Infectiozitatea acizilor nucleici virali

Infectiozitatea acizilor nucleici virali

Desfasurarea ciclului de replicare virala nu este conditionata de ansamblul integrat al componentelor structurale ale virionului, ci in esenta, numai de genomul viral si uneori, de proteinele de replicare asociate acestuia. Infectiozitatea acizilor nucleici virali s-a demonstrat initial pentru ADN fagic si ulterior pentru ARN al VMT. Daca acidul nucleic genomic functioneaza ca ARNm, infectiozitatea sa este o proprietate fara exceptie. ARN genomic cu polaritate negativa, in stare pura, nu este infectios, deoarece este necesara transcrierea sa intr-o copie de ARN complementar, cu rol de ARNm.

Infectiozitatea acizilor nucleici virali nu mai este conditionata de interactiunea cu receptorii suprafetei celulare. De aceea, spectrul celulelor infectate prin intermediul acizilor nucleici purificati creste foarte mult, dar eficienta procesului infectios (numarul de molecule genomice infectioase/celula si respectiv cantitatea de virus progen) diminua semnificativ.