Bucegia romanica

Bucegia romanica

Este un muschi hepatic dioic (florile mascule si femele se afla pe indivizi separati). Are corpul latit si ramificat mai mult sau mai putin dicotomie. Pe exemplarele mascule se formeaza organe purtatoare de anteridii (anteridiofori), in care apar garnetii masculi, iar pe exemplarele femele se dezvolta organe purtatoare de arhegoane (archegoniofori), in care apar gametii femeii (oosferele). Din punct de vedere anatomic se deosebeste de alte specii de Hepaticae, prin faptul ca la Bucegia romanica lipsesc filamen-tele asimilatoare din camerele stomatice (fig. 18). Aceasta planta a fost descoperita si descrisa pentru prima data in stiinta de botanistul roman Simion R a d i a n, din Muntii Bucegi, denumind genul dupa acest masiv. Cercetari ulterioare intreprinse de T r. Stefureac au aratat ca planta se intilneste si in rezervatia "Piatra Craiului Mare', unde este mai frecventa chiar decit in locul clasic (Muntii Bucegi), precum si in Muntii Fagaras, undo insa este slab reprezentata si, de obicei, sterila, dupa cum afirma autorul mentionat.

Fig. 17 - Bucegia romanica:

A - exemplar masculin cu anteridiofori maturi (a) si tineri (b); B - exemplar feminin, cu arhegonioforl maturi (a) si tineri (b)

Fig. 18 - Sectiune transversala prin talul de Bucegia romanica, avind camera

stomatica lipsita de filamente asimilatoare

Bucegia romanica este considerata un relict tertiar (disjunct) cu caracter nordic, avind raspindirea generala in Romania (Muntii Bucegi, Piatra Craiului, Fagaras), Cehoslovacia (Muntii Tatra) si America de Nord.