DIVERSITATEA PLANTELOR ACVATICE PLUTITOARE DIN BIOMUL DELTA DUNARII

Universitatea "Ovidius" Constanta

Facultatea de Stiinte ale Naturii si Stiinte Agricole

Masterat : Conservarea Biodiversitatii

DIVERSITATEA PLANTELOR

ACVATICE PLUTITOARE

DIN BIOMUL DELTA DUNARII

INTRODUCERE

Rezervatia biosferei Delta Dunarii (RBDD) se afla in partea sud-estica a tarii si ocupa o suprafata de 5 800 km(580 000 ha). Ea cuprinde interfata dintre gurile Dunarii, Marea Neagra, mai exact Delta propriu-zisa, lunca Dunarii ( in amonte de Tulcea pana la Cotul Pisicii) si complexul lagunar Razelm-Sinoe (limita ei sudica), precum si apele litorale ale Marii Negre de la nord de Sulina si pana la sud de lacul Sinoe, atingand ca limita estica izobata de 20 m.

Delta Dunarii propriu-zisa, reprezinta componenta principala a Rezervatiei biosferei. Ea are o suprafata de circa 4 178 km², din care 3 446 km² , adica 82% sunt pe teritoriul nostru si numai 732 km^2, adica 18% (partea stanga a bratului Chilia, inclusiv delta secundara) apartin Ucrainei (care a declarat-o Rezervatie a biosferei in 1998, dar in aceasta rezervatie au mai fost incluse si alte zone umede vecine de pe teritoriul Ucrainei).

Aproximativ 80% din suprafata Deltei Dunarii este acoperita de apa. Baltile si mlastinile ocupa circa 280 000 ha, adica 62,2% din Delta, 15% este uscat inundabil ( in care intra circa 1 000 km² de plaur) si doar 5% este uscat neinundabil.

Temperatura medie anuala este de circa 11⁰C, iar precipitatiile variaza intre 350 mm/an in partea estica si 450 mm/an in partea vestica.

Cea mai mare parte din rezervatie se gaseste in judetul Tulcea si numai partea sa sudica se afla in nord-estul judetului Constanta.

Rezervatia Deltei Dunarii nu a primit inca statut de Parc National. In 1990 a fost declarata " Rezervatie a Biosferei", in cadrul programului UNESCO " Omul si Biosfera", iar in 1991 a dost inclusa in " Rezervatiile de terenuri umede" ( conform Conventiei de la Ramsar) si a fost nominalizata de catre comitetul special UNESCO ca facand parte di Patrimoniul Cultural si Natural al Omenirii. Ca urmare a masurilor luate si a starii favorabile de conservare, Consiliul Europei i-a acordat, in anul 2000, "Diploma Europeana".

De-a lungul timpului, Delta Dunarii, a suferit ( si, din pacate, mai sufera si astazi) numeroase agresiuni antropice, care la un moment dat puteau si pot inca periclita cadrul natural deosebit pe care il are ( exploatarea intensa a stufului, transformarea unor terenuri inundabile in terenuri agricole, exploatarea agresiva a resurselor sale piscicole, braconajul etc.). Rezervatia Biosferei "Delta Dunarii" adaposteste o biodiversitate naturala extrem de bogata, cu specii rare si valoroase.

Flora sa este reprezentata de peste 950 de specii, adica 1/3 din numarul total de specii cormofitele cunoscute in flora Romaniei, unele dintre ele pe cale de extinctie. Dintre speciile rare si periclitate amintim pe : Alyssum borzaeanum, Medicago marina, Ephedra dystachya, Convolvulus persicus, Dianthus bessarabicus, periploca graeca, Fraxinus pallisae etc. Pentru Delta Dunarii sunt descrise ca specii endemice Centaurea jankae, Centaurea pontica, Elymus athericus ssp. Deltaicus, Arenaria rigida, Gypsophila glomerata, G. Perfoliata, Dianthus polymorphus, Achillea inundata si multe altele, majoritatea fiind specii pontice. Multe alte specii puse sub ocrotire, ca de exemplu, nuferii, trifoiul de balta, feriguta de apa ( Wolffia arrhiza), cea mai mica planta cormofita din lume etc.

Fauna este reprezentata prin circa 3.500 de specii de animale dintre care 3006 specii de nevertebrate si 454 de specii de vertebrate (85 sunt pesti, 10 sunt amfibieni, 11 reptile, 325 pasari si 42 de specii de mamifere).

Circa 81% din avifauna Romaniei se gaseste, sau este in pasaj pe aici. Exista populatii foarte mari de cormorani mici (Phalacrocorax pygmaeus), peste 60% din populatia mondiala si peste jumatate din populatiile mondiale de gaste cu gat rosu (Branta ruficollis), aceasta fiind vizitator de iarna si este inscrisa pe lista mondiala a speciilor de cale de disparitie. Dintre speciile de pasari rare si protejate mai amintim cele 2 specii de pelicani (Pelecanus crispus si P. Onocrotalus), speciile de egrete, lopatarul (Platalea leucorodia), lebedele (Cygnus sp.) califarul alb (Tadorna tadorna) etc., iar ca rapitoare codalbul (Haliaetus albicila) si vulturul alb ( Neophron percnopterus).

Alte vertebrate rare sunt broasca de uscat dobrogeana (Testudo greca ibera), vipera de stepa (Vipera ursinii renardi), mamifere ca vidra, dihorul de balta (Putorius lutreola), cainele enot, bizamul (Ondadra zibethica).

Delta Dunarii, reprezinta cea mai intinsa zona de stufarisuri compacte din Europa, iar pe intreaga Delta specialistii au identificat 30 tipuri de ecosisteme diferite, majoritatea acvatice, dintre care cel al plaurului, este cel mai raspandit si specific acesteia. Suprafata Rezervatiei este divizata in felul urmator:

1. 50 600 ha ( adica 8.7%) sunt arii de protectie propriu-zisa (integrala), repartizata in 18 rezervatii stintifice (undele avand statut oficial de protectie mai vechi).
2. 223 300 ha adica (38.5%) reprezinta zone tampon in jurul rezervatiilor integrate si care au un regim de semi-protectie.
3. 306 100 ha, deci cea mai mare suprafata (peste 52.8%) este de interes economic si cuprinde zonele de interes public, dar si de interes privat (Bleahu, 2004).

In rezervatie se gasesc 25 de asezari umane, cu circa 15 000 de locuitori.

