Biologie Animala

Biologie Animala

Pachetul I

1.Definiti categoria taxonomica .

-solzi carnosi granulosi de forma sferica dispusi pe partea dorsala a corpului

-placi carnoase , lamelare , juxtapuse situate pe cap si pe partea ventrala a corpului la soparle

- scuturi carnoase foarte groase la crocodilieni

2 Enumerati regnurile recunoscute de clasificarea in domenii .

Plante

Animale

3. La metazoare se realizeaza diferentierea morfo-functionala a celulelor corpului care nu prezinta perete celular. Celulele formeaza tesuturi iar tesuturile formeaza organe.

4. Multe specii de animale nevertebrate prezinta atat reproducere asexuata cat si reproducere sexuata. La unele dintre aceste specii cele doua moduri de reproducere sunt proprii deferitelor generatii astfel incat apare o alternanta intre generatiile asexuate si sexuate fenomen cunoscut sub numele de metageneza .

5. Reproducerea asexuata consta in separarea unei celule in doua sau mai multe celule- fiice si are loc in general prin mitoza .

6. Reproducerea sexuata consta in unirea a doua celule cu nuclei diferiti sexual si haploizi numiti gameti cu formarea zigotului diploid

8. Animalele se caracterizeaza prin nivele diferite ale complexitatii structurale, formele primitive fiind mai putin complexe decat cele evoluate. Dupa gradul de complexitate a organizarii corpului se deosebesc: animale cu corpul format din diferite tipuri de celule care indeplinesc functii diferite, cum sunt spongierii; animale alcatuite din tesuturi, cum sunt cnidarii si ctenoforii; animale cu tesuturi si organe, cum sunt viermii plati si animale cu corpul alcatuit din tesuturi, organe si sisteme de organe

Animalele triploblastice sunt diferite si in ceea ce priveste modul de realizare a
dezvoltarii embrionare. Dupa unele dintre cele mai importante particularitati ale
acestei dezvoltari se deosebesc doua grupe de animale triploblastice: protostomieni
(gr. protos = primul; stoma = gura) si deuterostomieni (gr. deuteros = al doilea; stoma
= gura).

9. La animalele triploblastice se diferentiaza un celom, care reprezinta cavitatea
adevarata a corpului. Celomul ocupa spatiul dintre tubul digestiv si peretii interni ai
corpului si contine organele interne; prezinta pereti proprii (somatopleura si

splanchnopleura) care formeaza pleurele, pericardul si peritoneul.

Animalele triploblastice sunt diferite si in ceea ce priveste modul de realizare a
dezvoltarii embrionare

Astfel, animalele triploblastice erau grupate in protostomieni
acelomati, protostomieni pseudocelomati, protostomieni celomati si deuterostomieni
(tabel 2). In prezent, in lumina datelor furnizate de biologia moleculara, gruparea
protostomienilor in functie de gradul de dezvoltare al celomului este considerata
artificiala.

10. Animalele celomate au o cavitate a corpului plina cu lichid, care este prevazuta cu perete propriu complet, derivat din mezoderm; organele nu sunt libere in cavitatea corpului, ci incluse in pungi ale peretelui celomic (fig. 12C). Prezenta celomului confera o serie de avantaje: o mai buna functionare a organelor interne; dezvoltarea unui tub digestiv complex si mai lung decat lungimea corpului; dezvoltarea unui sistem circulator inchis; cresterea dimensiunii gonadelor, cu formarea unui numar mare de elemente sexuale si diversificarea strategiilor de reproducere; facilitarea miscarilor musculare.

11. La protostomieni gura se dezvolta prima, din blastoporul gastrulei, iar anusul apare
secundar; segmentarea este spirala; celomul se formeaza schizocelic (la

pseudocelomate) sau teloblastic (la celomate); cuticula sau exoscheletul au origine ectodermica; sistem nervos de tip ganglionar este situat ventral. La deuterostomieni blastoporul se transforma in orificiu anal, iar gura apare secundar si este o neoformatie; segmentarea este radiara; celomul ia nastere prin enterocelie; scheletul este intern si cu origine mezodermica; sistem nervos tubular este situat dorsal. Protostomienii predomina ca numar de filumuri si tipuri de organizatie

