RANITUL DINTRE LINII de D.Botez

RANITUL DINTRE LINII

D.Botez

Ce plumb ma leaga de pamant

Ce greu mi-e trupul si ce frant

Ce liniste-i in jur acum

Mi-e viata numai ca un fum.

Imi cad pe fata fulgi de nea

Ca pe un bulgar de mormant

Si nu-i nici ploaie si nici vant

Ce rece e pe fata mea.

De unde-n gura atat cobalt ?

Ce mult as vrea sa-mi fie cald

Sa nu se-auda nici un tun

Ce-nalt e cerul si ce bun.

Toate-s aproape si departe

Si parca-s leganat de ape

Cu ochii in eternitate

Ce stranie singuratate.

Iar ninge tare si mi-e frig

As vrea sa ma ridic sa strig

Cine-i alaturi si ma cheama,

mama