Perceptia vizuala umana

Perceptia vizuala umana

 

 

           In perceptia umana exista mai multe praguri ce trebuie depasite pentru ca sistemul vizual uman sa perceapa acea variatie a factorilor inconjuratori ca si senzatie vizuala:

• Ochiul uman este sensibil doar la o portiune din radiatia electromagnetica existenta, portiune denumita si domeniu vizibil. Exista fiinte care sesizeaza si in alte domenii: albinele UV, serpii in IR. Pentru a se vizualiza alte domenii se folosesc diferite tehnologii ce realizeaza transferul informatiei vizuale din domeniul in care ochiul este insensibil in domeniu vizibil.
• Posibilitatea de a disc

rimina (separa doua evenimente) care se petrec foarte repede este limitata de un prag minim sub care nu mai pot distinge fenomenele. Acest prag minim se datoreaza unui fenomen de remanenta, de inertie a retinei umane. Pe aceasta proprietate se bazeaza televiziunea. Prin proiectia succesiva a imaginilor statice cu anumita frecventa pe care sa nu o mai sesizam, obtinem efectul de imagine in miscare. In cazul cinematografiei se folosesc 24 de imagini pe secunda, iar pentru televiziune 25 de imagini pe secunda.

• Un alt prag este cel de desfasurare lenta, astfel daca miscarea nu are o anumita viteza nu o putem sesiza.
• Exista si pragul intensitatii minime: daca stimulul nu are anumita intensitate, nu il simtim desi el exista.
• O importanta deosebita are si pragul de durata minima: stimulul poate avea o intensitate normala, dar daca nu persista un  timp suficient el nu este sesizat.

 

• Momentul detectarii unei figuri sau a unui stimul
• Momentul identificarii stimulului
• Momentul interpretarii

           S-a facut urmatoarea experienta:

      a) S-a obtinut printr-un anumit procedeu ca ochii unui anumit subiect sa fie fixati. S-a pus in campul perceptual o linie. Dupa un timp linia a disparut, nu a mai fost sesizata. Daca linia a fost mai groasa se produce disparitia mai tarziu, iar la unii subiecti exista si posibilitatea reaparitiei imaginii.

      b) S-a realizat tot experimental un camp omogen de o anumita culoare. Aceasta culoare a fost initial sesizata, dar senzatia de culoare a disparut si ea dupa un anumit timp.

O explicatie a acestor fenomene este faptul ca celulele retiniene ne obosesc si dupa ce au transmis initial senzatia isi intrerup emisia.

      c) S-a constatat ca daca se fixeaza ochiul, si se prezinta doua tipuri de figuri ce au: A. un contur fluu, B. un contur net, imaginea A, va dispare mult mai repede, o miscare a acesteia va fi mai greu sesizata.

Explicatie: Ca si concluzie se poate spune ca in cadrul unei figuri contururile au o functie unificatoare, asigurand coezivitatea figurii.

      d) O noua experienta efectuata a constat in proiectarea alternativa a doua imagini ce contin: una un disc, iar cea de a doua un inel concentric discului.

     - Daca diametrul discului este egal cu diametrul interior al inelului, exista o frecventa de la care nu se mai poate percepe discul, ci numai inelul.

     - Daca discul este mai mic decat interiorul inelului indiferent de frecventa, inelul si discul sunt percepute separat.

Explicatie: printr-un anumit proces, formarea conturului discului este absorbita de conturul inelului care este mai puternic. Daca nu se percepe conturul obiectului el nu este sesizat.

      e) Daca intr-o incapere absolut intunecoase exista o luminita, privind la ea, apare senzatia ca ea se misca. 

Explicatie: pentru a  se obtine o senzatie stabila este necesar sa existe o neomogenitate a stilurilor.

          Autorii psihologiei formei sunt M. Wertheimer, V. Kohuer K. Kaffca, ei elaborand cele cinci legi ale organizarii imaginii.

          1. Legea proximitatii.   Exista o tendinta in modul de percepere al oamenilor de a lega stimuli care sunt mai apropiati si de a-i  grupa.

          2. Legea similaritatii. Organizarea va fi determinata de relatii ce apar intre elemente asemanatoare.

          3. Legea bunei continuitati (a continuarii firesti ). Exista o continuare fireasca stabilita din gasirea unei legi de organizare a stimulilor.

