Reteaua trofica

Reteaua trofica

Cand aceiasi specie vegetala sau animala serveste ca hrana pentru diverse organisme apartinand la mai multe lanturi trofice, atunci intre aceste legaturi trofice apare o interconectare, formand o retea trofica. Printre retelele trofice se realizeaza stabilitatea (relativa) din ecosisteme. deci se obtin conexiuni trofice interbiocenotice. De exemplu, aceeasi specie de organisme poate fi consumata de diverse erbivore, acarieni.

intr-o biocenoza complexa se disting lanturi trofice principale, alcatuite din specii dominante ca numar si biomasa si care au rolul principal in transferul de substanta si energie in ecosistem. In felul acesta se realizeaza mai multe puncte de contact intre lanturile trofice. Aceste puncte de contact functioneaza ca niste puncte sau noduri de stabilitate a retelei. De exemplu, in paduri, ele sunt ocupate cu precadere de specii de animale care traiesc in frunzar, cum sunt furnicile omnivore, care opereaza in mai multe lanturi trofice (MOHAN si ARDELEAN, 1993).

Retelele trofice ale biocenozelor reprezinta in acelasi timp punti de contact cu alte biocenoze. Astfel, reteaua tiofica a unei biocenoze de balta intra in contact cu reteaua trofica a unei biocenoze terestre.

Biocenoza, component organic al ecosistemului

Model de retea trofica (D UMITRESCU. 2002)

Observarea directa. Este un procedeu simplu, dar greu de aplicat la animalele de talie mica sau foarte mobile. Observatia directa se poate realiza, analizand cu ce se hraneste animalul. La speciile la care apropierea se realizeaza greu, observarea se poate face cu binoclul sau luneta.

Examinarea continutului stomacal Aceasta metoda se foloseste in special la pasari si pesti (COROD1-GAL si SPATARU, 1968). Analizandu-se continutul stomacai la pestele Abramis brama danubi s-a constatat ca spectrul sau trofic este alcatuit din 82 specii de plante si animale.

Metoda serologica. Unii autori au folosit aceasta metoda pentru determinarea surselor de hrana a unor specii de animale.

Metoda radioizotopilor. Este procedeu nou care consta in introducerea in corpul plantelor a unor solutii de izotopi radioactivi si fliasurarea apoi, la intervale regulate, a radioactivitatii din corpul animalelor din jur.

Piramidele ecologice

Reteaua trofica este un sistem dinamic aparut prin organizarea fluxului de substanta din biocenoza.

Nivelurile trofice se stabilesc in raport cu producatorii considerati ca baza a retelei trofice. Ele indica pozitia consumatorilor fata de acestia, adica numarul de transformari pe care le sufera resursele de hrana pana la nivelul considerat. Cu cat nivelul trofic este mai indepartat de producatori, cu atat biomasa si energia inglobate in speciile componente sunt mai reduse, astfel ca structura trofica a unei biocenoze se poate reprezenta sub forma unei piramide. in aceasta piramida, straturile orizontale, cu o marime descrescanda de la baza spre varf, reprezinta nivelurile trofice. Reprezentarea succesiva a nivelurilor trofice sub forma de piramide constituie asa numitele piramide ecologice sau piramide trofice.

Relatiile trofice dintr-o biocenoza sunt reprezentate grafic printr-o piramida care cuprinde numarul indivizilor, biomasa sau energia cuprinsa in fiecare nivel trofic.

Piramidele numerice

Ecologul ELTON (1927) a constatat, in general, descresterea numarului de indivizi, pe masura ce se trece de la producatori la consumatorii primari, secundari si tertiari. Reprezentand grafic (fig. 6.20.A), pe un sistem de axe rectangulare, pe ordonata notand nivelele trofice, iar pe abscisa numarul de indivizi, apare o piramida, asa-numita piramida numerica sau piramida efectivelor se considera ca csie o caracteristica generala a biocenozelor terestre
acvatice (DUM1TRESCU, 2002).

