OZON - CE ESTE OZONUL?

OZON

Ozonul ar putea fi de doua ori mai important pentru schimbarile climatice, decat am prevazut noi

Ozonul a fost descoperit, in 1840, de Schonbein, si a fost folosit peste 160 ani pentru purificarea apei si tratarea pacientilor. De la inceputul secolului orase mari din Europa au folosit ozonul pentru a purifica rezerva de apa. Se stie de cel putin 100 de ani ca ozonul e un germicid puternic prin faptul ca omoara aproape instantaneu practic toate virusurile, bacteriile, toti fungii, parazitii, mucegaiurile, cancerul, etc. Se stie ca oxideaza aproape toate chimicalele facute de om.

CE ESTE OZONUL?

Ozonul este o forma alotropica a oxigenului, ceea ce inseamna ca este aceeasi substanta sub forme moleculare diferite si cu diverse proprietati. In atmosfera superioara, sub influenta radiatiilor ultraviolete, o parte din moleculele de oxigen () se disociaza in oxigen atomic (O). Acesti atomi, combinati cu moleculele de oxigen formeaza molecule de ozon (), care absorb eficient razele ultraviolete. Ozonul are proprietati oxidante puternice. Este un gaz instabil, in functie de temperatura si presiunea aerului. Se descompune rapid in oxigen la temperaturi mai mari de C.

Este un constituent natural al atmosferei fiind prezentat la o altitudine situata intre 15-40 km si realizand un invelis protector pentru pamant. Cea mai mare cantitate de ozon, aproximativ 90% se afla in stratul cuprins intre 8 18 km. Acest filtru foarte fin retine aproape in totalitate radiatia ultravioleta, biologic nociva, care se indreapta spre suprafata Terrei, regleaza temperatura din stratosfera cu implicatii deosebite in conditionarea circulatiei atmosferice si a climei globului terestru, protejeaza toate formele de viata de pe pamant. Scaderea concentratiei ozonului cu 1 % duce la sporirea intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2 %.

Cantitatea de ozon cauzeaza doua probleme ecologice separate. Una tine de cresterea cantitatii de ozon in troposfera (ozonul din troposfera este un component cheie in smogul fotochimic) si constituie o problema comuna a multor orase din lume. Alta problema, tine de epuizarea ozonului din stratosfera.

Aceasta duce la scaderea eficacitatii sistemului imunitar, arsuri grave in zonele expuse la soare, reducerea culturilor si implicit a cantitatii de hrana, ca urmare a micsorarii frunzelor la plante, distrugerea vietii marine, a planctonului, plante si animale microscopice care traiesc in suspensie aproape de suprafata apei cu care se hranesc animalele marine, si implicit afecteaza hrana omului prin reducerea cantitatii de peste comestibil, degradarea unui numar important de materiale plastice utilizate in constructii, vopsele, etc.

Ozonul este cea mai mare binefacere pe care ne-a dat-o natura. Noi, nu numai ca nu trebuie sa-l distrugem cu excesele noastre sau sa ne multumim cu refacerea stratului de ozon din atmosfera, dar trebuie sa aprofundam cunoasterea si folosirea lui astfel incat sa pastram pentru totdeauna muntii inverziti, apele curate, parfumul pamantului proaspat, pentru ca istoria omenirii sa continue pentru multe mii de ani de acum incolo.

Un studiu recent despre vitamina C, facut de o echipa din SUA condusa de Dr. Mark Levine de la Institutele Nationale de Sanatate din Maryland, a aratat ca: 'cresterea celulelor expuse la vitamina C a fost redusa de la 50% la 99% in functie de tipul de cancer. Nu se cunostea de ce omora celulele canceroase dar nu si pe cele normale. Era posibil ca peroxidul de hidrogen sa produca leziuni care puteau fi reparate in celulele normale, dar nu si la nivelul celulelor canceroase sensibile. Peroxidul de hidrogen este un subprodus al ozonului. Un motiv pentru care n-au mentionat vitamina C, si probabil nu-l cunosc despre ea, este ca ea pacaleste celulele canceroase si le face sa creada ca este zahar. Tumora o inghite ca si cum ar fi zahar, si e distrusa din interior catre exterior. Prin urmare cu ozonul face o combinatie foarte eficienta. Ozonul distruge tumora de la exterior la interior, iar vitamina C din interior spre exterior. Totusi, ozonul si vitamina C nu ar trebui luate in acelasi timp; se anuleaza reciproc. Lasati doua ore intre utilizarea ozonului si administrarea vitaminei C."