          4. Legea sortii comune. Daca un animal sta ascuns intr-un tufis, nemiscat, el este greu de sesizat. In masura in care se misca el devine vizibil pentru ca o seama de stimuli se misca intr-o anumita directie fata de alti stimuli care au ramas nemiscati, considerati unitari.

          5. Legea includerii reprezinta tendinta observatorului uman de a include o anumita suprafata unui contur.

           Exista doua tipuri de surse ce ne dau informatii ce pot fi transpuse intr-o imagine tridimensionala: surse monooculare si surse bioculare.

          Informatiile date de o sursa monooculara care ne permite sa stabilim adancimea spatiala a unei imagini sunt:

        - legate de dimensiunile obiectului,

        - umbrele,

        - gradientul texturilor,

        - perspectiva liniara,

        - interpunerea,

       - miscarea de paralaxa (un observator care nu se misca perpendicular pe axul privirii pare ca se misca mai repede decat alte obiecte ce se deplaseaza cu aceeasi viteza dar de-a lungul axei optice).

           In cazul surselor bioculare apare problema convergentei axelor optice. De exemplu, ochii nu au axe paralele, ele se intalnesc deasupra obiectului investigat obtinandu-se 'disparitatea' retiniana.

            

 

Prin nivele de percepere ale unei imagini se intelege modul de organizare a campului imaginii respective.

          Subiectul uman are in perceptie un rol activ, desfasurat pe doua nivele: un nivel psihologic si un nivel semiotic, cultural.

          Legile perceptiei stabilite de psihologia formei ne spun urmatoarele:

• Trecerea de la o stare la alta a campului vizual da nastere liniei. Aceasta trecere poate fi brusca sau graduala. Linia da nastere unei divizari a campului vizual in doua regiuni, fara a stabili un statut particular pentru ele. Linia poate avea o functie dubla in functie de privitor: daca este privita perpendicular, semnificatia ei este de separare, iar daca privirea merge dealungul liniei, ea sugereaza legatura dintre elementele care s-ar afla la capetele liniei.
• Pe baza legil

or perceptiei, identificate de psihologia gelstattica a formei, cele doua zone delimitate de o linie sau o limita pot fi diferentiate in anumite cazuri, in fond si figura. Linia devine in acest caz contur.

 La nivel semiotic (cultural) perceptia capata o noua dimensiune:

• Figura isi poate schimba statutul transformandu-se in obiect, atunci cand inceteaza a fi o mica aparitie intamplatoare, ea devine un tip prin repetare, implicand prin acesta

si activitatea memoriei.

• Aceasta figura poate sa aiba complexitate mai mare depasind cadrul strict vizual, asociindu-se cu informatii obtinute cu ajutorul altor canale senzoriale sau obtinute pe baza unei activitati rationale.

          Perceptia reala, nu se desfasoara dupa acest model! Perceptia noastra are un caracter integrator, noi percepem dintr-o data acea structura. Dupa ce am perceput-o putem sa ne indreptam asupra semnificatiei structurii sau a elementelor acesteia.

Explorarea vizuala se realizeaza prin miscari oculare ce pot fi de doua tipuri:

• misca

ri independente ale ochilor ce constau in miscare de punere la punct, fiind o miscare care asigura ajustarea pozitiei celor doi ochi, cand se modifica distanta pana la obiectul vizat, adica se face un reglaj al convergentei.

• miscari coordonate ale ochilor

ce constau din schimbarea directiei privirii.

          Avem mai multe cazuri:

   - trecerea brusca de la un punct fix la altul.

   - miscari lente de urmarire ale unui subiect.

   - avem si cazul cand privirea este relativ fixa, adica au loc si atunci scurte schimbari fine de directie.

  Puterea de separatie, rezolutia imaginii percepute

          Se refera in special la canalul utilizat pentru obtinerea imaginii, iar in al doi-lea rand este si starea de sanatate a sistemului vizual uman. Calitatea imaginii consta si in definitia imaginii. Aceasta putere de definitie sau rezolutie se masoara in linii/mm, respectiv 'dpi' in cazul calculatoarelor si depinde de puterea de separatie a obiectivelor utilizate, de senzorul foto, de calitate echipamentelor de inregistrare/redare si intr-o foarte mare masura de calitatea suportului pe care se face inregistrarea precum si de tehnologia de prelucrare a informatiei vizuale primare.

          Efectele in planul imaginii a modificarii puterii de separare se pot rezuma astfel:

• Cu cat puterea de separatie este mai m

are cu atat vor fi redate mai bine detaliile fine.

