Feromonii

Feromonii

Feromonii - denumire data de Karlson si Lscher, 1959, telergonii, exo- sau ecto-hormonii - sunt un grup de substante active, formate, ca si hormonii, in glande proprii, dar care nu sunt cedate in sange ci la exterior. In concentratii mici, ei provoaca la congeneri reactii specifice, servind deci la o comunicatie materiala intre indivizii aceleiasi specii.

Exemplele cele mai cunoscute sunt substantele de atractie sexuala sau feromonii sexuali ai diferitelor insecte. Ei servesc pentru atragerea si stimularea sexuala a partenerului. Astfel, femela de Bombyx mori secreta un feromon prin glandele localizate intre segmentele abdominale 8 si 9. Este vorba de un alcool nesaturat cu 16 atomi de carbon numit bombicol. Acest feromon actioneaza in concentratii foarte mici (10^-10 g/cm³ solvent) excitand masculii, care incep sa vibreze cu aripile. La scurt timp dupa ce imperecherea a avut loc, productia substantei atractive inceteaza. In timpul "zborului de nunta", regina albinelor secreta, prin glandele mandibulare, un atractant pentru trantori. La unele insecte masculii nu se mai apropie de femelele care au fost fecundate, comportare care este dictata tot de un feromon.

O alta categorie de feromoni sunt feromonii de alarma; acestia actioneaza tot pe cale olfactiva, ca si cei sexuali, si declanseaza un comportament specific de aparare: fuga, salvarea larvelor, atacul. Ei au fost evidentiati la pesti si alte animale acvatice, precum si la diferite insecte sociale. Astfel, din tegumentul ranit al boisteanului (Phoxinus phoxinus) trece in apa o substanta numita "substanta de spaima" care declanseaza la congenerii din card o reactie de spaima si de fuga. Aceasta substanta este produsul de secretie al unor celule epidermice, natura ei chimica nefiind inca cunoscuta. Si la insectele sociale s-au evidentiat feromoni de alarma. La furnici sunt secretati de glandele mandibulare, glandele veninoase, glanda anala sau glandele abdominale (Dufour - fig). Albina secreta. O data cu intepatura, un feromon de alarma, care e depozitat in canalul acului, dar e diferit de substanta veninoasa. Prin acest feromon sunt iritate si stimulate pentru atac si alte albine. La bondari si viespi lipsesc feromonii de alarma.

Substantele de alarma nu poseda o stricta specificitate de specie, ele actionand si asupra altor specii din interiorul aceleiasi familii.

Tot feromoni sunt considerate si numeroasele substante produse de diferite animale pentru marcarea teritoriilor - feromonii de marcaj. De exemplu, albina lucratoare produce o substanta mirositoare, de forma eterului de fructe, cu care marcheaza, pentru congenerii ei, sursele bogate in nectar. Substanta este secretata de o glanda situata pe al 7-lea tergit abdominal    (glanda Nassanov) si contine, ca principiu activ, alcoolul terpenic geraniol. Furnicile isi marcheaza "strazile" cu feromoni reprezentati de cetone puternic mirositoare, produse de glandele anale. Termitele secreta si ele substante de marcaj.

Exista si feromoni care actioneaza pe cale bucala. astfel, matca albinelo produce, prin glandele mandibulare, asa-numita "subtanta a reginei", cu care isi acopera intregul corp. Lucratoarele, prin lingerea ocazionala a corpului reginei, preiau si feromonul, care inhiba dezvoltarea ovarelor. Femelele de termite (Kalotermis flavicolli) elimina prin fecale un feromon care este consumat de larve si inhiba transformarea larvelor femele in adulte sexuale.

Actiunea feromonilor poate fi imediata sau poate sa apara dupa un timp mai mult sau mai putin indelungat. Pe aceasta baza, feromonii pot fi clasificati in:

feromoni de declansare, care stimuleaza un raspuns comportamental imediat

feromoni de amorsare, care actioneaza in timp, producand o schimbare in fiziologia animalului respectiv; feromoni de amorsare au fost evidentiati si la mamifere, inclusiv la om. Astfel, sincronizarea ciclurilor menstruale la grupuri mari de sex feminin poate fi determinata prin comunicarea printr-un feromon.

In prezent se experimenteaza pe scara larga folosirea feromonilor in combaterea daunatorilor prin:

folosirea unor trape mecanice incarcate de atractant

folosirea unor atractanti de hrana, adaugati unei hrane artificiale, impreuna cu un insecticid de ingeratie

saturarea zonei infestate cu atractant sexual, care blocheaza orientarea masculilor catre femele, impiedicand astfel reproducerea

etc.