Proprietatile fizice si chimice ale apelor

Intelegerea fenomenelor hidrobiologice presupune, pe langa cunoasterea unor fapte pur biologice, si cunoasterea proprietatilor fizice si chimice ale apei, in masura in care ele intereseaza viata

Asupra vietii ce se desfasoara in ea, apa influenteaza in doua moduri: 1) prin insusirile ei fizice, ca mediul in care plantele si animalele plutesc si se misca; 2) prin insusirile ei chimice, in apa gasindu-se solvite toate substantele nutritive pe care le folosesc vegetalele in producerea materiei organice din elementele anorganice primare.

1) Proprietatile fizice ale apei, ca mediu de viata, sunt total deosebite de cele ale mediului aerian, fapt care contribuie la infatisarea deosebita a vietuitoarelor, din aceste doua medii.

a) Greutatea specifica. La 0^o si la nivelul marii, apa este de 775 ori mai grea decat aerul. Aceasta greutate specifica asa de mare este egala cu forta cu care sunt impinse in sus corpurile din apa. Datorita acestui fapt, vietatile acvatice economisesc o insemnata cantitate de energie in sustinetea corpului lor; asa se explica de ce plante de apa ca, de plida, nufarul, bradisul sau broscarita care in apa stau drepte, cad-parca ar fi ofilite- indata ce le scoatem din mediul lor normal.

b) Vascozitatea este rezistenta pe care o opune un lichid frecarii corpurilor ce se misca in el. Aceasta rezistenta este proportionala cu: sectiunea transversala a corpului respectiv; viteza cu care el se misca; o constanta, hotarata de temperatura si natura lichidului. Vascozitatea apei variaza invers cu temperatura, la 0^o fiind de doua ori mai mare ca la 25^o; deci intr-o apa de 25^o un organism planctonic cade de doua ori mai repede decat in una de 0^o. Fara sa tinem seama de vascozitate, n-am putea intelege incetineala cu care se amesteca unele ape uzate cu apa raului in care sunt devarsate.

c) Tensiunea superficiala a apei se manifesta la suprafata de contact a celor doua medii, acvatic si aerian. Sunt unele organe ale plantelor si animalelor acvatice pe care apa nu le uda, de pilda frunzele tinere de broscarita (Potamogeton)

d) Temperatura unei ape, cu variatiile ei zilnice, lunare si anuale, este hotarata-inainte de toate- de taria razelor solare si de modul cum ele cad pe suprafata ei. Apa fiind buna conducatoare de caldura in opozitie cu aerul- patrunderea caldurii in ea se face mai incet.; de accea, apele se incalzesc greu, cu atat mai greu cu cat sunt mai mari si mai adanci. In schimb caldura inmagazinata in timpul verii, o pierd treptat iarna; de aceea lacurile mari joaca rolul unor adevarate calorifere naturale pentru clima regiunilor din imediata vecinatate. Pentru ca de temperatura apei atarna densitatea ei, deci in ultima instanta si startificarea apei si curentii ei, inseamna ca termica constituie fundamentul, baza principala a fenomenelor biologice ce se petrec in apa.

Modul cum razele solare cad pe suprafata apei hotarasc nu numai regimul ei termic, dar si intensitatea si caliatatea luminii ce patrunde in ea. O raza de lumina ce cade intr-un unghi oarecare pe suprafata apei este in parte reflectata, in parte patrunde in apa; proportia reflectarii depinde de unghiul respectiv, fiind numai de 6% la 60^o, de 13% la 70^o si de aproape 35% la 80^o.

e) Culoarea si transparenta apei. Din lumina ce patrunde in apa, o parte este difuzata, iar alta este absorbita si trnsformata in intr-o alta forma de energie, in caldura. Cantitatea de lumina ce patrunde in apa hotaraste prezenta plantelor verzi; ea depinde de intensitatea lumiii solare, ca si de transparenta apei.

Adancimea pana la care poate patrunde lumina solara variaza la diferite ape datorita substantelor solvite care absorb parte din ea, cat si dispersarii ei de catre suspensiile care produc turbiditatea apei. Lumina devine adesea factor limitativ in productivitatea apelor.

Pentru ca radiatiile albaste patrund cel mai adanc, apa curata este albastra cand este in cantitate mare; dupa suspensiile si materiile humice cu care se incarca, ea apare verzuie, galbuie sau cafenie. Dupa cum marile tropicale, cu apa albastra-vanata, sunt sarace in plancton, tot astfel si apele interioare, cu cat sunt mai curat albastre, cu atat contin mai putine organisme.

O apa perfect limpede nu este o apa buna pescareasca, lipsindu-i acele particule plutitoare, vii sau moarte, care o fac productiva.

Transparenta variaza de la o apa la alta, sau chiar la un acelasi lac sau balta prezinta si variatii sezonale.

f) Turbiditatea unei ape este produsa de materiile in suspensie, care sunt de doua feluri: materii care se depun mai curand sau mai tarziu: pietris, nisip, mal, aluviuni fine si materii care nu se depun: organisme planctonice si substante moarte, cu greutate specifica mai mica decat a apei.

Turbiditatea permite speciilor sensibile la lumina sa se apropie de suprafata si apara mai bine animalele de pradatori.

Dar ingustand zona de fotosinteza (patura trofogena) ea coboara productivitatea apei respective. Pe de alta parte, suspensiile absorb mai repede caldura radiatiilor solare si o cedeaza apoi stratelor de apa invecinate, ceea ce favorizeaza productivitatea. Si planctonul produce un efect similar.

g) Sedimentarea , depunerea suspensiilor, a substantelor nesolvite, joaca mare rol in procesul autoepurarii naturale a apelor degradate prin scursori, industriale, menajere, etc. La rauri, cand viteza de curgere scade in asa masura incat substantele care le impurifica nu mai pot ramane in stare de plutire, ele cad la fund. Timpul de depunere variaza cu debitul apei. In procesul de sedimentare, suspensiile sufera modificari biochimice, care influenteaza si ele procesul de depunere.

h) Valuri si curenti . In apele stagnante miscarile apei sunt-in mare masura- produse de temperatura, respectiv de stratificarea dupa densitate. Se deosebesc miscari ritmice (valuri) si neritmice ( curenti). In lacurile adanci, valurile superficiale sunt limitate numai la paturile de la suprafata; in baltile cu adancime mult mai mica decat lungimea valurilor (=distanta dintre doua creste de val), particulele de apa se misca aproape la fel in intreaga masa, asa ca miscarea seamana cu o pendulare a tuturor coloanelor de apa.

