Capitalul natural si functiile sale

Capitalul natural si functiile sale

Pentru a operationaliza conceptul de "dezvoltare durabila" (dezvoltare sustenabila, ecodezvoltare), D. W. Pearce si Turner (1990) folosesc termenul de "capital natural", termen utilizat in economia ecologica.

Capitalul natural al unei unitati politico - adminis-trative sau regiuni geografice este constituit din reteaua sistemelor ecologice care functioneaza in regim natural sau seminatural si din reteaua sistemelor antropizate rezultate din transformarea si simplificarea primelor categorii. Componen-tele ierarhice ale capitalului natural sunt diversitatea genetica, diversitatea specifica si diversitatea ecosistemica. (A. Vadineanu, 1998).

Sistemele ecologice naturale sunt sisteme care se autointretin si asupra carora influenta antropica directa este neglijabila.

Sistemele ecologice seminaturale sunt acele sisteme care, desi suporta influenta antropica directa, isi pastreaza structura si functiile si sunt capabile sa se autointretina. Pentru mentinerea starii de echilibru nu este necesar un aport de energie culturala.

Definita in sens larg, biodiversitatea include compo-nentele capitalului natural precum si diversitatea antropica (etnoculturala, diversitatea capitalului creat de populatiile umane) (fig. 1).

Fig. 1. Reprezentarea componentelor capitalului natural in raport cu ierarhiile organizatorice si cu ierarhia taxonomica

(dupa D. Cogalniceanu, 1999)

Sistemul socio - economic uman beneficiaza de bunuri si servicii furnizate de catre componentele capitalului natural (fig. 2).

Capitalul natural indeplineste urmatoarele functii:

sistem suport al vietii;

furnizeaza resurse naturale utilizate pentru gene-rarea de bunuri cu valoare economica;

absoarbe reziduurile activitatilor economice;

contribuie la stabilizarea climatului si circuitului hidrologic, la controlul calitatii apei, solului si aerului.

Functiile realizate de capitalul natural se impart in: functii de habitat, functii de productie si functii reglatoare.

Capitalul natural si componentele sale au o anumita capacitate productiva care trebuie cunoscuta pentru a evita supraexploatarea si, respectiv, o anumita capacitate de suport - parametru esential pentru a dimensiona corect presiunea antropica si a evita deteriorarea. Pentru a garanta dezvoltarea socio-economica durabila este necesar sa se asigure conser-varea unei structuri diverse si echilibrate a capitalului natural si "utilizarea resurselor si serviciilor produse de acesta" in limitele capacitatii de suport a componentelor sale (A. Vadineanu, 1998).

Conceptul cel mai cuprinzator care defineste multitudinea actiunilor ecoprotective ar fi managementul capitalului natural.

Managementul capitalului natural urmareste:

identificarea, descrierea si cuantificarea elementelor componente ale capitalului natural;

stabilirea cauzelor ce determina pierderea biodi-versitatii;

identificarea solutiilor, elaborarea si implementarea strategiilor pentru mentinerea biodiversitatii.