Ozonul este concentrat in stratosfera intre 25 si 55 k si filtreaza 99% din radiatia ultravioleta a soarelui. In cantitati mici, radiatiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea ranilor superficiale) insa in cantitati mari provoaca arsuri ale pielii, cancer de piele, cataracta, boli infectioase etc.

Degradarea stratului de ozon este cauzata de substantele nocive eliberate in atmosfera, in urma desfasurarii unor activitati antropice.

In anul 1985, oamenii de stiinta au adus la cunostinta ca primavara, deasupra statiei Halli-Bei din Antarctida, stratul de ozon s-a diminuat cu 40% in perioada 1977-1984. Ulterior s-a demonstrat ca regiunea cu continut redus de oxigen se intinde dincolo de hotarele Antarctidei.

Cercetarile din domeniu au evidentiat urmatoarele cauze ale distrugerii stratului de ozon:

- produsele chimice numite cloro-fluoro-carburi, folosite ca refrigerenti si in spray-urile cu aerosoli. Eliberate in atmosfera, aceste substante se descompun, clorul reactionand cu moleculele de ozon si distrugandu-le;

- rachete cosmice (o racheta cosmica elimina pana la 190t de clorura de

hidrogen, distrugator activ al stratului de ozon);

- aviatia supersonica, gazele emise de avioane continand oxizi ai azotului;

- alte chimicale (halocarburile bromurate, oxizii de azot din ingrasaminte).

Exista doua tipuri de ozon:

- Ozon medical obtinut din oxigen pur.

- Ozon non-medical. Ozonul facut din aerul pe care il respiram, care e majoritar azot, si are poluanti; ozonul facut din acesta va contine oxid nitric, alaturi de alte toxine.
Un generator de ozon de nivel medical foloseste un rezervor de oxigen pentru a produce ozon si acest ozon este mult mai eficient.

Poate fi ozonul daunator?

In primul rand trebuie facuta o distinctie intre ozonul din straturile inalte a atmosferei (ozonul stratosferic) si ozonul prezent in spatiile in care ne miscam si respiram . In timp ce ozonul stratosferic este important si benefic pentru om deoarece ecraneaza radiatiile cosmice si solare vatamatoare, ozonul din aerul pe care il respiram prezinta riscuri insemnate.

Ca urmare a reactivitatii sale crescute, ozonul in concentratii crescute interactioneaza cu substantele organice, modificandu-le structura. Daca ozonul este inspirat in plamani, poate sa duca la lezarea acestora. Chiar in cantitati mici, poate sa declanseze dureri toracice, tuse, ingreunarea respiratiei si iritatii ale cailor respiratorii. Consecintele negative ale ozonului sunt reversibile in cazul expunerii la concentratii mici din aceasta substanta.

Dupa cum a afirmat insusi Kofi Annan, Secretar-General ONU, trebuie urgentata reafirmarea angajamentelor pentru implementarea Protocolului. Munca trebuie sa continue in acest secol, pentru ca generatia noastra si generatiile viitoare sa reuseasca refacerea deplina a stratului de ozon.

Efortul comun al umanitatii pentru refacerea stratului de ozon este exemplul fascinant de actiuni comune impotriva dezastrelor, aratand cum poate fiecare individ de pe planete sa contribuie la buna stare a omenirii si mediului.

Sa nu uitam ca sanatatea noastra, viitorul Planetei, depind de noi, de gradul nostru de implicare directa sau indirecta prin conduita pe care o avem fata de problemele de mediu.