• Diminuarea puterii de separatie poate avea efecte plastice artistice, sugerand tensiune si accentuand marile forme in dauna detaliilor.

 

Contextul influenteaza perceperea la diferite nivele: fizic, psihologic, sociologic si la nivel cultural. Amploarea poate fi foarte diversa. De exemplu, la nivel fiziologic, o zi cu temperatura de 10s C  va fi considerata racoroasa vara si calduroasa iarna.

Experiment:   Daca se priveste mult timp o linie usor curba, dupa un anumit timp exista tendinta de a vedea o linie dreapta, si invers o linie dreapta are tendinta de a fi vazuta curba.

Experiment: S-a luat un cadru luminos miscibil, si o linie intunecata intr-o camera intunecoasa. S-a cerut sa se puna linia in pozitie verticala fara sa se miste cadrul. O parte din subiecti nu au reusit sa gaseasca pozitia verticala.

Figura  1

           In perceptia unei imagini subiectul are un rol foarte important el avand un rol activ nefiind un simplu observator pasiv. Alti factori care influenteaza receptarea imaginii sunt:

   - gradul de atentie al subiectului;

   - motivatia;

   - situatia afectiva a subiectului;

   - gradul de cunoastere si experienta persoanei in cauza in domeniul respectiv.

Capitolul 4

Cunoasere si imagine

            Inainte de a declansa realizarea unei imagini trebuie sa avem raspuns la intrebarile:

           - De ce se realizeaza cu acea imagine ?

           - Ce se doreste sa se spuna cu acea imagine ?

           - Ce trebuie sa inteleaga privitorul din acea imagine ?

In zilele noastre imaginea este folosita ca cel mai important mod de comunicare.

Etapele realizarii unei imagini:

         1. Cunoasterea obiectului sau a subiectului imaginii respective presupune doua cunoasteri:

       - o cunoastere a esentei obiectului, a naturii acestuia,

       - o cunoastere vizuala a obiectului respectiv.

          2. Alegerea elementelor semnificative:

        - obiectul trebuie privit sub aspectul sau fizic,

        - trebuie ales momentul semnificativ in dinamica particulara a subiectului.

          3. Stabilirea modului de tratare a subiectului si a modului in care se va construi imaginea in functie de ideea sau mesajul care se doreste a fi transmis.

        - sa se vorbeasca despre obiect/subiect

        - obiectul/subiectul sa fie doar pretextul de a vorbi sau de a ilustra o idee sau o anumita tema.

 

a) Alegerea unui subiect inedit.

         b) Alegerea unui unghi de filmare inedit.

         c) Alegerea unei anumite compozitii cu valoare simbolica (aceasta compozitie trebuie sa spuna mai mult decat se poate vedea in mod obisnuit).

         d) Redarea neobisnuita a dimensiunilor: de exemplu un detaliu mic este redat la dimensiuni foarte mari.

 

           Se cere ca imaginea sa aiba o forta de impact, sa socheze, sa oblige privirea sa se opreasca asupra ei. O imagine in general este sesizata in cateva fractiuni de secunda, daca in acest scurt interval de timp privirea nu este convinsa sa ramana asupra imaginii, ochiul va trece mai departe. Exista o deosebire intre a sesiza o imagine si a o vedea: este chiar deosebirea dintre impresie si analiza imaginii.

          Gradul in care imaginea intereseaza, adica masura in care reuseste sa pastreze un timp mai indelungat privirea dupa ce aceasta s-a oprit asupra ei si sa ramana in memorie un timp mai indelungat. Exista o mare deosebire intre forta de soc si gradul de interes.

          Elemente concrete ce sunt tratate cum ar fi:

          - Subiectul,

          - Limbajul imaginilor utilizat (ce procedee plastice au fost utilizate),

          - Ideatica (viziunea autorului)

          - Probleme strict tehnice (clarite, rezolutie, lumina, cromatica).

          O imagine este apreciata si pentru faptul ca poate sa spuna foarte mult : 'o imagine buna este egala cu un articol de 10000 de cuvinte'. Problema este de a folosi la maxim capacitatea de exprimare pe care o are imaginea.

 

           Spre deosebire un jurnalist, realizatorul de imagini trebuie sa fie martor al evenimentelor, el nu poate reconstitui pe baza unor relatari, mai mult el trebuie sa anticipeze evenimentele pentru a le putea surprinde.Este necesar sa aiba spirit de observatie, spirit ce se poate educa numai prin exercitii.

