Spatiul periplasmic

Spatiul periplasmic

Spatiul    periplasmic este un compartiment celular al bacteriilor Gram negative, delimitat de membrana    externa a peretelui celular si de membrana interna (citoplasmatica). Este singurul compartiment al celulei procariote si contine un volum apos semnificativ in care se gasesc proteine si oligozaharide. Proteinele sunt reprezentate de enzime degradative (DN-aza, RN-aza, proteaze, fosfataze, penicilinaza etc.) si proteine de legare specifice pentru diferite molecule, cu rol in transport si chimiotaxie.

Oligozaharidele se gasesc in concentratii variabile si au rolul de a regla presiunea osmotica a celulei. Cand presiunea osmotica a mediului creste, oligozaharidele trec in citoplasma, iar cand scade, oligozaharidele revin in spatiul periplasmic.

Spatiul periplasmic indeplineste o functie esentiala ce consta in acumularea nutrientilor moleculari din mediu, inainte de a patrunde in celula. Spatiul periplasmic functioneaza ca un compartiment adaptativ, a carui functie de depozit este foarte importanta, deoarece bacteriile Gram negative traiesc, de cele mai multe ori, in mediile oligotrofe (mediile aquatice).

In spatiul periplasmic, nutrientii sunt scindati partial sub actiunea enzimelor degradative si de aici sunt preluati de proteinele de transport din membrana interna si transferati in celula.

Proteinele periplasmice pot fi eliberate prin conversia celulelor la protoplasti, dupa tratamentul cu cloroform sau prin soc osmotic (tratamentul celulelor cu EDTA in mediu hipertonic si transferul lor in mediu hipotonic).