Pluto, asteroizii

si ardelenii

Dilema "planetei" Pluto

Observatiile vizuale incep in forta in octombrie. La nici doua zile de la aparitia DESCOPERA pe taraba, in 7 octombrie, intre 5 si 6 dimineata, daca aveti suficienta cafea in casa, puteti admira icoana toamnei pe cerul de dimineata. Planeta Venus, deghizata in Luceafar de dimineata, Luna si planeta Saturn se     afla una langa alta, iar steaua Regulus e gata-gata sa se ascunda in spatele discului Selenei, creand o imagine unica. Marte rasare din ce in ce mai devreme, putand fi admirat intreaga noapte incepand cu ora 23.00. Desi planetele nu se prea inghesuie pe cerul noptii, avem doua noutati importante, care pot trezi interesul unei astroobservatii: constelatia Orion rasare la miezul noptii, iar Pleiadele sunt pe cer inca de seara de la ora 8.

Titlul asta ma cam sperie. Cand deschid televizorul si dau pe stiri, nu vreau sa vad asteroizi si planetoizi. Sunt semn rau. Inseamna ca vreun savant de la NASA a mai descoperit un pietroi din cine stie ce aliaj feros, gata sa loveasca Pamantul prin 2050. Sigur, orizontul de asteptare e hat departe, ca sa nu se sperie americanul de rand, iar cinematografia hollywoodiana sa aiba timp sa scoata la rampa macar un serial si-un lungmetraj pe subiect. Tot la o ora de maxima audienta, asistam la schimbari ample in lumea astrelor: peste noapte, Pluto nu mai e planeta, vanatorii de pamanturi extrasolare isi numara "victimele" cu zecile, iar

enigma disparitiei dinozaurilor este aproape descifrata. Este interesant cum lumea astronomiei a ajuns sa ofere stiri de consum, dar e bine sa ramanem cu picioarele pe Terra, caci nimic nu e mai periculos decat sa infulecam la masa de seara, pe nerasuflate, stiri pripite cu iz de apocalipsa si cu efecte intarziate in subconstientul colectiv.

Pluto ramane acea planeta a sistemului solar care ii urmeaza lui Neptun. Si probabil ca asa ramanea si in scriptele oficiale, daca nu apareau descoperirile din ultimii ani ale astronomilor de la Mount Palomar si CalTech. Se poate spune ca obiectul descoperit de Mike Brown in 2005, provizoriu botezat UB313, a facut istorie, propunand o alta perspectiva asupra sistemului solar cunoscut. Xena, cum a fost neoficial supranumit obiectul, a reusit sa clatine vechile concepte si sa coboare Pluto de la rangul de planeta la categoria planeta pitica. In urma observatiilor, care au scos la lumina miniplanete intr-o zona plina de resturi de materie ramasa necoagulata de la nasterea sistemului solar, s-au reconsiderat notiunile de planeta, planetoid si satelit. In 2006, Uniunea Astronomica Internationala a lansat o definitie indelung comentata a ceea ce trebuie sa intelegem prin termenul de "planeta".

In linii mari, un corp care are o orbita stabila in jurul Soarelui si o masa in stare sa-i confere forta de gravitatie necesara pentru a mentine un echilibru hidrostatic, adica sa aiba forma de sfera si sa fi fost capabila sa atraga resturile de materie din jurul sau, se numeste planeta. Xena a devenit oficial Eris, nume purtat in mitologia greaca de zeita discordiei, pentru ca a deschis la propriu dispute intre astronomii din intreaga lume. S-au facut petitii prin care se solicita revenirea lui Pluto la statutul de planeta, dar fara succes. Excentricitatea, inclinarea orbitei fata de planul eclipticii si apartenenta sa la grupul corpurilor din Centura Kuiper au decis trecerea lui Pluto in randul planetelor pitice. Descoperita in 1930 de catre astronomul american Clyde Tombaugh prin metode clasice, Pluto a nascut controverse inca de la inceput. Asa cum spuneam, un aspect extrem de interesant al lui Pluto este orbita sa foarte alungita (excentricitatea). Astfel, intre 1979 si 1999, Pluto a fost considerata a opta planeta de la Soare, aflandu-se mai aproape de Terra decat Neptun! Dar Pluto este departe de a-si fi dezvaluit in intregime tainele.

Alexandra Costachi