           Imaginatia este unul dintre cele mai importante elemente cerute unui realizator de imagini pentru a putea sugera cu ajutorul imaginilor.

           Este nevoie de o cultura generala suficient de dezvoltata pentru a putea comunica despre lucruri din afara sferei sale de activitate zilnica.

          Exista informatii strict  vizuale, ce nu pot fi comunicate pe alta cale, sau pot fi comunicate doar intr-un mod foarte greoi si inadecvat. De asemenea exista si informatii ce nu pot fi comunicate vizual ci cel mult sugerate. Aceste doua posibilitati reprezinta extremele unui evantai de metode si posibilitati.

 

a) Comparatia - este una din  modalitatile gandirii vizuale, ea fiind preponderenta in acest domeniu. Se poate realiza prin:

       - Alaturarea spatiala prin punerea a doua imagini una langa cealalta sau prin integrarea unei imagini in cealalta.

       - Varianta temporala, caz in care alaturarea se face prin succesiune in timp.

          Prin comparatie se obtin urmatoarele efecte:

• Se poate evidentia ceea ce au in comun sau ceea ce au diferit cele doua imagini
• Se accentueaza un anumit element prin alaturarea altuia de forma diferita.
• Permite realizarea unui raport real dintre doua elemente. In cazul in care se doreste a se arata dimensiunile unor obiecte, sau a unor formatiuni naturale este necesar sa putem alatura un element ca si reper de comparatie pentru a ne putea imagina adevarata lor dimensiune. In general prin alaturarea unui o

m se realizeaza cea mai rapida comparatie.

         b) Descrierea - se  poate realiza descrierea unui obiect cu ajutorul imaginilor vizuale. Exista o distinctie intre  cultura europeana si cultura indaica din Vechiul Testament, astfel pentru greci descrierea obiectelor reprezinta o privire exterioara a acestora iar in Vechiul Testament descrierea este conceputa ca o geneza relatand construirea sau aparitia acelui obiect/subiect.

          c) Analiza - apare ca o etapa a operatiei precedente si se realizeaza prin prezentarea succesiva a detaliilor unui obiect/subiect, iar in plus se da si o relationare a lor, evidentiindu-se trasaturile importante ale obiectului prezentat.

          d) Sinteza - presupune reunirea unor elemente pentru a concretiza trasaturile esentiale sau generale ale unui obiect sau ale unei situatii. Exemple de sinteze vizuale ar fi : grafizarea unei imagini, separatia de tonuri, filmarea contururilor sau a umbrelor.

          e) Operatii de mai mica amploare - cum ar fi:

Extragerea unor parti dintr-o imagine, se poate face ostentativ (prin incercuirea unei zone din imagine cu un contur strident) sau discret (prin crearea unei compozitii care sa contina elemente ce ghideaza privirea spre ceea ce dorim sa aratam).

• Adunarea - a 'ceva' la o imagine.
• Sublinierea
• Deformarea imaginii, etc.

          Imaginile pot contine informatii care nu se pot obtine altfel decat prin intermediul acestora, ele pot lua mai multe forme : surse de informatii, canal de transmisie sau mod de stocare a informatiilor. Domeniul cel mai relevant este cel medical, unde se obtin imagini ale corpului uman prin care se vizualizeaza starea de sanatate.

          In general se spune ca imaginea este sinonima cu adevarul, ceea ce nu este adevarat. O imagine prezinta tot atata credibilitate ca si un text semnat de un autor. Nu intotdeauna putem afla dintr-o imagine locul sau momentul cand a fost facuta.

          O imagine poate contine atitudinea si ideile celui care o realizeaza si este foarte greu pentru privitor sa faca distinctia dintre acele idei si obiectul reprodus mecanic.

          Frumusetea unei imagini poate atrage bunatatea privirii asupra obiectului/ subiectului/ /ideii pe care o contine. Doar in anumite situatii limitate, bine precizate, se poate pune semnul de egal intre imagine si adevar (ex. Imagini din cercetare medicala).

          In privinta receptarii imaginilor se poate spune ca o imagine reprezinta mai mult decat un text scris, poate constitui o capcana, in sensul ca ele pot da mult mai usor senzatia, impresia ca sunt intelese. Nu exista nici un feed-back care sa atentioneze atunci cand acestea nu au fost intelese.

          In fata unei imagini exista o puternica senzatie ca suntem martori la existenta unui obiect sau la producerea unei scene. Aceasta senzatie poate fi exploatata benefic atunci cand imaginea este trucata.