential activ este un strat superficial al solului ce contine un complex de acizi argilo-humici ce au capacitatea de a fixa prin absorbtie sau adsorbtie surplusul de saruri biogene din masa apei, saruri ce urmeaza sa fie redate circuitului materiei din ecosistem.

Aprecierea calitatii unui sol se face pe baza urmatorilor parametri:

Continutul de N, P, K

Reactia solului.

Capacitatea de absorbtie

Continutul de Ca (asigura capacitatea de tamponare a apei). Nu este dorit in cantitati mari deoarece fixeaza oligoelemente in combinatii insolubile.

Solurile din terenul vizat pentru amenajare au continutul de humus determinat pe adancimea de 1m egal cu 80t/ha; continutul in azot masurat pe o adancime de 20m egal cu      7t/ha; gradul de salinitate relativ redus; reactia solului fiind slab alcalina: ph = 7-7,5;

1.2.3 Caracteristici geotehnice

Caracteristicile geotehnice ale terenurilor conditioneaza conceptia de amenajare a unei ferme deoarece caracteristicile fizico-mecanice ale acestora (compresibilitatea, unghiurile de frecare interna, porozitatea, coeziunea, rezistenta la taiere) determina detaliile tehnice de executie a terasamentelor.

Principalele caracteristici geotehnice ale terenului sunt:

indicele de plasticitate: l_p = 11%;

indicele de consistenta: l_c = 0,6%;

rezistenta la taiere: l,5daN/cm³;

coeficientul de compresibilitate pe verticala: 0,07;

unghiul de frecare interna a pamantului: 50.

1.3 Sursa de alimentare cu apa

Apa reprezinta elementul vital al activitatii de acvacultura. Intregul proces tehnologic dintr-o ferma piscicola este legat de apa si de aceea trebuie respectate anumite conditii stricte privind cantitatea si calitatea apei prelevate din sursa.

Sursa de alimentare trebuie sa satisfaca anumite conditii cantitative si calitative.

Din punct de vedere cantitativ debitul maxim prelevat trebuie sa fie cel putin egal cu o treime din debitul minim al sursei pe timpul anotimpului calduros.

Din punct de vedere calitativ hidrograful nivelurilor trebuie sa asigure o pondere cat mai mare a circulatiei gravitationale a apei si sa nu determine indiguiri supradimensionate. Calitatea fizico-chimica a apelor sa satisfaca toate cerintele tehnologice

1.3.1 Regimul nivelurilor

Sursa de alimentare a viitoarei amenajari piscicole o reprezinta raul Prut.

Datele referitoare la regimul nivelurilor au fost colectate la nivelul postului hidrometric Oancea in intervalul 1983-2008.

Date caracteristice ale punctului hidrometric Oancea:

0 mira = 6,30 m.r.MN

Cota de atentie =500

Cota de inundatie =600

Cota de pericol=700

Tabelul nr. 2.1

1.3.2 Regimul debitelor

Datele referitoare la regimul debitelor au fost colectate la nivelul postului hidrometric Oancea in intervalul 1983-2008.

Tabelul nr. 2.2

1.3.3 Caracteristici fizico-chimice ale apei

Conform Normativului privind obiectivele de referinta pentru clasificarea apelor de suprafata (NORCAS/2005) aprobat prin Ordinul M.A.P.M. nr. 1149/2005 si conform buletinului lunar de analiza elaborat de Directia Apelor Prut, parametrii apei raului Prut la statia hidrometrica Oancea se incadreaza in clasa generala II astfel:

Tabelul nr. 2.3

Analiza biologica releva incadrarea calitatii apei raului Prut la statia hidrometrica Oancea in clasa a III-a de calitate, avand un indice saprob fitoplanctonic egal cu 2,53.

In ceea ce priveste temperatura apei, media temperaturilor maxime inregistrate la statia hidrometrica Oancea este de 26,8^oC.

2 Factori climatici

In categoria principalilor factori climatici ce conditioneaza tehnologia de exploatare si stau la baza unor calcule specifice privind bilantul hidrologic al fermei si dimensionarea unor lucrari de amenajare fac parte : regimul termic, regimul precipitatiilor, regimul eolian,      al evaporarii de la suprafata apei si starea higroscopica a atmosferei.

2.1 Regimul termic

Regimul termic determina alegerea speciei de cultura precum si durata ciclului de exploatare.

Inregistrarile privind mediile lunare efectuate la statia hidrometrica Oancea      releva urmatoarea situatie:

Tabelul nr. 2.4

Temperatura medie anuala este de 10,5^oC, media temperaturilor minime inregistrate in lunile de iarna se situeaza in intervalul -2,7^oC 0,2^oC, media temperaturilor maxime inregistrate in lunile de vara se situeaza in intervalul 20,3^oC 22,5^oC

Media maximelor si media minimelor lunare si anuale se prezinta conform tabelului urmator:

Tabelul nr. 2.5

Numarul mediu al zilelor cu temperaturi depasind 25^oC (zile de vara) atinge valoarea de 97,2 zile. Numarul mediu al zilelor cu temperaturi mai mari de 30^oC (zile tropicale) este de 29,4.