STRATUL DE OZON este localizat in stratosfera si constituie un filtru natural care absoarbe cea mai mare parte a radiatiilor ultraviolete, periculoase pentru organismele vii. In cantitati mici, radiatiile ultraviolete sunt benefice pentru organism (sintetizarea vitaminei D, vindecarea ranilor superficiale) insa in cantitati mari provoaca imbatranire prematura, arsuri ale pielii, cancer de piele, cataracta, boli infectioase, slabirea sistemului imunitar etc. De asemenea, actioneaza asupra structurii ADN, ducand la modificari in ecosistemele acvatice si terestre cu implicatii majore in echilibrul trofic

Stratul de ozon este ingerul pazitor al globului pamantesc, el este produs la altitudini de la 15.000 metri pana la 50.000 metri, in stratosfera prin electrizarea oxigenului. Rolul lui este de a proteja Pamantul, el poate absorbi si retine 90 % din razele ultraviolete care ajung pe Pamant.

Odata cu accelerarea dezvoltarii industriale, stratul de ozon a inceput sa se degradeze, prin cantitatea tot mai mare de gaze nocive produse la suprafata terestra, care ajunse in atmosfera au produs dereglari consistente in stratul de ozon.

Stratul de ozon s-a diminuat nu numai la polii Pamantului, ci si in zone intens populate: nordul Europei, Rusia australa, sudul Frantei, nordul Peninsulei Iberice si Argentina. Specialistii sustin ca, in aceste zone, echilibrul stratului de ozon este tot mai periclitat de emisiile de substante de natura antropica, cum sunt hidrocarburile fluoroclorurate si bromurate si, in general, substantele care au numeroase utilizari in industrie sau agricultura.

Este situat si produs natural in straturile superioare ale atmosferei, la o altitudine de peste 10-50 km, avand o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi concentrat in forma pura, atunci el ar avea forma unui strat de doar 3 mm in jurul pamantului. Ozonul absoarbe puternic radiatiile ultraviolete de lungimi de unda cuprinse intre 210 si 290 mm, disociindu-se in dioxigen si oxigen atomic; acesta este principalul efect benefic al ozonului - filtrarea razelor ultraviolete ale caror lungimi de unda sunt inferioare valorii de 290 mm, foarte daunatoare vietii pe Pamant. La suprafata pamantului, ozonul se poate forma in timpul furtunilor cu descarcari electrice. Cauza disparitiei ozonului se considera a fi poluarea atmosferei cu compusi chimici care reactioneaza cu ozonul, in special hidrocarburi fluorurate si clorate gazoase. Acesti compusi se intalnesc in special la fabricarea freonului, agentul de racire utilizat pana nu demult in majoritatea congelatoarelor si conditionerelor; de asemenea se utilizeaza in cantitate mare la asamblarea deodorantelor, fixativelor, etc. Subtierea stratului de ozon, pune in pericol existenta intregii omeniri. De aceea, in 1985 a fost format "Comitetul de Coordonare pentru protectia stratului de ozon" si au fost luate masuri drastice, pana la interzicerea folosirii freonului si a altor agenti frigotehnici. Acestea au permis a se incetini ritmul de marire a gaurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul. Temperaturile scazute in absenta impuritatilor, sunt responsabile de formarea unei acumulari de ozon, iradiate constant de catre soare. In utimii ani, nivelul de ozon din emisfera nordica s-a redus cu circa 10%. Sondajele repetate, zborurile stratosferice ale avioanelor echipate cu laboratoare, au permis identificarea poluantilor susceptibili a se afla la originea fenomenului. In afara oxizilor de azot, prezenta clorului provenind de la clorofluorocarbon - mai comun denumit "freon" - a parut a fi cauza principala a acestei accelerari a distrugerii paturii de ozon. Ramane sa vedem daca aceste cauze sunt exclusiv naturale sau se datoreaza actiunii umane. In primul caz, istoria climatica a Pamantului pe parcursul a sute de milenii, ne permite sa credem ca nu este cazul sa ne nelinistim. In al doilea, dimpotriva, tinand seama de amploarea fenomenului si de la rapiditatea extinderii sale in timp, trebuiesc luate masuri de urgenta la scara mondiala pentru a se indeparta perspectiva unei catastrofe planetare.

STARE NATURALA

Formula moleculara a ozonului este , masa moleculara fiind de 48 , adica de 1,5 ori mai mare decat cea a oxigenului, fiind prezent in atmosfera in cantitati foarte mici. In concentratii foarte mici este un gaz aproape incolor si inodor, dar in concentratii mai mari apare mirosul puternic de iarba verde, iar cand aceasta depaseste 15% are culoarea verde deschis.

Ozonul se gaseste in cantitati mici numai in straturile superioare ale atmosferei. In straturile inferioare ale atmosferei nu se poate dovedi prezenta ozonului prin nici un mijloc.

Continutul in ozon al atmosferei, desi mic, influenteaza mult clima. Ozonul impiedica radiatiile de lungime de unda mica, caldura degajata la disocierea sa in oxigen, straturile superioare ale atmosferei la o temperatura relativ ridicata.

FORMAREA OZONULUI

Este situat si produs natural in straturile superioare ale atmosferei, la o altitudine de peste 10-50 km, avand o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi concentrat in forma pura, atunci el ar avea forma unui strat de doar 3 mm in jurul pamantului. Ozonul absoarbe puternic radiatiile ultraviolete de lungimi de unda cuprinse intre 210 si 290 mm, disociindu-se in dioxigen si oxigen atomic; acesta este principalul efect benefic al ozonului - filtrarea razelor ultraviolete ale caror lungimi de unda sunt inferioare valorii de 290 mm, foarte daunatoare vietii pe Pamant. La suprafata pamantului, ozonul se poate forma in timpul furtunilor cu descarcari electrice. Cauza disparitiei ozonului se considera a fi poluarea atmosferei cu compusi chimici care reactioneaza cu ozonul, in special hidrocarburi fluorurate si clorate gazoase. Acesti compusi se intalnesc in special la fabricarea freonului, agentul de racire utilizat pana nu demult in majoritatea congelatoarelor si conditionerelor; de asemenea se utilizeaza in cantitate mare la asamblarea deodorantelor, fixativelor, etc. Subtierea stratului de ozon, pune in pericol existenta intregii omeniri. De aceea, in 1985 a fost format "Comitetul de Coordonare pentru protectia stratului de ozon" si au fost luate masuri drastice, pana la interzicerea folosirii freonului si a altor agenti frigotehnici. Acestea au permis a se incetini ritmul de marire a gaurilor de ozon, dar nu au oprit definitiv procesul. Temperaturile scazute in absenta impuritatilor, sunt responsabile de formarea unei acumulari de ozon, iradiate constant de catre soare. In ultimii ani, nivelul de ozon din emisfera nordica s-a redus cu circa 10%. Sondajele repetate, zborurile stratosferice ale avioanelor echipate cu laboratoare, au permis identificarea poluantilor susceptibili a se afla la originea fenomenului. In afara oxizilor de azot, prezenta clorului provenind de la clorofluorocarbon - mai comun denumit "freon" - a parut a fi cauza principala a acestei accelerari a distrugerii paturii de ozon. Ramane sa vedem daca aceste cauze sunt exclusiv naturale sau se datoreaza actiunii umane. In primul caz, istoria climatica a Pamantului pe parcursul a sute de milenii, ne permite sa credem ca nu este cazul sa ne nelinistim. In al doilea, dimpotriva, tinand seama de amploarea fenomenului si de la rapiditatea extinderii sale in timp, trebuiesc luate masuri de urgenta la scara mondiala pentru a se indeparta perspectiva unei catastrofe planetare.

La sfarsitul lunii iulie, cercetatorii de la Universitatea britanica Exeter au aratat ca ozonul ar putea avea un rol mult mai important in schimbarile climatice decat cel prezis de oamenii de stiinta pana acum. Cercetatorii spun ca, aflat in imediata apropiere a pamantului, ozonul afecteaza plantele, reducandu-le capacitatea lor de a absorbi dioxidul de carbon din atmosfera. Studiul facut la Exeter e considerat foarte important in comunitatea stiintifica, deoarece demonstreaza ca ozonul are un efect indirect, destul de mare, asupra partii joase a atmosferei. Cercetarile asupra stratului de ozon s-au concentrat si asupra efectelor daunatoare pe care acesta l-ar putea avea asupra plamanilor omului.