13. Speciile de nevertebrate terestre si acvatice reprezinta principala sursa de hrana pentru
grupele mari de vertebrate (multe specii de pesti, amfibieni, reptile, pasari si

mamifere). De aceea, nevertebratele sunt elemente fundamentale in retelele trofice din ecosistemele in care sunt integrate. Ele constituie, de asemenea, o sursa importanta de hrana pentru om. In special in regiunile tropicale, artropodele si alte nevertebrate pot reprezenta o rezerva importanta de hrana. Crustaceele marine si de apa dulce (crabi, raci, homari, languste etc.), molustele marine (scoici, cefalopode) si terestre (melci) sunt utilizate pe scara larga in alimentatia omului si stau la baza unei considerabile activitati de crestere, recoltare si comercializare.

Spongierii sunt animale exclusiv acvatice, care traiesc ca
indivizi solitari sau in colonii. Majoritatea speciilor actuale sunt marine, numai 150
specii fiind adaptate la mediile acvatice dulcicole. Se intalnesc din zona litorala (de la
50 m adancime) pana la 2.000-6.000 m adancime. Cea mai mare abundenta a
spongierilor, atat ca numar de indivizi cat si ca numar de specii, se inregistreaza in
marile calde.

14. Cele peste 10.000 specii de diplopode sunt larg raspandite, in special in
medii umede: sub pietre, sub busteni cazuti, in frunzar. Unele sunt comensale in
furnicare. Sunt animale nocturne, fitofage sau detritofage. Ca mecanisme de aparare
folosesc inrularea si secretia unor glande odorante toxice, care se deschid pe laturile
segmentelor.

Insecte mici, fara aripi, ochi si antene; cap

entognat; picioare anterioare indreptate
inainte; segmente toracice si abdominale
asemanatoare; picioare alcatuite din

segmente (tars format dintr-un singur

tarsomer); 12 segmente abdominale la adult;
fara cerci; stadii imature asemanatoare cu
adulti

15. Spongierii pot stabili relatii de mutualism sau comensalism cu alte categorii de
organisme. Unele specii realizeaza relatii de mutualism cu pagurii (Arthropoda:

Crustacea), acoperind (uneori dizolvand) cochiliile de gasteropode in care acestia
traiesc. De exemplu, Suberites domuncula se fixeaza pe cochiliile in care se adapostesc
pagurii din specia Eupagurus bernhardus. In sistemul acvifer al spongierilor traiesc
viermi inelati (Annelida), crustacee decapode (Arthropoda: Crustacea), moluste

(Mollusca), alge verzi si albastre. La Spongillidae, algele patrunse odata cu apa in
sistemul acvifer devin simbionte in amibocitele din ectomezenchim; ele confera
animalului culoarea verde si reprezinta pentru acesta o sursa de proteine si oxigen.

16. Taxonomia moderna se bazeaza pe nomenclatura binomiala si pe ierarhia categoriilor elaborate de Linnaeus, dar utilizeaza mai multe categorii taxonomice principale (regn filum clasa ordin familie gen specie) si ia in considerare, in scopul clasificarii, filogenia sau istoria evolutiva a organismelor. In timp ce Linnaeus clasifica organismele pentru o identificare mai usoara, in prezent este general acceptat ca sistemul de clasificare a organismelor ar trebui sa reflecte principiul darwinist al descendentei comune.

In mod primitiv, metameria (segmentatia) anelidelor este
homonoma, segmentele corpului fiind identice ca morfologie si structura. La formele
specializate, apar modificari la nivelul diferitelor segmente, iar segmentatia devine
heteronoma. Unele anelide (Polychaeta) prezinta apendice nearticulate, numite

parapode, cu functie locomotoare, tactila sau respiratorie.

Cordatele sunt animale triploblastice, celomate, din grupul deuterostomienilor, care au corpul sustinut de un schelet axial numit notocord sau coarda dorsala Cu cateva exceptii, cordatele sunt animale active, cu simetrie bilaterala, ce au corpul diferentiat longitudinal in cap, trunchi si coada. Sunt bine reprezentate in habitatele marine, salmastre, de apa dulce si terestre, de la Ecuator pana la mari latitudini nordice si sudice.

Filumul Chordata cuprinde 3 subfilumuri:
- Urochordata sau Tunicata,

Cephalochordata sau Acraniata,
- Vertebrata sau Craniata.