In ceea ce priveste inghetul, primul inghet, acesta se inregistreaza in medie in jurul datei de 25 noiembrie iar ultimul inghet in jurul datei de 5 aprilie, durata medie a intervalului fara inghet avand 205 zile. Numarul mediu al zilelor de iarna (zile cu temperatura maxima mai mica de 0^oC) si al zilelor cu inghet (zile cu temperatura minima mai mica de 0^oC) este de 93,2 zile.

Razele solare cad pe suprafetele orizontale sub un unghi ce variaza intre 68^o la solstitiul de vara si 21^o06 la cel de iarna. Din aceasta distributie rezulta o variatie de intensitate a radiatiei solare intre 18170 cal./cm² (pentru luna iulie) si 2990 cal/cm² (pentru luna decembrie), radiatia globala insumand 123500 cal./m². Mai mult de 60% din acest total se suprapune perioadei mai-septembrie, adica celei mai mari parti a perioadei de vegetatie.

Durata de stralucire a soarelui este de 2204,7 ore pe an, raportul mediu dintre durata efectiva si durata posibila (fractia de insolatie) este de 0,49.

Numarul mediu al zilelor fara soare este de 69,5 pe an.

2.2 Regimul precipitatiilor

Regimul pluviometric constituie un termen important al ecuatiei de bilant hidrologic.

Regimul anual al precipitatiilor se desfasoara intre un maxim in luna iunie si un minim in luna martie la care se adauga maximul secundar din noiembrie-decembrie si minimul secundar din octombrie.

Semestrul cald al anului (aprilie-septembrie) contribuie cu 270 mm/m² la totalul precipitatiilor, iar cel rece cu 174,7 mm/m². Repartitia pe anotimpuri se face astfel: 33,8% vara, 25% primavara, 21,7% toamna si 19,5% iarna.

Mediile lunare si anuale ale precipitatiilor se pot observa in tabelul urmator:

Tabelul nr. 2.6

Numarul mediu al zilelor cu precipitatii mai mari de 0,1 mm/m² este de 96,6 pe an, iar al celor cu precipitatii mai mari de 1,0 mm/m² este de 61,9 pe an.

Intaia ninsoare are loc de regula in jur de 10 decembrie, iar ultima, intre 10-20 martie. Fata de prima zi cu ninsoare prima zi cu strat de zapada intarzie de obicei cu 10-15 zile. Numarul mediu anual de zile cu ninsoare este de 22, cele mai multe cazand in a doua si a treia luna a iern Ninsorile se produc foarte rar la inceputul si sfarsitul sezonului rece, insa cu o probabilitate de aparitie mai mare in luna aprilie decat in luna octombrie.

Numarul mediul lunar al zilelor cu ninsoare (cantitati mai mari de 0,1 mm/m²) se poate observa in tabelul urmator:

Tabelul nr. 2.7

Nu in orice an cu multe ninsori se formeaza si un strat de zapada consistent si durabil. Numarul mediu al zilelor cu strat de zapada mai mare de 6cm si acoperind 5/10 din suprafata solului este de 39,4:

Tabelul nr. 2.8

2.3 Regimul eolian

Regimul eolian impreuna cu deficitul de umiditate determina intensitatea evaporatiei apei, inaltimea valurilor si inaltimea de deferlare a acestora. Determina traseul optim al lucrarilor de compartimentare astfel incat efectul valurilor asupra acestora sa fie cat mai mic.

Circulatia generala a atmosferei are ca trasaturi principale frecventa relativ mare a advectiilor lente de aer temperat-oceanic din V si NV (mai ales in semestrul cald), frecventa de asemenea mare a advectiilor de aer temperat-continental din NE si E (mai ales in anotimpul rece), precum si advectiile mai putin frecvente de aer arctic din N si aer tropical maritim din SV si S. 

In ceea ce priveste variatia anuala a vitezelor medii lunare ale vantului aceasta atinge valori ce oscileaza intre 3-4 m/s, atingand in mod exceptional 5m/s in luna aprilie.

2.4 Starea higroscopica a atmosferei

Starea higroscopica este definita de umiditatea relativa medie care are valoarea de 70-72%, umiditatea relativa masurata la 2 m deasupra apei are valoare cuprinsa in intervalul 75-80%, deficitul de umiditate fiind 35 mm Hg.

Valorile scazute ale umiditatii relative indica faptul ca predomina aerul continental uscat.

Variatia lunara a umiditatii relative : caracteristic este faptul ca valoarea maxima peste 80% este frecventa in perioada noiembrie-februarie, iar in martie-octombrie valorile sunt de circa 70%.

2.5 Nebulozitatea

Nebulozitatea este destul de ridicata(5-5,5 zecimi), dar apropiata valorilor inregistrate, in general, in Moldova. Media numarului zilelor cu cer senin atinge valoarea de 127,4, maximele fiind in lunile iulie (16,6), august (18,5), septembrie (17,2).