Un zvon
Mircea Baniciu/Pasarea Colibri (Mircea Baniciu/Dan Verona) Iubita mea, cand tocmai ne iubeam Cu voia celor de la primarie, Am auzit ca veacul n-are geam Si unde sunt geamgii nu se stie. Abia de s-a zvonit prin telegraf O adiere ca o intamplare Si iata cum, duminica, in praf Isi frange coastele pe strada mare. Vazand ca ne iubim cu-adevarat Sub cuibul vechi cu pui de randunica, E, poate, cineva care-a aflat Motiv sa tremuram si noi de frica. Prin geamuri sparte mai cazura ploi Si-n alte veacuri, mult mai efemere, Dar daca sufla crivatul in noi, Adio, lumanare de-nviere. Poate zvonu-i fara rost, Geamuri sparte au mai fost, Dar de nu, e bine-a sti Ce ne facem de geamgii? Sa nu te smulga vantul intr-o zi Din viata mea cu toate ale tale, De-acum, iubito, stiu, va trebui Sa te pazesc cu garzi imperiale. Din veacu-acesta sa iesim cumva Prin geamuri sparte,-asa cum fac copiii Si poate-n celalalt, de ziua ta, De nicaieri se vor ivi geamgii. Poate zvonu-i fara rost, Geamuri sparte au mai fost, Dar de nu, e bine-a sti Ce ne facem de geamgii?
DISTRIBUIE DOCUMENTUL
Vizualizari: 2907
Importanta:
Comenteaza documentul:
Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta Creaza cont nou
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved