Antibiotice care modifica permeabilitatea membranei plasmatice

Antibiotice care modifica permeabilitatea membranei plasmatice

Interactiunea unor antibiotice (gramicidina, polimixina, nistatina, amfotericina B) cu membrana plasmatica a celulei bacteriene produce cresterea permeabilitatii si pierderea proprietatilor de membrana selectiva. Rezultatul este moartea celulei prin liza osmotica.

Polimixina actioneaza asupra membranei citoplasmatice ca un detergent cationic, avand afinitate pentru gruparile sale cationice. Este singurul antibiotic cu actiune bactericida asupra celulelor aflate in faza stationara, dupa ce au depasit faza de crestere. Actioneaza asupra membranei externe, pe care o fragmenteaza, ceea ce explica actiunea sa bactericida si selectivitatea fata de bacteriile Gram negative (tabel nr. 5).

Sensibilitatea diferitelor specii variaza foarte mult, ceea ce denota specificitatea interactiunii dintre antibiotic si microorganism.

Antibioticele polienice (nistatin, amfotericina B) formeaza complexe cu sterolii din structura membranei plasmatice. Nu sunt active fata de bacterii, deoarece membrana lor nu contine steroli, dar inhiba cresterea micoplasmelor, deoarece contin steroli. Rezultatul interactiunii cu membranele celulelor sensibile este pierderea permeabilitatii selective, pierderea ionilor de K⁺ si Mg²⁺ si diminuarea ratei sintezei proteinelor si a ARN.

Toate tipurile de celule sensibile la actiunea antibioticelor polienice contin steroli. Sterolii sunt componente comune multor grupe de organisme: alge, protozoare, levuri, viermi, mamifere etc. Datorita efectului lor asupra permeabilitatii membranei, antibioticele polienice maresc eficienta altor antibiotice.

Antibioticele polienice se utilizeaza in tratamentul micozelor. Infectiile produse de fungi sunt mai rare decat cele bacteriene, rareori pun in pericol viata si adeseori sunt lipsite de importanta clinica. Tratamentul micozelor cu agenti chimici este limitat, datorita absentei specificitatii actiunii lor. Cei mai importanti agenti antifungici sunt cei ce actioneaza asupra membranelor celulare, iar dintre acestia, nistatinul si amfotericina B.

Tabel nr. 5: Antibiotice active asupra membranei bacteriene (adaptare dupa Topley si Wilson's, 1998):

Amfotericina B este produsa de Streptomyces nodosus. Mecanismul actiunii sale consta in legarea de ergosterolul din membrana plasmatica a celulei fungice, a unor alge si a unor protozoare, dar si de celulele umane. Efectul este cresterea permeabilitatii membranei, astfel incat glucoza, K⁺ si alte molecule esentiale ies din celula. Amfotericina B se absoarbe putin din tubul digestiv si de aceea se administreaza prin injectare intravenoasa. Rezistenta fungica la acest antibiotic nu este cunoscuta, dar efectele secundare sunt foarte frecvente si uneori severe.

Nistatinul (Micostatin) este produs de Streptomyces noursei. Mecanismul de actiune este acelasi ca si al amfotericinei B. Se administreaza local pentru tratamentul infectiilor cu Candida. Nu se absoarbe din intestin si se administreaza oral, numai pentru tratamentul suprainfectiilor intestinale, care adeseori sunt consecutive tratamentului cu antibiotice.