NECESITATEA, SCOPURILE SI ORGANIZAREA OCROTIRII NATURII

NECESITATEA, SCOPURILE SI ORGANIZAREA OCROTIRII NATURII

Deteriorarea de catre om a naturii prin utilizarea nerationala a resurselor si tendinta de a le exploata pentru satisfacerea maximala a intereselor de moment, fara a tine seama de necesitatea acelorasi resurse pentru generatiile urmatoare, a atins proportii ingrijoratoare pe intinse zone ale globului pamintesc.

Vorbind despre "criza mediului ambiant', Barry Commoner, in cunoscuta lucrare "Cercul care se inchide', spunea: "Am ajuns intr-o stare de criza tocmai pentru ca modul in care utilizam ecosfera pentru a produce bogatii este distructiv pentru aceasta ecosfera. Sistemul actual de productie se autodistruge, iar calea urmata in prezent de civilizatie duce spre sinucidere'.

Consecintele actiunii omului asupra echilibrelor ecologice, prezentate succint in capitolul anterior, ingrijoreaza largi cercuri de specialisti, precum si guvernele unor tari. Aceasta ingrijorare este exprimata in numeroase imprejurari, sub diferite forme, iar concluzia generala, unanim acceptata, consta in necesitatea ocrotirii naturii.

Dupa Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, scopurile ocrotirii naturii sint urmatoarele:

asigurarea utilizarii rationale, conservarii si refacerii resurselor naturale;

ocrotirea mediului natural de viata al omului - aerul, solul si apa - de poluare in urma activitatii industriale si de contaminare prin agenti patogeni;

conservarea si infrumusetarea peisajelor naturale;

conservarea unor monumente ale naturii de o deosebita frumusete si insemnatate stiintifica - specii rare de plante si de animale, terenuri bogate in minerale, pesteri si alte formatii naturale.

Se ridica insa intrebarile: cum pot fi atinse aceste scopuri, cum se poate restabili echilibrul normal, deci in ce consta ocrotirea naturii ? Raspunsul ar fi unul singur: aceste probleme isi pot gasi solutionarea numai printr-un sistem de masuri organizatorice, legislative, tehnice si educationale de aparare a resurselor naturale, ati pe plan local cit si global. Prin resurse naturale intelegem toate componentele mediului inconjurator, care sint sau pot fi utilizate intr-un fel sau altul de societatea omeneasca: atmosfera, apa, radiatia solara, zacamintele minerale, speciile de plante si animale, unii arbori ocrotiti, plante si animale fosilizate, ecosistemele naturale si artificiale etc.

Organismele internationale specializate (Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii, Fondul Mondial pentru Natura, Programul Natiunilor Unite pentru Mediul inconjurator). Intrunite pentru stabilirea modalitatilor de protectie a naturii, au elaborat un document in care sint propuse trei obiective principale: 1 - mentinerea proceselor ecologice esentiale, prin crearea conditiilor unei epurari naturale a apelor, prin urgentarea regenerarii solurilor, prin reciclarea, materiei organice; 2 - conservarea diversitatii genetice a plantelor si a animalelor, ca un tezaur care nu se mai poate reconstitui odata distrus; 3 - stoparea exploatarii resurselor vii amenintate, cum sint padurile, pasunile etc.

Organizarea ocrotirii naturii, in fiecare tara si pe plan global, este o problema complexa si de mare raspundere, atit pentru fiecare stat in parte, cit si pentru comunitatea internationala, pentru solutionarea careia se considera ca exista mai multe cai, dupa cum urmeaza.

Prima cale consta in alegerea obiectivelor ce urmeaza a fi ocrotite pe teritoriul fiecarui stat, cum ar fi: ecosisteme, cit mai nealterate, cuprinzind o mare diversitate de specii; specii rare pe cale de disparitie sau deosebit de valoroase stiintific, economic, estetic; exemplare rare, izolate ale unor specii, remarcabile prin virsta sau dezvoltarea lor; zacaminte fosilizate, de mare valoare stiintifica etc. Dupa alegerea si delimitarea obiectivelor, se legifereaza ocrotirea lor si se iau masuri organizatorice, tehnice, eventual se organizeaza chiar paza pentru a le feri cit mai mult de impactul activitatilor umane. Obiectivele ocrotite in acest fel sint foarte diferite: parcuri nationale, rezervatii naturale, rezervatii stiintifice, parcuri naturale, monumente ale naturii, rezervatii ale biosferei etc.

O alta cale consta in ocrotirea globala a ecosfe-rei de pe teritoriul fiecarui stat si pe plan planetar, prin colaborarea internationala. Aceasta cale urmareste sa asigure stabilitatea conditiilor de viata (calitatile atmosferei, apelor, solului etc), si, daca este posibil, ameliorarea lor.

A treia cale consta in prevenirea si combaterea poluarii mediului prin masuri administrative, organizatorice si tehnice.

Pentru ca ansamblul masurilor privind organizarea ocrotirii naturii sa fie eficient, se impune educarea intregii populatii, de la copii pina la organele de decizie. Sistemul educational trebuie sa dezvolte constiinta oamenilor in asa fel, incit, fiecare membru al societatii sa inteleaga raspunderea pe care o are in fata generatiei sale si a celor viitoare pentru pastrarea bogatiilor si frumusetilor naturii.