Genul Abies Mill

Genul Abies Mill.

Genul Abies include peste 40 de specii din regiunile montane ale emisferei nordice. Arbori mari, cu inradacinare pivotanta, tulpina cilindrica si verticile regulate. Coroana piramidala, deasa, umbroasa. Scoarta tulpinii ramane mult timp neteda, are pungi de rasina. Lujerii de obicei netezi, rar brazdati. Frunzele persistente (se schimba la 6-15 ani), aciculare, turtite dorso-ventral, pe dos cu dungi albe de stomate (numai cateva specii au dungi si pe fata superioara), dispuse obisnuit pectinat. Acele, dupa cadere, lasa o cicatrice neteda, circulara. Mugurii floriferi masculi foarte numerosi, apar de cu toamna la subsuoara frunzelor; mugurii femeli asezati cate unul sau doi, mai mari, concentrati spre varful coroanei, pe partea superioara a lujerilor din anul precedent. Florile unisexuat-monoice; cele mascule dispuse in amenti alungiti, pendenti; cele femele ovoide, izolate. Conurile erecte, ovoide sau cilindrice, cu bracteea vizibila (rasfranta sau indreptata spre varful conului) sau ascunsa. La maturatie, solzii cad o data cu semintele si pe lujer ramane persistent numai axul. Semintele sunt mari, triunghiulare, cu pungi de rasina in tegument si cu aripioara sudata.

La noi spontan creste numai Abies alba Mill., in cultura, in parcuri si parcuri dendrologice, au mai fost introduse cca. 15 specii.

Abies alba (Abies pectinata D.C.) Mill. - brad, brad alb.

Genul Abies dateaza de 130 de milioane de ani, din perioada cretacica (mezozoic). Cu racirea climatului din preglaciar se presupune ca bradul s-a retras din teritoriile Europei Centrale spre sud, in muntii din bazinul Marii Mediteraniene (Spania, Sicilia, Creta, Balcani, Caucaz, Muntii Atlas) (Ciobanu I, 1971). Repopularea spatiului carpatic cu brad, in postglaciar, pare sa se fi produs pe doua trasee principale, prin Banat, respectiv prin Carpatii Nordici (pe traseul Balcani-spatiul alpino-sudetic).

Ipoteza permanentei bradului in refugii intracarpatice pare mai intemeiata, deoarece migrarea sa, pe trasee extrem de lungi, de mii de kilometrii, pare aproape imposibila daca se tine seama de diseminarea greoaie (seminte mari si grele). Surprinde omogenitatea morfologica si ecologica a bradului autohton din diferite zone ale tarii; nu se poate explica decat prin permanenta speciei in refugii carpatice in timpul glaciatiunilor wrmiene.

Abies alba are areal european (fig.2), montan (in Muntii Pirinei, Jura, Vosgi, Alpi, Carpati, Apenini, Balcani). Dincolo de paralela de 55⁰, si spre est, in afara arcului carpatic, nu apare.

In muntii nostri, dintre rasinoase, bradul se situeaza ca raspandire dupa molid, ocupa aproape 5% din suprafata paduroasa a tarii. Este bine reprezentat in Carpatii Orientali, la altitudini de 400- 1200m in amestec cu fagul si molidul, dar si ca arborete pure. In Carpatii Meridionali, mai ales la vest de Olt, detine un loc subordonat in padurile de amestec fag si molid. Putin raspandit apare si in Muntii Apuseni, o extindere relativ importanta prezinta in Muntii Banatului, mai ales pe colinele platoului calcaros Anina- Oravita.

Altitudinea maxima se realizeaza in Carpatii Sudici unde urca pana la 1500m (exceptional exemplare pitice ajung la 1750m), altitudinile cele mai joase se inregistreaza in Banat, pe Valea Nerei (192m) si in Moldova de Nord (Bucovina).

Arealul de cultura al bradului coincide, in mare masura, cu arealul sau natural, intrucat extinderea acestei specii pe cale artificiala este problematica.

In Romania se intalnesc (proveninete) populatii de brad deosebit de valoroase cu insusiri genetice de elita, remarcabile prin dimensiunile atinse, cu cresteri riguroase, conformatie si vitalitate excelenta.

