BIOLOGIE

ANATOMIA SI FIZIOLOGIA OMULUI

INTRODUCERE

In cadrul stiintelor biologice, studiul fiintei umane ocupa un loc deosebit de important, omul reprezent]nd forma cea mai evoluata de organizare si functionare a materiei vii. Studiul organismului uman se realizeza in cadrul disciplinelor de anatomie si fiziologie a omului.

Anatomia studiaza organizarea structurilor organismului la diferite niveluri:macroscopic, microscopic si molecular. Anatomia macroscopica se ocupa cu studiul si relatiile topografice ale diferitelor organe si sisteme; iar citologia descrie organizarea structurala a celulelor si a organitelor intracelulare. Acestor discipline morfologice li se adauga embriologia care studiaza principalele etape de dezvoltare a organismului uman.

Fiziologia se ocupa cu studiul functiilor diferitelor structuri anatomice (celule, tesuturi, organe, sisteme) si cu mecanismele de reglare a functiilor si de integrare a lor, astfel inc]t organismul sa constituie un tot unitar, in echilibru dinamic permanent cu mediul inconjurator. Disciplinele functionale derivate din trunchiul fiziologiei, si anume histofiziologia, biochimia si histochimia etc., au adus un numar imens de cunostinte care au contribuit la i ntelegerea mai profunda a intimitatii proceselor care stau la baza diferitelor functii.

Anatomia si fiziologia sunt studiate impreuna, deoarece constituie o unitate dialectica, forma si functia fiind caracteristicile fundamentale ale materiei vii in permanenta interrelatie si interconditionare. At]t forma c]t si functia sunt produse ale procesului de dezvoltare si transformare a materiei vii fiind de neconceput existenta uneia in lipsa celeilalte.

Cercetarile de anatomie si fiziologie comparata permit recunoasterea cu usurinta a inrudirii str]nse dintre organizarea structurala si functionala a organismului uman cu cea a animalelor superioare, demonstr]nd ca omul reprezinta veriga superioara a unui lant complex de evolutie a materiei vii.

Dezvoltarea structurala si mai ales functionala a creierului uman a dus la un control si o integrare mai profunde ale tuturor functiilor, av]nd ca rezultat, pe de o parte, o independenta mai mare a organismului fata de conditiile variabile ale mediului fizico-biologic printr-o stabilitate mai mare a unor constante biologice (homeostazie) si, pe de alta parte, o mai buna adaptare a organismului la conditiile mediului fizico-biologic si mai ales ale celui social, specific uman.

Cercetarile de anatomie si fiziologie a sistemului nervos uman au permis o intelegere mai buna a complexitatii activitatii nervoase superioare si au furnizat elemente utile pentru noile orientari in procesul de instruire si educatie. Aceste cercetari, in afara importantei lor teoretice, au ovaloare aplicativa pentru optimizarea activitatii umane.

LEC|IA 1

Celula

Celula este unitatea de baza [1] structurala, functionala si genetica a tuturor organismelor vii. Ea poate exista singura sau in grup, form]nd tesuturi.

Forma celulelor. Initial toate celulele au o forma globulara, ulterior devin fusifome, cilindrice, cubice, stelate etc., in raport cu rolul lor fiziologic.

Dimensiunile celulelor[2] variza de la un tesut la altul; in medie sunt cuprinse intre 20 si 30 de microni.

Componentele fundamentale ale celulei sunt:

Citoplasma;

Nucleul;

Membrana

Citoplasma[3] este masa celulara care inconjura nucleul. Se prezinta ca un sistem coloidal, in are mediul de dispersie este apa, iar faza dispersata - ansamblul de micele organice ce se gasesc in stare de miscare browniana.

Din punct de vedere stuctural si functional citoplasma este formata din doua componente:

Citoplasma fundamentala - hialoplasma (partea nestructurala);

Formatiunile diferentiate, structurate, ale citoplasmei, reprezentate de organitele (comune tuturor celulelor si specifice anumitor celule) si incluziunile citoplasmatice .

Organitele comune:

Reticulul endoplasmatic apare ca un sstem de canalicule intracitoplasmatice ce fac legatura dintre exteriorul celulei si nucleu; exista doua varietati[5] de reticul endoplasmatic: neted si rugos (pe suprafata canaliculelor sunt atasati ribozomi).