2. Proprietatile chimice. Apa raurilor, lacurilor etc. nu-i niciodata perfect pura. Ea contine solvite diferite substante, care provin din sol, din aer sau din activitatea organismelor; in felul acesta ea reprezinta o solutie diluata, a carei concentratie variaza in raport direct cu intensitatea evaporarii si in raport invers cu ceea ce primeste din precipitatii. Apele naturale prezinta toate gradele de concentratie ce se pot inchipui, intre apa de ploaie- cu urme de substante necesare vietii si cea a lacurilor sarate- cu malurile albe de sare. Compozitia solutiei difera dupa natura solului pe care sunt asezate si variaza in cursul anului, datorita proceselor chimice si biologice. Vietatile felurite ce populeaza apele pamantului prospera si ele, daca viata lor nu e stanjenita de anumite substante toxice, de altele in prea mare cantitate sau de temperaturi prea ridicate. Se stie astfel ca, componenta biocenozelor este hotarata in mare masura de salinitatea mediului. Salinitati superioare apei marine limiteaza numarul speciilor, intru-cat atat plantele cat si animalele cu greu isi mai pot pastra echilibrul biologic.

Orice apa naturala serveste ca solutie nuritiva plantelor fara radacini, care isi aflo in ea toate elementele necesare vietii. De aceea, in locurile unde sunt ingramadite multe asemena plante, apa este saracita de substante nutritive, iar compozitia ei chimica este necontenit modificata prin produsele rezultate din activitatea vitala a organismelor. Nu se poate intelege chimismul unui biotop acvatic fara a tine seama si de activitatea organismelor din biocenoza ce-l populeaza.

Procesele pur chimice constau dintr-o hidroliza si o oxidare a substantelor din apa. Ca produse finale ce formeaza amoniac, CO₂, CH₄, nitrati, sulfati sau fosfati. De regula, factorii chimici nu lucreaza separat, ci impreuna cu cei fizici si biologici, unii creand conditii favorabile pentru dezvoltarea altora. Un anumit proces de descompunere, inceput prin activitatea factorilor biologice, se poate continua cu cei fizici si chimici, terminandu-se tot prin altii biologici.

Apei i se iau, de catre plantele verzi submerse, o suma de substante nutritive, dar i se dau in schimb altele, produse ale metabolismului.

Deoarece activitatea plantelor verzi este legata de lumina, masa de apa a unui lac se imparte- sub raport biologic productiv- in cele doua paturi complet diferite : patura trofogena si cea trofolitica. Caracteristic pentru conlucrarea intima a proceselor fizice, chimice si biologice este ca patura trofogena coincide cu epilimnionul, cea trofolitica cu hipolimnionul, deci o stratificare biochimica. " E cu neputinta sa intelegem chimismul unui biotop acvatic, fara a tine seama de legaturile cauzale cu metabolismul biocenozei lui" ( Ruttner, 1952)

Salinitatea lacurilor, a baltilor ca si arauilor variaza intre 0,3 si 0,5 ⁰/₀₀.

Un factor foarte insemnat este continutul in calciu al apei. De exemplu copepodul Polipodium, multi spongieri, briozoare, traiesc numai in apa dulce, adica saraca in calciu, fiind si un mediu cu totul potrivit pentru multe moluste, crustacee etc.

Un rol insemnat il joaca si unii acizi organici si in primul ramd acidul humic care abunda in mlastinile de turba.

Oxigenul. Continutul de oxigen al apei depinde de o serie de cauze ( gradul de dezvoltare al florei acvatice, prezenta unor materii organice intrate in putrefactie, intensitatea amestecarii apei etc.) si este supus unor oscilatii insemnate.

In multe ape statatoare, concentratia oxigenului in tratul de apa de la fund scade incontunuu sau in mod periodic, oxigenul fiind consumat pentru oxidarea materiilor organice din substrat.

Deosebit de saturatein oxigen sunt paraiele cu curent repede, izvoarele etc.

Datorita deosebirii regimului oxigenului si partial din alte cauze, apele curgatoare si cele statatoare se deosebesc mult prin compoziatia populatiilor lor. Sunt putine specii care pot trai atat in apele curgatoare cat si in cele statatoare. Organismele se impart in doua mari grupe: cele de apa curgatoare sau reofile si cele de apa statatoare sau limnofile. Atat unle cat si celelalte pozeda particularitati proprii de adaptare.

Flora si vegetatia Deltei Dunarii

Delta Dunarii constituie o unitate distincta in cadrul vegetatiei de stepa, topoclimatul specific al deltei punandu-si amprenta asupra florei si vegetatiei. Interferenta ecosistemelor terestre ( de dune, saraturi, etc.) si acvatice, determina existensta unor fitocenoze variate ( ierboase acvatice, ierboase terestre, forestiere,etc.) si prin urmare a unor fitodiversitati remarcabile. Conform celor mai recente date ( Ciocarla, 1994) in Delta cresc 995 de specii de cormofite spontane, la care se adauga 64 de subspecii, taxoni ce apartin la 415 genuri si 104 familii. Din cele 995 de specii insa, cca. 150 sunt citate in literatura mai veche de anii '50, multe din aceste specii nefiind gasite ulterior. Este vorba in priul rand de plante de pajisti umede, de padure, de la liziera padurii sau de plante palustree, precum: Orchis morio, Orchis cariophora, Liparis loesseli, Gentiana cruciata, Calla palustris, Caldesia parnassifolia, Menyanthes trifoliata, Viola palustris, etc (Ciocarlan, 1994).

Din numarul total al taxonilor mentionati din aceasta regiune, 12 apartin increngaturii Pteridophyta, iar 943 increngaturii Spermatophyta. In comparatie cu flora Romaniei ( 3795 taxoni, dupa Ciocarlan, 2000), flora deltaica este foarte bogata, reprezentand 26,85 % din numarul total al taxonilor cunoscuti in Romania, aceasta in conditia in care teritoriul deltei reprezinta circa 1,45% din suprafata romaniei ( Ciocarlan, 1994). Bogatia si diversitatea floristica a deltei poate fi explicata prin heterogenitatea conditiilor climatice si edafice dar si prin pozitia geografica a acestui teritoriu, aflat la raspantia cailor de migratie a unor elemente floristice foarte variate.

