Broasca de lac (Amfibieni)

Broasca de lac (Amfibieni)

Broastele raioase propriu-zise (Bufonidae) se deosebesc de cele obisnuite prin apofizele sacrale latite, in forma de secure. Majoritatea exemplarelor au corpul indesat, greoi, labele groase, de aceeasi lungime, si pielea prevazuta cu negi. In regiunile tropicale exista cateva specii deosebite, care au corpul zvelt, picioarele lungi si pielea neteda. In general, broastele raioase sunt terestre, cu exceptia perioadei cand isi depun ouale, perioada pe care si-o petrec in apa. Miscarile lor sunt lente, inoata prost si fac sarituri scurte. Cu toate acestea, sunt foarte bune sapatoare. Sunt animale nocturne, ce se hranesc cu melci, viermi, insecte, pe care le consuma in cantitati considerabile. Ca si alti batracieni, aceste broaste nu se pot lipsi un timp mai indelungat de umezeala, dar pot rezista luni si chiar ani cu hrana putina in locuri umede.

Broastele au ochii mari, insa nu vad clar prada. In schimb, detecteaza miscarea obiectelor mici, precum insectele sau limacsii, folosind niste receptori speciali, aflati pe retina si situati in fundul ochiului. In clipa in care prada se misca, broasca scoate limba lipicioasa si inghite victima.

Broasca raioasa cu burta ca focul (Bombina bombina), care vietuieste in Europa, se diferentiaza de celelalte specii prin felul in care detecteaza sunetele. Daca majoritatea broastelor poseda in organism o "ureche medie", pentru a primi si a transmite sunetele catre organismul senzorial al urechii interne, care se afla in conexiune cu creierul, acesta asculta cu plamanii. Undele sonore calatoresc prin gura broastei si reverbereaza in plamani, aflati imediat sub piele. Apoi undele sunt transmise prin tesuturile moi la urechea interna.

In sezonul de imperechere, broastele scot niste zgomote puternice, sub forma de oracaituri; fiecare specie avand propriul "limbaj", ceea ce face ca varietatea sunetelor sa fie foarte mare. Broscoiul patat din Australia, de ex., emite plescaituri scurte, simple, in timp de trilurile broscoiului raios al marilor campii din America de Nord dureaza cateva minute. Aceste chemari atrag femelele la imperechere. Multi broscoi le amplifica pana la 100 de ori, prin imensii saci de rezonanta, aflati in coltul falcilor. Dupa ce si-a gasit o femela, broscoiul se repede asupra ei, ramanand in spatele acesteia pana cand depunde ouale, pentru ca el sa le fertilizeze. Aceasta imbratisare poate dura chiar si o luna.