Ribozomii sunt formatiuni sferice cu rol in sinteza proteinelor specifice; ei se gasesc fie liberi in citoplasma, fie atasati canaliculelor reticulului endoplasmatic .

Lizozomii se prezinta ca niste enzime ce contin enzime hidrolitice; se gasesc, in special in leucocite, dar si in alte celule si au rol in digestia intracelulara .

Aparatul Golgi se afla in apropierea nucleului, av]nd rol in elaborarea produsilor de secretie ai celulei dar si in excretia lor.

Mitocondriile au o membrana dubla; prin plierea membranei intenne se formeaza creste, care contin enzime oxido-reducatoare, cu rol in producerea de energie celulara .

Centrul celular (centrozomul) este situat in apropierea nucleului; formeaza fusul de diviziune.

Organitele specifice

Miofibrilele sunt specifice fibrei musculare;

Neurofibrilele sI corpusculii Nissl -specifici celulelor nervoase se vor studia la tesuturile respective.

Nucleul[9] este cel mai mare corpuscul din citoplasma. Majoritatea celulelor sunt uninucleate; exista si celule binucleate (celulele hepatice), polinucleate (fibra musculara striata) sau anucleate (hematia adulta). Din punct de vedere structuralnucleul este alcatuit dintr-un invelis extern sau membrana nucleara dubla cu pori si din carioplasma (nucleoplasma). Nucleoplasma apare electronomicroscopic ca o retea de filamente subtiri formate din granulatii fine de cromatina (o nucleoproteina) care contine A.D.N. siproteine . Nucleul contine unul sau mai multi nucleoli.

Membrana celulara se formeaza prin diferentierea citoplasmei, la periferia celulei. Are o structura trilaminata; straturile intern si extern sunt protidice iar cel mijlociu este fosfolipidic. Membrana intervine in schimburile dintre celule si mediul extern al acestora; are permeabilitate selectiva si este polarizata electric.

LEC|IA 2

Tesuturile

Toate celulele care intra in alcatuirea corpului omenesc provin, prin segmentare, din celula ou. Treptat are loc o diferentiere celulara care duce la formarea tesuturilor.

Tesutul este format dintr-o grupare de celule care prezinta aceeasi diferentiere morfologica, structurala si aceeasi origine si specializare functionala.

Principalele tipuride tesuturi sunt:

Epitelial;

Conjunctiv;

Muscular;

Nervos;

Tesutul epitelial

Tesutul epitelial formeaza la suprafata corpului epiderma sI captuseste suprafata interna a organelor cavitare (tub digestiv, caI respiratorii etc.), constituind mucoase. Este format din celule pavimentoase, cubice, prismatice sau cilindrice, str]ns legate intre ele, fie prin punti citoplasmatice ce trec de la o celula la alta, fie printr-o substanta amorfa. Celulele profunde sunt asezate pe o membrana bazala, care le separa de tesutul conjunctiv, ce se gaseste sub cel epitelial sI care are functie trofica, intruc]t epiteliile nu sunt vascularizate sI se hranesc prin difuziune.

Dupa functie. epiteliile sunt clasificate in:epitelii de acoperire, glandulare sI senzoriale.

Epiteliile de acoperire

Epiteliile unistratificate, dupa formacelulelor se pot clasifica in:   

Pavimentoase simple av]nd celule turtite; ele formeaza tunica interna a vaselor sangvine, pleurei, pericardului, peritoneului;

Cubice simple int]lnite in bronhiole si canalele de secretie ale glandelor;

Cilindrice simple, form]nd epiteliul mucoasei tubului digestivde la stomac la rect si al mucoasei trompelor uterine. Celulele acestor epitelii pot prezenta cili sau microvili, acoperiti de o membrana celulara cu marginea in perie sau un platou striat, cu rol de epiteliu absorbant (vilozitatile intestinale).

Epiteliile pluristratificate pot fi:

Pavimentoase stratificate, av]nd celulele din stratul superficial turtite, cheratinizate (epiderma) sau necheratinizate (epiteliul mucoasei bucale, esofagiene);

Cilindrice stratificate formate din mai multe straturi celulare, dar numai cele superficiale sunt cilindrice (canalele excretoare ale glandelor salivare, epiteliul ureterelor si al vezicii urinare);

Pseudostratificate cu celulele asezate pe membrana bazala intr-un singur strat, dar cu nucleii situati la inaltimi diferite, ceea ce da aparenta de falsa stratificare (epiteliul traheal, al bronhiilor mari).