Flora deltaica este caracterizata printr-un procenta foarte ridicat al terofitelor ( 31,07%), mai mare cu cca. 10% fata de cel din flora Romaniei ( Ciocarlan, 1994). Ponderea mare a acestor categorii de forme biologice se explica prin covorul vegetal discontinuu, cu multe goluri pe care le ocupa speciile anuale si nu in ultimul rand prin influentele antropice pregnante, care au favorizat raspandirea unor specii ruderale, sagetale sau stepice cu ciclu scurt de viata. Hemicriptofitele detin de asemenea o pondere ridicata (33,08%), dar mi scazuta comparativ cu cea din zona continentala a Dobrogei (cca.43% in Podisul Babadag si cca 41% in Podisul Casimcea). Fata de flora Romaniei, hemicriptofitele detin un procentaj cu cca 11% mai mic. Ca o consecinta a vestelor intinderi de apa (cca. 80% din suprafata totala) ponderea criptofitelor ( geofite, hidrofite, gidato-helofite) este mult mai ridicata in Delta Dunarii ( 20,58%) fata de flora Romaniei ( 14,2%). Celelalte categorii de bioforme se prezinta astfel : 6,15% fanerofite, 6,58% hemicriptofite, 1,70% camefite si 0,21% epifite.

Dintre elementele fitogeografice, preponderente sunt cele eurasiatice ( 28,08%), urmate fiind de elementele estice ( continentale eurasiatice, continenetale europene, pontice) cu 24,23% si cele europene ( europene, central-europene), cu 13,73% (Ciocarlan 1994). Pondere ridicata (9.09%) au de asemenea elementele sudice si sud estice (mediteraneene, submediteraneene, balcanice , anatolice, caucaziene, taurice), ca si cele circumpolare ( 8,42%), cosmopolite (8,32%) si adventive (4,61%), acestea din urma fiind indicatoare al gradului ridicat de antropizare al ecosistemelor deltaice. Speciile vestice ( atlantice, atlantic-mediteraneene, atlantic-central-europene, atlantic-pontice) sunt mai reduse ca numar (2,29%), la fel ca si cele endemice (0,42%).

In fitocenozele din cadrul ecosistemelor acvatice predomina elementele floristice eurasiatice si circumpolare, in timp ce in fitocenozele terestre predomina elementele continentale, pontice, mediteraneene si ponto-mediteraneene.

Din punct de vedere al raionarii floristice, Delta Dunarii se afla la limita de intalnire a doua provincii floristice, danubiana si pontica , alcatuind o uniatate proprie -Districtul Delta Dunarii. Datorita acestei pozitii, delta poate fi incadrata in Provincia Danubiono-Pontica ( Ciocarlan, 1994)

Studiile efectuate asupra vegetatiei din Delta Dunarii au dus la identificarea unui numar de 157 de asociatii vegetale ( Popescu, Sanda et al.,1997), clasificate dupa tipurile de habitate pe care le ocupa in asociatii vegetale acvatice, palustre, de pajisti mezolfile, asociatii halo-psamofile, halofile, de tarmuri maritime, de dune litorale, de pajisti xerofile, asociatii sagetale, ruderale si asociatii vegetale lemnoase. Prin unele locuri vegetatia este atat de bogata, incat apele apar ca niste ochiuri de oglinzi ce stralucesc din vasta intindere de stuf sau printre zavoaiele razlete de salcie. In alte locuri, pe grinduri, se gasesc paduri, pasuni, fanete chiar si terenuri agricole. Caracteristica principala a vegetatiei naturale este dominatia plantelor acvatic

Ecosistemele acvatice si palustre sunt evident dominante in delta Duanrii, acoperin cca. 70% din suprafata si fiind reprezentate printr-un numar de 49 de asociatii vegetale.

Vegetatia hidrofila

Vegetatia hidrofila, intalnita la suprafata lacurilor, canakekor, a baltilor cu caracter permanent sau printre ochiurile de vegetatie palustra, se grupeaza in doua categorii, in functie de modul in care isi dezvolta cea mai mare parte a masei vegetale: vegetatie emersa, care pluteste la suprafata apei si vegetatie submersa care se dezvolta in masa apei (Popescu et al.,1997)

Vegetatia emersa nefixata de substrat, este grupata in aliantele Lemnion minoris W. Koch et Tx. 1954 si Hydrocharition Rubel 1993, apartinand clasei Lemnetea W.Koch et Tx. 1954. Vegetatia emersa fixata de substrat apartine aliantei Nymphaeion Oberd. 1957 emend Neuhausl 1959, din clasa Potametea Tx.et Prsg. 1942.

Vegetatia hidrofila din Delta Dunarii este reprezentata prin urmatoarele asociatii vegetale: Myriophyllo-Nupharetum W.Koch, Myriophyllo-Potametum Soo , Trapo-Nymphoidetum Oberd., Hydrocharitetum morsus-ranae Langendonck, Stratiotetum aloidis Novinski, Salvinio-Spirodeletum polyrrhizae Slavnic, Salvinio-Hydrocarietum Boscaiu, Trapetum natantis Muller et Gors, Nymphoidetum peltatae Oberd. Et Muller, Nymphaetum albo-luteae Nowinski, Nymphaetum albo- candidae Pass. Aceste asociatii sunt raspandite in special pe marginea canalelor si a bazimelor acvatice, in apropierea stufarisurilor, unde procesele de colmatare si sedimentare sunt mai avansate.

Printre ochiurile de stuf si papura, unde curentii sunt slabi, se dezvolta asociatii vegetale plutitoate de tipul: Lemnetum minoris Muller et. Gors, Lemnetum gibbae Miyawaki et J.Tx., Spirodeletum polyrrhizae W. Koch., Lemno-Salvinietum natantis et. Tx.

● Vegetatia natanta este constituita mai ales din specii precum Potamogeton natans ( broscarita) , Trapa natans (cornaci), Stratiotes aloides ( foarfeca baltii), Hydrocaris morsus-ranae (iarba broastelor), Nymphoides peltata ( plutica), Nymphaea alba (nufarul alb), Nuphar luteum (nufarul galben), Salvinia natans (pestisoara) etc.

Vegetatia bogata a Deltei Dunarii reprezinta una din principalele bogatii naturale ale tarii, fiind un obiectiv de mare atractie pt turisti.De aceea, anumite plante au fost declarate monumente ale naturii, ce trebuie protejate, ele facand parte fie din plante rare, fie din plante endemice. Nufarul alb (Nymphaea alba) si Nufarul galben (Nuphar Letum) sunt plantele cele mai frumoase intalnite in aceasta zona.Ei sunt ocrotiti prin lege fiind pe cale de disparitie.Pe langa functia lor estetica, nuferii asigura datorita frunzelor late posibilitatea depunerii de ponte pentru animalele acvatice, de o importanta exceptionala pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Semintele nuferilor sunt agreate de pasari.

Ecosistemele din Delta Dunarii

Reprezinta o caracteristica particulara a Dobrogei.

Cu toate ca o parte di asiciatiile vegetale care caracterizeaza aceste ecosisteme apar si in alte zone ale tarii, nicaieri ele nu acopera suprafete atat de mari. Din acest motiv conservarea acestor ecosisteme reprezinta o prioritate de prim rang.