Pasarile sunt tetrapode amniote, endoterme si homeoterme (temperatura corpului este constanta si ridicata - 42 C), cu corpul acoperit de pene si membrele anterioare transformate in aripi. Atat morfologia externa, cat si cea interna sunt adaptate la locomotia prin zbor

Tetrapodele sunt vertebrate prevazute cu doua perechi de organe locomotorii (membre) numite podii sau chiridii. Membrele sunt primitiv pentadactile si realizeaza deplasarea pe sol, prin mers, iar secundar au suferit modificari, ca adaptare la alte moduri de locomotie: inot, sapat, planat, zbor. Membrul chiridian este alcatuit din trei segmente, care dinspre partea proximala spre cea distala sunt: stilopodul zeugopodul si autopodul, format la randul sau din bazipod metapod si autopod

Gnatostomatele din fauna actuala sunt clasificate in 6 clase: Chondrichthyes, Osteichthyes, Amphibia, Reptilia, Aves si Mammalia

Formele actuale de gnatostomate includ pestii (grupul Pisces), incadrati in doua
clase - Chondrichthyes si Osteichthyes si tetrapodele (grupul Tetrapoda).

Formele fosile de pesti sunt incadrate in doua clase: Placodermi, care au trait din silurianul inferior pana in devonianul superior si Acanthodii, din ordovicianul superior sau silurianul inferior pana in permianul inferior.

Pestii sunt vertebrate acvatice cu corpul protejat de un exoschelet format din solzi de natura dermica (placoizi ganoizi cicloizi ctenoizi - fig. 3).

Endoscheletul pestilor este cartilaginos sau osos, respiratia se realizeaza prin
branhii, rinichii sunt de tip mezonefros (rinichi intermediar), iar inima este

bicamerala, alcatuita dintr-un atriu si un ventricul

Coloana vertebrala a pestilor cartilaginosi este diferentiata in regiunea
trunchiului si regiunea cozii; pe vertebrele din regiunea trunchiului se
articuleaza coaste. Scheletul apendicular este format din centura scapulara,
centura pelviana, care nu are legatura cu scheletul axial si scheletul
inotatoarelor, format din radii interne pterigofore), situate in musculatura

corpului si radii externe ceratotrichii sau elastotrichii). La masculi, radiile interne ale inotatoarelor ventrale se alungesc si formeaza structura scheletica a organelor de acuplare.

La pestii cartilaginosi circulatia este simpla si completa, prin inima trecand
numai sange carbonatat. Conductele urinare si gonoductele se deschid in cloaca

Pestii dulcicoli reofili

Zona pastravului

Zona lipanului si a moioagei

Zona scobarului

Zona mrenei cuprinde zona de ses a raurilor mari caracterizata prin: curs lent al
apei, cu apa tulbure dupa ploi; temperatura ridicata a apei, care poate atinge
20C in timpul verii; debitul apei scade vara prin infiltratie; fundul este nisipos
dar pe alocuri malos sau argilos; vegetatie bogata

Zona crapului cuprinde zona de varsare a raurilor mari si Dunarea impreuna cu baltile ei. Se caracterizeaza prin: apa adanca si aproape permanent tulbure; curs lent; oscilatii mari de temperatura intre vara si iarna; fund nisipos, argilos si malos

Pestii dulcicoli stagmofili

Pestii din apele salmastre

Pestii marini isi petrec toata viata in mare si numai exceptional patrund in ape dulci pentru hranire sau reproducere. Dupa zonele mediului marin, acestia se impart in: pesti litorali, pesti pelagici si pesti abisali.

Pestii litorali populeaza zona litorala, care cuprinde patura de apa situata deasupra platoului continental (pana la 180-200 m adancime). Aceasta zona se caracterizeaza prin: salinitate variabila, ca urmare a aportului de apa dulce; luminozitate puternica; cantitate ridicata de oxigen prin actiunea valurilor si mareelor; vegetatie bogata

Pestii pelagici

Pestii abisali

Pestii migratory

Tetrapodele sunt vertebrate prevazute cu doua perechi de organe locomotorii (membre) numite podii sau chiridii. Membrele sunt primitiv pentadactile si realizeaza deplasarea pe sol, prin mers, iar secundar au suferit modificari, ca adaptare la alte moduri de locomotie: inot, sapat, planat, zbor. Membrul chiridian este alcatuit din trei segmente, care dinspre partea proximala spre cea distala sunt: stilopodul zeugopodul si autopodul, format la randul sau din bazipod metapod si autopod

26. Formele actuale de amfibieni sunt incluse in subclasa Lissamphibia, ce cuprinde trei ordine, caracterizate prin moduri particulare de locomotie:
Ordinul Urodela (Caudata),

Ordinul Anura (Ecaudata),

Ordinul Gymnophiona (Apoda).