Bradul are cerinte mari fata de conditiile stationale (cel mai pretentios rasinos de la noi). Bradul are cerinte ridicate fata de umiditate si este sensibil la ingheturile tarzii, rezista la ger, dar nu sub -27⁰C. Se dezvolta optim in climate moderate, fara variatii mari de temperatura, ferite de ingheturi, bogate in precipitati. Are amplitudine climatica mult mai redusa decat molidul si fagul. Este extrem de pretentios in tinerete, plantulele sufera din cauza secetei, a gerurilor mari de iarna si a vanturilor reci si uscate. Regenerarea bradului se poate face numai sub masiv.

Bradul, specie eutrofa spre mezotrofa, creste viguros pe soluri cu gradul de saturatie cu baze de peste 50.

Specie mezofila-mezohigrofita, este pretentioasa fata de umiditatea din sol si aer, sensibila la seceta.

Bradul este o specie cu temperament pronuntat de umbra; se situeaza imediat dupa tisa.

Bradul (fig.43) este un arbore de marimea I, cu inaltimea de 30-40m si diametre de 1-2 m. In zonele de optim ecologic au fost identificate exemplare de 50-60 m inaltime si 3-4 m diametru.

Inradacinarea profunda, pivotanta, extrem de rar apar doboraturi de vant. La intensitati mari ale vantului, in special cand pivotul putrezeste, sau nu se dezvolta suficient, pe soluri scheletice, superficiale. Tulpina este dreapta, cilindrica. Scoarta in tinerete neteda, uneori cu ritidom solzos, de culoare cenusiu-verzuie cu pungi de rasina, ca niste mici proeminente ce pot fi sparte prin apasare. La batranete formeaza ritidom cenusiu, subtire, solzos.

Coroana este deasa, compacta, cilindrica-piramidala, cu varful ascutit in tinerete si latit tabular la batranete, cand lujerul terminal ramane mai scurt decat lujerii laterali, capatand o forma caracteristica de "cuib de barza".

Lujerii cenusii-verzui, scurt parosi, cicatricele acelor circulare, netede. Mugurii, cate 3-5, mici, ovoizi, obtuzi, nerasinosi, in afara de cel terminal cu rasina la baza. Acele, liniar latite, sunt terminate intr-un petiol scurt, rasucit, lungi de 2-3cm, obtuze sau emarginate la varf, pe fata de un verde mai deschis, iar pe dos cu doua dungi de stomate albicioase, evidente, la varful coroanei apar stomate si pe fata. Pe lujerii fertili stau indreptate inainte, in forma de perie, pe fata superioara a lujerului si sunt rigide, cu varful ascutit, intepatoare. Cad dupa un numar mare de ani (6-15) si raman pe ramuri mult timp dupa taierea exemplarelor, asa incat bradul se preteaza mai bine ca pom de Craciun decat molidul.

Florile sunt unisexuat-monoice; cele mascule grupate in amenti galbui-verzui sau rosietici, grosi si alungiti; cele femele de culoare verzuie, asezate mai mult spre varful coroanei. Inflorirea se produce de la inceputul lunii mai pana in iunie, in functie de altitudine si expozitie.

Conurile lungi de 10-20 cm, erecte. Solzii latiti si rotunjiti in partea superioara si treptat ingustati spre baza, cu pete de rasina. Bracteele proeminente, mai lungi decat solzii, au varful acuminat si intors. Semintele, de culoare galbuie-bruna, cu trei muchii, sunt relativ mari (7-9mm lungime) si relativ grele. Tegumentul contine pungi de rasina, cu terebentina frumos mirositoare, care se altereaza usor, asa incat pastrarea semintelor este problematica, iar capacitatea de germinatie, initial de 30-50% se reduce rapid. Semintele sunt concrescute cu o aripa galbuie-roscata, triunghiulara, mai lunga. Conurile se coc in toamna primului an, cand solzii cad impreuna cu semintele, lasand pe lujer numai axul conurilor.

Germinatia este epigee, plantula prezentand 5-6 cotiledoane si o radacinita foarte bine dezvoltata.

Unitati morfologice intraspecifice.