In Lunca si Delta Dunarii, ca si in unele lacuri, ecosistemele acvatice sunt caracterizate prin asociatii danubiene cu Chara tomentosa, Nitella gracilis, Nitellopsis, Lychnothamnus barbatus, cu Hydrocharis morsus-ranae, Stratiotes aloides, Utricularia vulgaris, Elodea canadensis, Nymphaea alba, Trapa natans, Nuphar luteum, Potamogeton natans, Ranunculus aquatilis etc. Exclusiv in delta apar asociatii in care apar ferigi invazive: Salvinia natans, Marsilea quadrifolia, Azolla caroliniana sau asociatii dominante de Lemna minor, Lemna trisulca, Spirodela polyrhiza, Wolffia arrhiza.

Impartirea plantelor acvatice pe grupe ecologice

Principalele grupe ecologice de plante acvatice sunt:

♦ PLANCTONUL : format din plante microscopice ce plutesc in masa apei; din ceasta caregorie fac parte mai ales plantele inferioare

♦ PLEUSTONUL (MEGAPLANCTONUL) : format din plante macrifite lipsite de radacini are plutesc la suprafata apei ( Salvinia natans, Azola caroliniana, Aldrovanda vesiculosa, Utricularia vulgaris, Hydrocaris morsus-ranae, Lemna minor)

♦ LYMNOPHYTON : plante acvatice prevazute cu radacini

- Lymnophyton natant (plutitor) : totalitatea plantelor acvatice la care organele vegetative ( cel putin frunzele si florile) plutesc la suprafata apei ( Nymphaea alba, Nuphar luteum, Nymphoides peltata, Trapa natans)

- Lymniphyton submers : intregul aparat vegetativ este cufundat in apa la suprafata apei aflanduse doar florile ( Ceratophyllum submersum, C. Demersum, Myriophyllum verticilatum, M.spicatum, Valisneria spiralis, Potamogeton pectinatus, P.crispus, P. Pussilus, Ruppia rostelata).

Din aceasta categorie fac parte si pseciile la care atat aparatul vegetativ cat si cel reproducator se afla sub apa ( Elodea canadensis, Zannichellia palustris, Najas marina, N.minor)

♦ AMPHYPHYTON : plantele pot trai atat in apa cat si in locuri umede, iar in cazuri exceptionale chiar pe uscat. Suporta mari amplitudini ecologice numite plante amfibii. Sunt localizate spre marginea bazinelor acvatice unde vara substratul se poate zvanta datorita scaderii nivelului apei. Polygonum amfibium-forma acvatica; se poate dezvolta si in mediul terestru pe soluri umede Polygonum amfibium-forma terestra.

FITODIVERSITATEA FITOPLANCTONULUI DIN

DELTA DUNARII

# INCRENGATURA EUGLENOPHYTA

(FLAGELLATA)

Cuprinde alge unicelulare, microscopice de tip monadoid, prevazute cu unul sau doi flageli, raspandite in ape dulci, bogate in substante organice, foarte rar in cele salmastre si marine.

Clasa EUGLENOPHYCEAE

Ordinul EUGLENALES

Din acest ordin fac parte genurile Euglena ( Euglena viridis, E. Intermedia, E. Sanguinea) si Phacus frecvente in masa fitoplanctonului

Euglena viridis-alga unicelulara, microscopica, prevazuta in partea anterioara a celulei cu o adancitura numita crispta sau bazinet, din care pornesc doi flageli inegali: unul scurt care nu iese din cripta si unul lung cu rol in deplasarea celulei. Flagelii isi au originea intr-un corpuscul numit blefaroplast, care se afla in conexiune cu nucleul, dirijand probabil miscarile celulei. Euglena este o specie fotoautotrofa, dar care in lipsa luminii se poate hrani heterotrof, saprofit, cu particule organice din apa. Se inmulteste vegetativ prin diviziune longitudinala a celulei. In conditii nefavorabile de mediu, se inchisteaza prin formarea unor pereti grosi protectori.

←Euglena viridis

Phacus sp.

La speciile din genul Phacus ((Phacus longicauda, Ph. Caudatus, Ph. Triqueter) celula este aplatizata, de forma ovala sau piriforma, cu o prelungire in forma de coada in partea posterioara. In partea anterioara celula este prevazuta cu un flagel.

# INCRENGATURA DINOPHYTA

( PYRROPHYTA, DINOFLAGELLATAE)

Dinofitele sunt specii preponderent monadoide(unicelulare flagelate), rar cocoide, filamentoase sau palmeloide, de culoare roscata. Sunt raspandite in palnctonul apelor marine ( mai rar in ape dulci), mai ales in marile reci unde predomina alaturi de diatomee. In timpul sezonului cald produc adesea infloriri puternice cu colorarea apelor marine in rosu bruniu, fenomen cunoscut sub numele de  maree rosie .

Clasa DINOPHYCEAE

Ordinul GYMNODINIALES

Din acest ordin face parte Gymnodinium aeruginosum, cu celula elipsoidala lipsita de teca, acoperita numai de in periplast.

Gymnodinium

Ordinul PERIDINIALES

Cuprinde numeroase specii frecvente in planctonul dulcicol si marin : Peridinium bipes, P. Tabulatum, Goniodoma acuminatum, Gonyaulax, Ceratium.

La Ceratium hirudinella, specie dulcicola, epiteca este prelingita sub forma unui corn iar hipoteca sub forma a trei coarne, dintre care cel median este mai lung. Pe suprafata tecii sunt vizibile cele doua santuri: cingulum si sulculus, cu flagelii cingular si sulcal.

Peridinium : dinofita mobila, prezinta invelis extern numit teca alcatuit din placi celulozice de diferite grosimi.

Ceratium hirudinella→     ←Peridinium

# INCRENGATURA BACILLARIOPHYTA

( DIATOMEAE)

Diatomeele sunt alge unicelulare, microscopice neflagelate, de culoare brun-galnuie, solitare sau grupate in colonii. Intra in componenta palnctonului, unde abunda alaturi de dinofite si haptofite, dar si a bentosului dulcicol si marin; pot trai de asemenea si in locuri umede(ziduri, stanci, sol) fixate intr-o pelicula gelatinoasa. In zona temperata abunda in special primavara si toamna, cand temperatura apei este mai scazuta si cand formele bentonice sunt vizibile sub forma unor pelicule brune la suprafata substartului.

Clasa BACILLARIOPHYCEAE

Cuprinde doua ordine de diatomee: Centales si Pennales, cu caractere distincte.

