CARACTERELE FIZICE ALE CULORII

CARACTERELE FIZICE ALE CULORII

I.           TENTA

II.        VALOAREA

III.     SATURATIA

I.           Tenta

Tenta sau lungimea de unda este caracteristica de baza a oricarei culori. Prin tenta desemnam inusi numele unei culori, respectiv pozitia ei, ca lungime de unda, in spectrul vizibil.

In natura exista putine culori pure, astfel incat lungimile lor de unda se interfereaza. Masuratorile facute de fiecare cercettor in parte au dat rezultate apropiate, insa diferite pentru aceste lungimi de unda.

Termenul provine din limba franceza si se traduce atat prin culoare, cat si prin nuanta. De aceea, corect se spune "o tenta de (numele culorii) si nu "o tenta de culoare". Englezii folosesc tint pentru tenta si hue pentru nuanta.

In artele vizuale se mai foloseste la desemnarea suprafetelor uniforme (tenta plata) sau in gravura (acvatinta) unde se refera, de asemenea, la suprafete uniforme - griuri obtinute prin degradari ale negrului care colaboreaza cu albul hartiei.

II.        Valoarea (valoratia sau luminozotatea)

Se refera la gradul de luminozitate al unei culori. Cea mai luminoasa (deschisa) dintre culorile pure este galbenul, iar cea mai intunecata (inchisa) este violetul.

Albul si negrul, in cromatologie, nu sunt considerate culori, ci non-culori, ca si intreaga gama de griuri obtinute prin amestecul lor (numite tonuri), dintre care se ia ca reper griul neutru, continand alb si negru in cantitati egale.

Luand in considerare culorile paletei (destinate picturii) vom observa ca cea mai deschisa culoare este galbenul citron, iar cele mai inchise culori sunt umbra arsa (pamant natural calcinat), albastrul ultramarin si albastrul de Prusia (culoare care trebuie evitata datorita faptului ca iese din amestecuri si "invadeaza" celelalte culori)

Iata o scala a treptelor tonale, edificatoare pentru luminozitatile din lumea necolorata:

sulfatul de bariu (blanc fix) este un colorant, nu un pigment, fiind considerat "albul cel mai alb"

albul de argint (o varianta moderna a albului de plumb) este cel mai alb dintre alburile culorilor de ulei

albul de titan este cel mai alb dintre alburile culorilor de tempera si acrilice

albul de zinc, luminozitate = 89%

hartia alba lucioasa

hartia alba mata

griul neutru are ca echvalent in natura coaja de mesteacan (50-55%), iar fotografii il denumesc gri 14, situat la jumatatea unei scale a luminozitatii in care albul este treapta numarul 1, iar negrul treapta numarul 28

hasura intensa a unui creion cu mina de ardezie

hasura intensa a unui creion cu mina de grafit

cerneala neagra de tipar aplicata pe hartie = 5%

negrul "cel mai negru" este catifeaua neagra = 1,2-1,5%

NOTA: cel mai bine putem percepe valoarea unei culori intr-o fotografier alb-negru

III.     Saturatia (puritatea)

Se refera la stralucirea cromatica, la puritatea unei culori neafectata de amestecul cu alta culoare, nici cu alb, negru sau gri.

Spunem despre o culoare ca este pura, saturata la maximum, atunci cand o suprafata reflecta total acea culoare si le absoarbe pe celelalte din componenta spectrului.

Daca o culoare este reflectata partial de o suprafasp, spunem despre ea ca este o culoare rupta (eng. broken colour)

O culoare rupta este o culoare care isi pastreaza identitatea (tenta) insa, printr-un amestec oarecare, ea devine stinsa, grizata, alterata.

Metode de rupere a unei culori

cu alb - se raceste, se lumineaza

cu negru - se intuneca

cu gri neutru - se decoloreaza

cu o culoare apropiata termic - se imbogateste cromatic

cu complementara - se anuleaza

cu culori rupte natural (culori obtinute din pigmenti naturali de pamant, numite si "teroase": ocruri, siene, umbre)

prin metoda glasiurilor colorate (la culori de ulei),      a laviurilor (la tempera) = peliculizare a unei culori foarte diluate peste o alta culoare, fie mai pura, fie mai luminoasa

prin metoda hasurilor = aplicarea unor linii sau puncte peste o culoare pura

NOTA: pictorii cu experienta cunosc acest "siretlic" al amestecului culorilor pe paleta: o pereche de complementare amestecate fizic dau un ton incert, dar prin amestec cu alb - in diferite proportii - rezulta griuri colorate mult imbogatite/potentate cromatic, ajungand pana la subtilitati surprinzatoare.

OBSERVATIE. A nu se confunda culorile de pamant (culori rupte natural) cu diferitele variante ale culorilor pure - de ex: albastru ceruleum, ultramarin, verde Veronese, de China, rosu vermillon etc. Rosul englez/venetian intra de asemena in categoria culorilor rupte natural. Este dificil de stabilit o lista a culorilor pigmentare medii corespunzatoare culorilor-lumina, dar nu imposibil:

R - rosu de cadmiu

O - oranj de cadmiu

G - galben de cadmiu deschis

V - intre verde smaragd (mai rece si mai deschis) si verde de crom (mai cald si mai inchis)

A - albastru de cobalt

I - albastru ultramarin

Vi - violet de cobalt inchis

Urmeaza:

4. Impresivitatea culorii

5. Expresivitatea culorii

6. Simbolismul culorii

7. Scheme grafice de reprezentare a culorii

8. Amestecul culorilor

Totul despre culori pe qtransform.com