Dupa forma coroanei s-au diferentiat formele:

Abies alba pyramidalis (Carr.) Voss, cu coroana tipica piramidala;

Abies alba columnaris (Carr.) Rehd., cu ramuri aproximativ egale si port columnar;

Abies alba pendula (Carr.) Asch. Et Graebn., cu ramificatie pendenta;

Abies alba compacta (Parson) Rehd., forma pitica, cu coroana foarte deasa;

Abies alba variegata (Carr.), cu frunze striate, de nuanta alb-galbuie.

Maturitatea arborilor in masiv se inregistreaza la 50- 70 ani.

Periodicitatea fructificatiilor este de 2- 3 ani (in unele zone, Valea Prahovei, Postavarul, fructifica aproape anual).

Cresterea este foarte inceata in primii ani, plantula abia atinge 5- 6 cm inaltime. Primul verticil de ramuri se formeaza in anul al patrulea. Cresterea se mentine redusa pana la 15-20 ani, dupa care se activeaza si continua pina la varste inaintate.

Longevitatea este de 400-500 (700) ani.

Bradul este foarte sensibil la poluanti, este in fruntea rasinoaselor indigene. In padurile de amestec cu molid, prezenta bradului asigura o mai mare stabilitate a arboretelor fata de vant.

Bradul se obtine din samanta, conurile se recolteaza inainte de dezmembrarea si diseminarea naturala. Se utilizeaza seminte din partea inferioara a conurilor, celelalte sunt des sterile, se pastreaza la rece si la aer. Semanatul se executa toamna in zonele lipsite de ingheturi tarzii, semanaturile de toamna asigura un procent sporit de seminte germinate; se poate semana si primavara (aprilie-mai) sub adapost (solar, tunel). Semintele inmuiate 24 de ore in apa rece sau pregerminate in nisip aproximativ o saptamana se seamana pe strat nutritiv. Se acorda multa atentie udarilor, umbririi si tratamentelor anticriptogamice.

Puietii se transplanteaza cu dificultate, ca urmare a radacinilor pivotante, tinerele plante se repica dupa un an (cele din paturi) sau dupa 2 ani (cele din straturi).

Formele ornamentale se obtin prin altoire, placaj lateral iarna, in sere sau in luna august, in teren descoperit sau in sera.

Se foloseste in parcuri, unde umiditatea atmosferica este mai ridicata, ca arbori solitari sau in grupuri, foarte rar in aliniamente (numai in parcuri). Specie de umbra, intra in alcatuirea masivelor mixte.

Abies nordmanniana (Stev.) Spach     - brad de Caucaz

Specie exotica originara din zonele montane vestice ale Caucazului si nordice ale Turciei. Mai frecvent ocupa statiuni cuprinse intre 500-1200m (2000m) altitudine.

Specie de climat montan, rezistenta la frig si la ingheturile tarzii, (mugurii pornesc in vegetatie mai tarziu decat la Abies alba). Suporta cu dificultate deficitul de apa din sezonul estival. Vegeteaza bine in statiuni cu umiditatea atmosferica ridicata, pe soluri formate pe substraturi calcaroase. Se pare ca poate fi pus mai repede in lumina decit bradul alb.

Arbore (fig.44) cu inaltimea de peste 50 m, diametrul de 0,5-1m, cu coroana bogata, cu frunzisul des si intunecat. Lujerii, la inceput verzi, apoi bruni lucitori, glabri sau slab pubescenti (dupa provenienta), cu muguri nerasinosi; la ramificatiile terminale apare uneori un lujer divergent.

Acele au lungimea de 2-3 cm, cu o culoare mai inchisa, obtuze sau stirbite la varf, neintepatoare, pe fata de un verde-inchis-lucitor, iar pe dos cu doua dungi albicioase de stomate, stau dispuse in perie, inclinate spre varful lujerului. Conurile de 14-15cm lungime, cilindrice, cu bracteea rasfranta si solzii din zona mediana a conului mai lati decat lungi. Samanta de 11-14mm lungime, cu aripioara brun-deschis, pieloasa, de aceeasi lungime cu samanta.

Cresterea este inceata in tinerete, se activeaza dupa 20 ani.

Este destul de sensibil fata de poluarea globala a atmosferei, dar este considerat mai rezistent fata de poluantii cu oxizi de sulf.

Este un arbore apreciat in spatii verzi, se poate cultiva in buchete sau ca exemplare izolate.