Ordinul CENTRALES (CENTRICAE)

Reprezentante pentru acest ordin sunt speciile:

Coscinodiscus excentricus- specie discoidala, cu areole hexagonale pe suprafata valvelor, dispuse in randuri radiare. Centrul valvei este neted sau prezinta o rozeta de areole mai mari.

Cyclotella striata- specie discoidala cu marginea valvelor radiar costata sau striata si aria centrala neteda, clar delimitata.

Melosira varians- diatomee cu valve cilindrice, uniform ornamentate, reunite in filamente lungi. Se dezvolta adesea in rezervoarele de apa dulce, provocand mirosul neplacut al apei.

← Coscinodiscus

← Cyclotella

← Melosira

Ordinul PENNALES (PENNATAE)

Dintre speciile soliatare ale acestui ordin amintim:

Synedra ulna-specie dulcicola cu valve foarte alungite, cu aspect de ac, prevazuta cu o pseudorafa. Privite din pleura, valvele au aspect cilindric.

Cocconeis pediculus -diatomee cu valve de forma ovoidala, strangulate la mijloc.

Dintre speciile coloniale amintim:

Diatoma vulgare, Fragilaria virecens- specii coloniale cu valve dreptunghiulare, unite prin colturile lor in forma de zig-zag sau evantai.

Asterionella formosa-specie dulcicola, comuna in lacuri, care formeaza colonii stelate.

←Synedra←Cocconeis

←Diatoma←Fragilaria

←Asterionella

# INCRENGATURA CLOROPHYTA

Algele verzi sunt organisme de culoare verde, cu o mare varietate de taluri: unicelulare ( monadoide sau cocoide), coloniale, cenobiale, sifonale sau pluricelulare ( filamentoase, tubuloase, parenchimantoase). Sunt larg raspandite in mediul acvatic sau in cel terestru, pe substraturi umede. Prin modul lor de inmultiresunt legate de mediul umed (spori,gameti flagelati).

Clasa CLOPRPHYCEAE

Ordinul VOLVOCALES

Volvox globator- formeaza colonia sferice, alcatuite la exterior dintr-un strat de celule biflagelate. Celulele coloniei comunica intre ele prin plasmodesme, astfel incat colonia reactioneaza la stimulii externi ca un tot unitar. In interiorul coloniei se afla o masa gelatinoasa. Aceasta specie este frecventa in mediul dulcicol.

Pandorina morum - specie ce formeaza colonii sferice alcatuite din 8-16 celule strans unite intre ele.

←Volvox←Pandorina

Ordinul CHLOROCOCCALES

Scenedesmus caudatus-clorofita cu cenobiul alcatuit de obicei din 4 celule ovoide, alipite lateral, dintre care cele marginale prezinta cate doua prelungiri citoplasmatice de forma unor cornite. Cenobiul este acoperit de o teaca gelatinoasa subtire. Este frecventa in ape dulci stagnante.

Pediastrum boryanum- formeaza cenobii disciforme, alcatuite din numeroase celule, dispuse intr-un singur plan. Celulele centrale sunt poligonale iar cele marginale prezinta niste prelungiri citoplasmatice in forma de cornite, ce confera cenobiului un aspect stelat.Populeaza fitoplanctonul apelor dulci si stagnanate.

←Scenedesmus ←Pediastrum

Clasa ZYGNEMATOPHYCEAE ( CONJUGATOPHYCEAE)

Ordinul DESMIDIALES

Cosmarium botrytis- alga ovoidala cu celula compusa din doua jumatati simetrice despartite prin istm. Traieste in ape dulci, stagnante

Micrasterias-crux-militensis- are forma unei decoratiuni militare

Desmidium sp.-alga de aspectul unei mici placute.

←Cosmarium←Desmidium

←Micrasterias

Ordinul ZYGNEMATALES

Spirogyra ( Spirogyra communis, S. Crassa, S. tenuissima, S.varians)-matasea broastei. Alga verde macroscopica cu tal filamentos, neramificat si nefixat de substarat, care pluteste liber la suprafata apelor. Filamentele lipsite de polaritate, sunt alcatuite din celule cilindrice dispuse cap la cap, invelite intr.-o teaca gelatinoasa, care le confera aspectul matasos. Sub membrana celulozica se afla citoplasma , cu un nucleu central si un cloroplast parietal, de forma unei panglici spiralate, cu numerosi pirenoizi. Este o alga comuna in apele dulci, putin adanci, in general limpezi, unde pluteste la suprafata apei, formand o pasla verde, matasoasa.

← Spirogyra

Spyrogira →

FITODIVERSITATEA MEGAPLANCTONULUI

DIN DELTA DUNARII

# INCRENGATUTA PTERIDOPHYTAE

CLASA POLYPODIATAE

Ordinul SALVINIALES

Cuprinde ferigi heterospore acvatice si palustre, la care se diferentiaza la maturitate macrosporangi cu un singur macrospor si microsporangi cu numerosi microspori. Sporangii sunt grupati in sori uni- sau bisexuati, protejati de induzie si de 1-2 membrane de natura foliara ce alcatuiesc un sporpcarp.

Familia SALVINIACEAE

Cuprinde ferigi acvatice ce formeaza sporocarpi cu sori unisexuati

Salvinia natans ( pestisoara) - este o ferigga acvatica, natanta, de talie mica. Prezinta o tulpina filiforma orizontala, lipsita de radacini, lunga de pana la 20 cm. Pe tulpina cresc frunze grupate cate trei in verticile: 2 verzi, ovoidale, prevazute cu peri, dispuse opus si plutesc la suprafata apei (sunt natante) iar cea de-a treia este metamorfozata in niste filamente cu perisori, cu rol de radacini, dar si in niste lobi care alcatuiesc peretele sporocarpilor. Sporocarpii ovali sau reniformi se formeaza in numar de 3-8 printre filamentele de la baza tulpinii. In interiorul lor se afla sori unisexuati, alcatuiti numai din microsporangi lung pedicelati iar altii formati din macrosporangi scurt pedicelati.

Se dezvolta la suprafata apelor stagnante sau lin curgatoare, mai ales in regiunile sudice, cu climat calduros; este foarte raspandita pe canalele din Delta Dunarii.

← Salvinia natans

Familia MARSILEACEAE

Cuprinde ferigi palustre ce formeaza sporocarpi cu sori bisexuati

Marsilea quadrifolia ( trifoias de balta) - este o feriga palustra, raspandita in locuri mlastinoase din preajma bazinelor acvatice. In namol prezinta un rizom repent, de pe care se formeaza anual la suprafata apei frunze lung petiolate, cu limbul palmat-divizat, format din 4 foliole, ce ii confera aspectul uni trifoi cu patru foi. La baza petiolului se afla sporocarpi pedicelati, sferici sau reniformi, ce adapostesc sori bisexuati, formati din grupari de macrosporangi si microsporangi. Sorii sunt protejati de induzie.

