Tonusul muscular

Tonusul muscular

In organism, muschii scheletici in repaus nu sunt complet relaxati, ci intr-o stare de usoara contractie, numita tonus muscular(o astfel de activitate efectueaza muschii maseteri si temporali, care, fara interventia vointei noastre si impotriva fortei gravitatiei, mentin mandibula ridicata tot timpul cat suntem in stare de veghe). Contractiile tonice sunt efectuate in special de muschii antigravitationali, care asigura postura caracteristica a corpului si care, in majoritate, sunt muschi extensori. Muschii efectueaza contractii tonice si in cazul mentinerii unei greutati la o anumita inaltime precum si in cazul impingerii unui obiect.

Tonusul muschilor scheletici este un fenomen reflex si este numit si tonus reflex; din acest motiv el nu poate fi observat decat la muschii aflati in organism si care au intacte conexiunile vasculo-nervoase. La om, intre anumite limite, intensitatea tonusului poate fi reglata si in mod voluntar.

Structurile musculare specializate pentru realizarea contractiilor tonice sunt fibrele rosii, lente sau tonice. Totusi, in anumite conditii (de ex: sub influenta oboselii) si fibrele albe, rapide sau tetanice pot efectua astfel de contractii.

Contractiile tonice prezinta urmatoarele particularitati:

sunt provocate de impulsuri nervoase cu frecventa redusa (7-10 impulsuri/secunda), care nu se distribuie simultan la toate grupele de fibre musculare;

sunt contractii sustinute partiale, deoarece diferitele grupe de fibre musculare se contracta cu schimbul (la un anumit moment doar unele sunt in activitate, celelalte fiind in repaus);

nu exista o concordanta intre scurtarea fibrelor musculare si tensiunea dezvoltata;

contractiile tonice se realizeaza cu un consum redus de energie, motiv pentru care se pot mentine mult timp fara instalarea oboselii musculare (dupa Forbes si Adrian acest lucru se datoreaza contractarii cu schimbul a diferitelor grupe de fibre musculare).

Mecanismul fiziologic al contractiei tonice nu este inca bine cunoscut. Unii fiziologi considera ca tonusul ar fi un tetanos alcatuit din contractii elementare foarte lente, fiecare contractie urmatoare fiind mai lunga decat precedenta.

Tonusul muschilor scheletici se gaseste sub controlul sistemului nervos somatomotor. Aparitia si mentinerea lui necesita integritatea tuturor componentelor arcului reflex. Sectionarea cailor nervoase sau lezarea centrilor nervosi determina disparitia tonusului muscular. In timpul somnului, ca urmare a inhibitiei centrilor nervosi, se produce scaderea tonusului muscular.

Tonusul muschilor scheletici depinde in mod direct de impulsurile primite de la neuronii motori din maduva spinarii. Activitatea acestor neuroni este sustinuta de impulsuri provenite de la segmentele encefalice (bulb, punte, cerebel, mezencefal, subcortex si cortex) precum si de la receptorii de intindere (fusurile neuromusculare) localizati chiar in muschi.

In ceea ce priveste tonusul muschilor netezi, acesta se deosebeste de cel al muschilor striati, nefiind total dependent de sistemul nervos (este determinat de procese locale, care au loc in celulele musculare) motiv pentru care este denumit tonus celular local.

Muschii inchizatori ai valvelor molustelor (netezi) au un tonus foarte dezvoltat, numit tonus de inchidere, care s-ar datora continutului crescut in tropomiozina a acestora (proteina fibrilara care se gaseste in toate tipurile de muschi, cantitatea fiind mai mare in muschii netezi). Cercetarile lui Jukov (1956) au aratat ca, in timpul contractiei tonice, muschii inchizatori ai valvelor isi maresc consumul de oxigen, cu atat mai mult, cu cat tensiunea tonica este mai crescuta.