Dispozitia numarului in piramida numerica se exprima prin acea ca, pe masura trecerii energiei de la nivelele trofice inferioare spre nivelele trofice superioare, o parte din energie se pierde, datorita consumului respirator sau ca energie neutilizata, dand posibilitatea dezvoltarii pe treptele superioare a unui numar nelimitat de indivizi, (fig. 6,21

Piramida biomaselor

Reprezinta greutatea indivizilor de pe diferite nivele trofice si acest
mod de prezentare a diverselor categorii de organisme avantajeaza speciile de talie mare. Producatorii (plantele verzi in special), au biomasa cea mai mare; consumatorii primari (erbivorele, sin. fitofagii) insumeaza o cantitate,mai mica, iar consumatorii secundari (carnivorele, sin. zoofagii, de ordinul 1) au biomasa mai putina, pentru ca consumatorii tertiari (carnivorele, sin.zoofagii, de ordinul II) sa aiba biomasa cea mai redusa.

Cand se calculeaza biomasa momentana la diferite niveluri in ecosistemele acvatice sau in anumite statiuni terestre ierboase suprapasunate, greutatea producatorilor poate fi uneori mai mica ca cea a consumatorilor si piramida apare rasturnata (NEACSU, 1984).

Piramida energetica

Constituie cel mai satisfacator mod de prezentare cantitativa a organismelor dintr-un ecosistem. Acest mod de prezentare permite luarea in f seama a activitatii microorganismelor, care nu pot fi prezentate iiuff piramidele numerice si de biomasa. Energia inmagazinata de organismele dintr-un ecosistem se exprima in calorii/an si calorii/mp.

In oricare din cele trei modalitati de exprimare baza f existentei ecosistemului o constituie plantele verzi, adica producatorii primari. Proportia producatorilor primari in biomasa ecosistemului este variabila, fiind 90% baza energetica si 98% la biomasa acumulata de numarul indivizilor existenti. Proportia consumatorilor primari,in ecosistem, in comparatie cu producatorii primari este mica, fiind cuprinsa'intre 1-9%. pot insa exista dezechilibre ecologice, in care se poate ajunge la o crestere masiva a efectivelor populatiilor de consumatori primari, caz in care asistam la o inmultire neobisnuita a unei specii considerate daunatoare.

Piramidele eltoniene redau configuratia cantitativa a retelei trofice din ecosistem, ca si cum acesta ar fi un sistem izolat, ca si cum relatiile trofice ale speciilor din ecosistem nu ar depasi limitele spatiale ale acestuia. Speciile de animale sedentare nu depasesc in relatiile lor trofice limitele ecosistemului.

Organismele de la nivelurile superioare ale piramidei eltoniene deplaseaza pentru procurarea hranei pe suprafete cu atat mai mari (deci biotopuri cu atat mai numeroase), cu cat se apropie mai mult de varful piramidei Astfel, uliul (consumator tertiar) isi procura hrana din pasunii fanete, din terenurile arabile, din paduri sau chiar din intravilan.Pasarile insectivore (consumatori secundari), vanate de uliu, precum sif erbivorele de dimensiuni mici (iepurii), se deplaseaza pentru a se hrani pe distante mai mici, pe pasuni si pe terenuri cultivate.(DUMITRESCU, 2002).

Numeroase specii sunt active in mai multe retele trofice si participa, la mai multe fluxuri locale de substanta si energie. Zoofagele isi procura hrana din mai multe ecosisteme, pe cand fitofagele sunt de regula atasate' trofic de un singur ecosistem, deoarece hrana vegetala este mult mai usor de gasit decat hrana animala. De aceea piramida inversa de biotop este asociata cu acele lanturi trofice care sunt puse in miscare de fitofage. Nu se poate insa afirma ca piramida inversa de biotop este ca si piramida numerelor, o proprietate generala a biocenozei. Atunci cand lantul trofic este pus in miscare nu de artropode fitofage ci de pasari si mamifere erbivore, reteaua trofica nu este organizata dupa principiul piramidei inverse de biotop. Unele pasari si mamifere situate pe nivelul consumatorilor primari pot de asemenea, exploata suprafete intinse.