Se dezvolta pe malul apelor stagnante sau in mlastinile din regiunea de campie, mai ales in sudul tarii, respectiv Delata Dunarii.

← Marsilea quadrifolia

Familia AZOLLACEAE

Azolla caroliniana- planta evoluata; pteridofita marunta, natanta; frunze mici carnoase, sesile, imbricate prevazute la baza cu peri absorbanti. Printre acesti peri se afla 2-4 sporocarpi in care se formeaza sporocarpi unisexuati.

Planta adventiva originara din America din zona subtropicala care s-a aclimatizat dar numai in sudul tarii.

← Azolla caroliniana

# INCRENGATURA SPERMATOPHYTA

Clasa MAGNOLIATAE (DICOTYLEDONATAE)

SubclasaASTERIDAE

Ordinul SCROPHULARIALES

Familia LENTIBULARIACEAE

Utricularia vulgaris ( otratelul baltii ) - planta acvatica, natanta, carnivora; frunzele submerse foarte divizate, sectate; pe fiecare frunza se afla 8-200 utricule sau urne cu ajutorul carora aceasta specie prinde mici anumale acvatice suplimentandu-si nutritia. Flori albe aurii cu simetrie zigomorfa; bilobate grupate intr-un racem ce se formeaza la suprafata apei

Frecvent la suprafata apelor dulci, stagnante sau lin curgatoare; foarte frecventa in Delta Dunarii

← Utricularia vulgaris

Clasa LILIATAE ( MONOCOTILEDONATAE)

Subclasa ALISMIDAE

Ordinul HYDROCHARITALES

Familia HYDROCHARITACEAE

Hydrocaris morsus-ranae- planta stolonifera, stoloni pe care se formeaza radacini adventive, catre extremitatea stolonilor se formeaza rozete de frunze. De pe stoloni toamna se formeaza muguri de iarna care in primavara vor da nastere unui nou corn. Florile unisexuat-monoice, albe, inchise intr-o formatiune membranoasa se afla in varful unui peduncul lung.

Se intalneste frecvent in ape stagnante, lin curgatoare in special in Delta Dunarii

← Hydrocaris morsus-ranae

Subclasa LILIIADAE

Ordinul LILIALES

Familia IRIDACEAE

Aldrovanda vesiculosa planta carnivora protejata prin lege specie pe cale de

disparitie aflata pe Lista rosie. Frunza se pliaza de-a lungul nervurii principale

arata ca o tufa plutitoare si are numeroase frunze care ies din acelasi nod, formand multe stelute.

   

Subclasa ARECIDAE

Ordinul ARALES

Familia LEMNACEAE

Lemna minor (lintita) - planta acvatica, natanta, perena, de dimensiuni foarte mici. Tulpina este foliacee de forma ovoidala, eliptica, plana pe ambele fete numita fronda. Pe suprafata frondelor se afla niste cavitati aerifere asemanatoare cu cele de la Salvinia. Frondele se dezvolta succesiv una din alta prin inmugurire si raman inlantuite sau in unele cazuri se separa. Pe fronda se formeaza radacini pe fata inferioara, iar florile nude, unisexuat monoice, grupate cate trei in niste adancituri ale frondei pe partea superioara.

Se intalneste frecvent la suprafata apelor stagnante bogate in substanta organica

Lemna trisulca - frondele nu au marginea intreaca, marginea frondei fiind sinuata.

Lemna gibba- fata superioara a frondei este convexa (bombata)

Wolffia arrhiza- cormofita perena, cea mai mica planta vasculara din Europa; lipsita de radacini; prezinta fronde eliptice de 0,5-1,5 mm diametru

Sporadica in ape stagnante.

← Lemna minor

← Lemna trisulca

← Lemna gibba

← Wolffia arrhiza

FITODIVERSITATEA LYMNOPHYTONULUI NATANT

DIN DELTA DUNARII

# INCRENGATURA SPERMATOPHYTA

Clasa MAGNOLIATAE (DICOTYLEDONATAE)

Subclasa MAGNOLIIDAE

Ordinul NYMPHAEALES

Familia NYMPHAEACEAE

Nymphaea alba (nufarul alb) - planta acvatica, natanta, cu frunze circulare, lucioase, sustinute de un petiol lung ce se dezvolta in malul de pe fundul apelor. Pe rizom se ridica un peduncul floral lung care ridica la suprafata o floare mare bisexuata de culoare alba cu cca. 20 de petale. La aceasta specie pedunculii florali sunt cilindrici. In organele vegetative se afla fascicule liberolemnoase inchise, raspandite neregulat.

Creste in ape stagnante sau lun curgatoare, putin adanci; ape cu un strat gros de mal pe fundul bazinului.

Nuphar lutea (nufarul galben) - prezinta o frunza ovoidala, crestata la baza, natanta, sustinuta la suprafata apei de un petiol lung, ce se formeaza direct de pe rizomul fixat in mal. Florile sunt globuloase de culoare galbena ridicate de un peduncul lung bogat in aerenchimuri si tesut mecanic. Infloreste cu cca. 2-3 saptamani inaintea nufarului alb.

Creste in ape stagnante, bogate in mal.

Nymphoides peltata ( broscarita) - planta acvatica cu rizom lung; flori galbene si frunze lucitoare care plutesc la suprafata apei.

Traieste la suprafata apelor dulci, stagnante sau lin curgatoare; foarte frecventa in Delta Dunarii .

← Nymphaea alba

(nufarul alb)

← Nuphar lutea

(nufarul galben)

← Nymphoides peltata

( broscarita)

Ordinul RANUNCULALES

Familia RANUNCULACEAE

Ranunculus aquatilis- planta cu doua tipuri de frunze; frunze submerse trisectate cu segmentatii fine, liniare, moi, cu asoect de evantai si frunze natante, lobate cu un contur reniform. Pedunculii floriferi sunt lungi, recurbati si pornesc de la baza frunzelor natante. Ei sustin o floare alba solitara, pana in 2 cm diametru.

Se intalneste in ape dulci, stattoare sau lin curgatoare.