Epiteliile glandulare

Aceste tipuri de epitelii sunt formate din celule care au capacitatea de aelabora produsi de secretie. Epiteliile secretoare se asociaza cu tesut conjunctiv, vase si nervi, form]nd glande. Exista trei tipuri de glande:

Exocrine produsul de secretie este eliminat printr-un canal la suprafata pielii (sebacee, sudoripare) sau in diferite cavitati (salivare, gastrice);

Endocrine sau cu secretie interna - produsul lor de secretie - hormonul - este eliminatdirect in s]nge (tiroida, suprarenale etc.)

Mixte care au secretie exocrina si endocrina (pancreas, testicul, ovar);

Glandele exocrine au un canal excretor, in timp ce glandele endocrine care nu au canal excretor sunt formate din foliculi, cordoane sau insule celulare inconjurate de insule de capilare sanguine.

Epiteliile senzoriale

Epiteliile senzoriale sunt alcatuite din celule specializate pentru receptionarea diferitilor stimuli din mediul extern sau intern. Excitatiile sunt transformate in influx nervos, care este transmis prin terminatii nervoase senzitive ce inconjura polul bazal al celulelor senzoriale (gustativ, acustic, vestibular).

Tesutul conjunctiv

Tesutul conjunctiv asigura rezistenta organismului, leaga diferite parti ale organelor, are rol trofic depozit]nd grasimi, intervinein apararea organismului, in fagocitoza etc.

Celulele conjunctive difera de la un tesut la altul; fibrele sunt de colagen reticulina sau elastina, dupa tipul substantei din care sunt alcatuite; substanta fundamentala poate fi moale, dura sau semidura

Clasificarea tesuturilor conjunctive se face dupa mai multe criterii. Tin]nd seama de consistenta substantei fundamentale, tesuturile conjunctive se clasifica in: moi, semidure sI dure.

Tesuturile conjunctive moi sunt prezente sub mai multe forme:

tesutul conjunctiv lax, care contine in proportii egale celule, substanta fundamentala sI fibre; insoteste alte tesuturi sI are functie trofica;

tesutul reticulat este for,at din fibre de reticulina, dispuse sub forma de retea, in ochiurile careia se aflasubstanta fundamentala sI celulele de origine ale elementelor figurate ale s]ngelui. Se gaseste in maduva hematogena, ganglionii limfatici;

tesutul adipos contine celule globuloase care au acumulat central grasime ce impinge nucleul la periferie. Se gaseste sub tegument sI in jurul unor organe (rinichi, globi oculari);

tesutul fibros contine predominant fibre de colagen, putine celule sI substanta fundamentala; intra in structura fasciilor ce invelesc muschii, a tendoanelor sI aponevrozelor; formeaza capsulele diferitelor organe (ficat, rinichi etc.)

tesutul elastic contine numeroase fibre de elastina anastomozate in retele printre care se afla substanta fundamentala sI putine celule. Formeaza tunica medie a arterelor mari sI a venelor.

Tesutul conjunctiv semidur (cartilagnos)

Este un tesut elastic dar sI rezistent. Substanta fundamentala contine condrina un amestec de substante organice impregnate cu saruri de calciu sI sodiu. Celulele cartilaginoase - condrocite - sunt sferice sau ovoide, se gasesc in substanta fundamentala in niste cavitati numite condroplaste, iar printre celule se gasesc fibre de colagen sI fibre elastice intr-o impletitura densa.

In functie de cantitatea de substanta fundamentala sI de topul fibrelor care predomina, se disting trei varietati de cartilaje:

hialin, in care substanta fundamentala pare omogena, deoarece fibrele care se gasesc in ea sunt foarte fine;formeaza cartilajele articulare, costale, laringeale, traheale, bronhice, nazale;

elastic, in care predomina fibrele elastice; formeaza epiglota, pavilionul urechii sI aripile nasului;

fibros, in care predominante sunt fibrele de colagen;

Alcatuieste discurile intervertebrale sI meniscurile articulare.

Tesutul cartilaginos nu este vascularizat, nutritia lui se realizeaza prin difuziune de la nivelul capilarelor pericondrului, o membrana conjunctivo-vasculara care imbraca cartilajul.

Tesutul conjunctiv dur intra in alcatuirea oaselor.