Cele 20 specii de amfibieni din fauna Romaniei apartin ordinelor Urodela (Caudata) si Anura (Ecaudata); 3 dintre acestea sunt periclitate.

Corpul amfibienilor este diferentiat in cap, trunchi si coada. Dupa forma corpului exista trei tipuri structurale (fig. 28):

tipul trituriform urodelomorf), cu corp alungit, coada lunga, membre
scurte si aproximativ egale; caracteristic ordinului Urodela;
tipul batracomorf raniform), cu corp scurt si turtit dorso-ventral, fara
coada si cu membre inegale - cele posterioare mai lungi, adaptate pentru
sarit; la ordinul Anura;

¾ tipul gimnofionomorf serpentiform) cu corp alungit, coada scurta sau
absenta si membre absente; la reprezentantii ordinului Gymnofiona

Sistematica reptilelor actuale.

¾ Subclasa Anapsida

o Ordinul Chelonia (testoase)

¾ Subclasa Lepidosauria (reptile cu solzi)
o Ordinul Rhynchocephalia

o Ordinul Squamata

Subordinul Amphisbaenia

Subordinul Lacertilia (soparle)
Subordinul Ophidia (serpi)
¾ Subclasa Archosauria
o Ordinul Crocodilia

In fauna Romaniei se gasesc 23 specii de reptile, care apartin ordinelor Chelonia si Squamata; 9 dintre aceste specii sunt periclitate.

Corpul reptilelor actuale difera ca forma si dimensiuni in functie de modul de viata si mediile la care s-au adaptat. Se deosebesc trei tipuri morfologice de baza (fig.31):

¾ tipul lacertiform, cu corp fusiform, turtit dorso-ventral sau lateral,
diferentiat in 4 regiuni (cap, gat, trunchi si coada) si sustinut de membre
dezvoltate sau reduse; se intalneste la rincocefali, soparle si crocodilieni;.
¾ tipul serpentiform, cu corp cilindric, alungit, diferentiat in cap, trunchi si
coada, fara membre; la serpi si soparlele apode;

¾ tipul cheloniiform, cu corpul latit in plan orizontal, protejat de un test osos
si cornos si membre bine dezvoltate; caracteristic testoaselor

Corpul vertebratelor este bilateral simetric, alungit si alcatuit din cap, trunchi si coada. La vertebratele terestre se diferentiaza gatul, iar trunchiul se subdivide in torace si abdomen. Forma corpului este in stransa legatura cu adaptarile la conditiile de viata si modul de locomotie.

Pachetul II

Protozoarele reprezinta un grup eterogen de organisme eucariote unicelulare, care
manifesta toate tipurile de simetrie, un mare grad de complexitate structurala si
adaptari la toate tipurile de conditii de mediu. Majoritatea sunt microscopice, cu
dimensiuni cuprinse intre 15-20 ; putine ajung la limita vizibilitatii normale (de ex.
Amoeba proteus Spirostomum ambiguum 3-5 mm) sau o depasesc (de ex.
Collozoum sp. 6 cm). Sunt solitare sau coloniale si traiesc fie libere in mediul acvatic
si terestru, fie parazite la animalele nevertebrate si vertebrate, inclusiv la om.

Datorita asemanarii dintre structura corpului (celulei) protozoarelor si cea a celulei animale, precum si modului heterotrof de hranire al multor specii, protozoarele au fost initial incadrate in regnul Animalia, care cuprindea doua subregnuri: Protozoa si Metazoa. Desi in prezent protozoarele nu mai au aceeasi pozitie taxonomica, acestea sunt studiate in continuare alaturi de animalele (metazoarele) nevertebrate.