← Ranunculus aquatilis

Subclasa ROSIDAE

Ordinul MYRTALES

Familia TRAPACEAE

Trapa natans (cornaci) - planta fixata pe fundul apelor ce se desprinde plutind la suprafata apei. Prezinta doua tipuri de frunze : frunzele submerse sunt divizate, verticilate, iar printre ele se dezvolta radacini adventive; la suprafata apei se formeaza frunzele natante dispuse in rozeta, frunze lung petiolate cu limb de forma rombica serata in partea anterioara. Petiolii prezinta o umflatura formata din tesut aerifer. Florile dunt mici solitare de culoare alba, se insera sub axila frunzelor natante. Fructul neted, bruniu numit castana de apa, prezinta trei coarne spinoase tari provenite din concresterea si sclerificarea sepalelor.

Cea mai bine adaptata planta la mediul acvatic; planta oportunista capabila sa valorifice substanta organica;din punct de vedere biologic este o minune in ceea ce priveste valorificarea.

Creste frecvent in apele stagnante din sudul tarii; in lacurile din Lunca si Delta Dunarii; in ape sarace in calcar cu namol bogat in humus.

←Trapa natans (cornaci)

Clasa LILIATAE ( MONOCOTILEDONATAE )

Subclasa ALISMATIDAE

Ordinul ALISMATALES

Familia ALISMATACEAE

Sagittaria sagittifolia ( sageata apei) - planta unisexuat monoica, acvatica dar totodata si palustra. Prezinta trei tipuri de frunze: frunze submerse, divizate saun intregi sub forma de panglica; frunze natante ovoidale si frunze aeriene lung petiolate cu limbul sagitat. Se dezvolta o inflorescenta piramidala, laxa, cu flori albe patate cu rosu-violet. Florile sunt dispuse cate 2-3 in verticile etajate. La baza se afla florile femeiesti, iar catre varf cele barbatesti. Planta rara ce figureaza pe listele rosii romanesti.

Alisma plantago ( limba broastei) -specie perena cu un rizom scurt si gros;

frunzele sunt ovate,petiolate relativ mari; florile sunt mici de culoare alb sau roz.

Planta frecventa in balti.

← Sagittaria sagittifolia

( sageata apei)

←Alisma plantago

( limba broastei)

Ordinul Hydrocharitales

Familia Hydrocharitaceae

Stratiotes aloides (foarfeca baltilor) - planta stolonifera cu rasacini adventive ; de pe tulpina se formeaza frunze dispuse in rozeta, trimuchiate, pe margini sinuos dintate. Florile axilare au culoare alba si sunt dispuse intr-un spat bivalv. In timpul infloririi tulpina se ridica la suprafata apei, dupa care se retrage din nou sub apa. La sfarsitul perioadei de vegetatie in interiorul rozetelor de frunze se formeaza muguri de toamna.

Ca si Trapa natans valorifica substanta organica din apa .   

Planta daunatoare - poate sa taie corpul fin al pestilor   

Creste in ape stagnante, lin curgatoare, sarace in calcar dar bogate in fosfati.

← Stratiotes aloides

(foarfeca baltilor)

Ordinul NAJADALES

Familia POTAMOGETONACEAE

Potamogeton natans ( broscarita) - prezinta un rizom de pe care se ridica frunze lung petiolate, eliptice cu nervatiune arcuata, prevazute cu stipele lungi la baza.

Florile nu au invelis floral, grupate intr-o inflorescenta spiciforma (4-8cm) situata in varful unui peduncul erect.

Se intalneste in Delta Dunarii, coada Lacului Techirghiol, Mlastina Hergheliei.

← Potamogeton natans

( broscarita)

IMPORTANTA PLANTELOR ACVATICE PLUTITOARE

DIN BIOMUL DELTA DUNARII

Vegetatia bogata a Deltei Dunarii reprezinta una din principalele bogatii naturale ale tarii, fiind un obiectiv de mare atractie pt turisti.

De aceea, anumite plante au fost declarate monumente ale naturii, ce trebuie protejate, ele facand parte fie din plante rare, fie din plante endemice.

Nufarul alb (Nymphaea alba) si Nufarul galben (Nuphar Luteum) sunt plantele cele mai frumoase intalnite in aceasta zona.

Ei sunt ocrotiti prin lege fiind pe cale de disparitie.

Pe langa functia lor estetica, nuferii asigura datorita frunzelor late posibilitatea depunerii de ponte pentru animalele acvatice, de o importanta exceptionala pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Semintele nuferilor sunt agreate de pasari.

Trapa natans si Stratiotes aloides- plante oportuniste capabile sa valorifice substanta organica;din punct de vedere biologic sunt considerate o minune in ceea ce priveste valorificarea.

Desi au aparut numeroase amenajari turistice si posibilitati pentru excursii, Delta Dunarii reprezinta un potential turistic si economic de o deosebita valoare, ce asteapta sa fie valorificat in toate valentele sale.

BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu C.S., 1963 - Biologia apelor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 544 pagini, 41-96
2. Banu A. C., Rudescu L.- Delta Dunarii, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti
3. Bavaru A., et.all., 2007 - Biodiversitatea si Ocrotirea Naturii, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 580 pagini, 422-426
4. Calinescu R., et.all., 1972- Biogeografie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 340 pagini, 165-174
5. Fagaras M., 2007 - Botanica Sistematica (Thallobionta et Bryobionta), Ovidius University Press, Constanta, 180 pagini,30-81
6. Skolka M., et. all., 2005 - Biodiversitatea Dobrogei, Ovidius University Press, Constanta

*** Banarescu, Boscaiu - Biogeografie

*** Onciu T.M. - Hidrobiologie: curs

*** Sava D., Fagaras M., -Fitodiversitate : curs

www.infotravel_romania.ro

https://img152.imageshack.us

www.wikipedia.org

https://calphotos.berkeley.edu

www.altavista.com

https://mybiosis.org

www.e-scoala.com

https://www.atlas-roslin.pl

www.restromania.ro

https://flower.onego.ru

https://upload.wikimedia.org

https://www.hik.hu

https://www.afloredeau.fr

https://www.rowdengardens.com

https://caliban.mpiz-koeln.mpg.de

https://euglena-edu.net

https://www.floralimages.co.uk

https://starcentral.mbl.edu

https://images.google.com

https://users.ugent.be

https://www.fiumemincio.it

https://content6.eol.org

https://molbiol.ru

https://blocs.xtec.cat

https://www.ortobotanico.unina.it

https://www.biologie.uni-hamburg.de

https://www.korseby.net

https://www.ifremer.fr

https://www.nimfea.hu

https://www.scientificillustrator.com

https://www.ruhr-uni-bochum.de

https://www.dr-ralf-wagner.de

https://www.botanic.jp

https://micro.magnet.fsu.edu

https://www.waldwissen.net

https://www.microscopy-uk.org.uk

https://molbiol.ru

https://staff-www.uni-marburg.de