Genul Thujopsis Sieb et. Zucc.

Genul Thujopsis Sieb et. Zucc.

Cuprinde o singura specie, cultivata si la noi in scop ornamental.

Thujopsis dolobrata Sieb. Et Zucc.

Specie endemica din Japonia, in Insula Honda se intalneste la altitudini intre 400- 2000 m.

In arealul natural vegeteaza intr-un climat specific moderat si umed, montan-oceanic, la noi sufera din cauza gerurilor mari, in tinerete necesita protectie. Are cerinte mari fata de umiditate. Se dezvolta bine in locuri semiumbrite

Este un arbore de pana la 15 m inaltime sau arbust, cu coroana piramidala, neregulat verticilata. Ramificatia este in planuri orizontale. Lujerii sunt puternic comprimati (fig.75). Frunzele solziforme, cele dorso-ventale sunt plane, romboidale, cele laterale cu varf acut sau obtuz, evident indepartate de lujer, falcate spre suprafata inferioara; sunt verzi-lucitoare pe fata si cu doua dungi albe pe dos (doua benzi albe pe frunza ventrala si cate una in zona mediana a fiecarei frunze laterale). Florile unisexuat-monoice, terminale. Conul este subglobulos sau lat-ovoid, de 1,2-1,5 cm lungime, are solzi lemnosi, plani, imbicati cu varful ingrosat si mucronat. Semintele, pana la 5 sub fiecare solz, mici, cu doua aripioare laterale.

La noi s-a cultivat exclusiv in scop ornamental, realizand numai dimensiuni arbustive. Fiind rar in cultura, se planteaza ca exemplar de elita, insa la adapostul altor specii de rasinoase.

Inmultirea se face prin seminte importate din Japonia, primavara, in rasadnite reci; prin butasi, dar folosind metoda curenta, inradacinarea este foarte lenta si axul plantei se formeaza foarte greu.

Subfamilia Cuprossoideae Pilg. Se caracterizeaza prin conurile care la maturitate au solzi lemnosi, in forma de scut, neimbricati, valvati, care, la coacere, se departeaza intre ei, pentru a elibera semintele.

Cuprinde genurile Cupressus L. si Chamaecyparis Spach.