Inmultirea. Se poate obtine si prin butasire, deoarece inradacineaza destul de bine, insa plantele obtinute nu au o crestere dreapta, de aceea acest mod de inmultire nu este prea folosit.

Abies concolor - (Gord. Et Glend.) Lindl. - brad argintiu, brad de Colorado.

Originar din vestul Americii de Nord, unde are un areal in Muntii Stancosi, si Sierra Nevada, intre 1800- 3200m altitudine. Formeaza arborete de amestec cu duglasul albastru, cu pinul galben, molidul de Arizona si molidul intepator.

Este relativ putin pretentios fata de sol si rezista bine la seceta. In primii ani puietii au nevoie de protectie impotriva inghetului si arsitei.

Arbore de marimea I, care atinge inaltimea de 40 m inaltime in patria de origine (fig.45). Coroana este piramidala, cu frunzis argintiu; scoarta cenusie-deschis, prezinta pungi de rasina aromata; lujerii verzi-galbui, cu muguri rasinosi. Acele foarte lungi, de 4-6 cm, curbate in sus (falcate), au numeroase dungi albicioase pe ambele fete, ceea ce da o coloratie generala verde-argintie, dispuse pectinat si strivite lasa un miros foarte placut. Conurile sunt cilindrice, rotunjite la capete, de 7-12cm, groase de 3-5cm, verzui-roscate; bracteele ascunse intre solzi.

Dintre cultivari, mai raspandit este Abies concolor "candicans", cu un colorit mai deschis, cenusiu argintiu spre albicios;

Abies concolor"Pendens",

Abies concolor "Fastigiata",

Abies concolor "Aurea",

Abies concolor "Variegata",

Abies concolor Brevifolia

Datorita portului, coloritului si dimensiunilor acelor bradul argintiu este foarte apreciat ca arbore ornamental. Suporta bine fumul si praful din centrele industriale, dar este sensibil fata de poluarea cu fluor si oxizi de sulf si azot.

Se poate butasii, dar apar aceleasi inconveniente ca la Abies nordmanniana; la altoire, ca port-altoi se folosesc puietii de Abies alba, Abies concolor, Abies nordmanniana, iar ca altoi, numai varfurile de ramura.

Abies grandis (Dougl.) Lindl. - brad urias, brad de Vancouver.

Specie exotica din America de Nord, unde este raspandit de-a lungul coastei Pacificului, din California in sud pana insula Vancouver (Canada) in nord. In interiorul continentului urca la altitudini de aproximativ 1200m.

Vegeteaza intr-un climat oceanic, bland si umed. Inradacinarea mai profunda il recomanda pentru utilizarea pe soluri slab hidromorfe. Sensibilitatea manifesta in tinerete fata de ingheturile tarzii si cerintele ridicate fata de umiditate cer utilizarea la noi in statiuni cu climat moderat, din zonele de dealuri si zone montane inferioare, cu precipitatii suficiente ca in vestul tarii.

Arbore de mari dimensiuni, cu inaltimi de pana la 70-80 m (fig.47). Scoarta este subtire, neteda, cu numeroase pungi de rasina; lujerii bruni-verzui, glabri, lucitori; mugurii ovoizi, cenusii violacei, rasinosi. Acele dispuse distic, de 3-6 cm lungime, si 2-2,5 mm latime, flexibile, cu doua dungi de stomate pe dos si cu un puternic miros de lamaie. Conurile sunt cilindric-ovoide, de 5-10 cm lungime, cu bractee ascunsa intre solzi.

Abies cephalonica Loud. - brad de Grecia.

Arbore exotic, originar din Muntii Meridionali ai Greciei si pe Insulele Ionice, unde creste intre 700 si 1700 m altitudine.

Rezista la seceta dar este sensibil la geruri mari si ingheturi tarzii.

Atinge pana la 30 m inaltime, are coroana frumoasa, piramidala si deasa (fig.46). Lujerii sunt brun-roscati, lucitori, glabri. Mugurii conici, acoperiti cu rasina, se deschid primavara devreme. Acele, de 1,5-2,5cm lungime, si 2mm latime, sunt rigide, ascutite si intepatoare, pe fata de un verde-inchis-lucitor, iar pe dos cu doua dungi albe de stomate. Conurile cilindrice, de 12-16cm lungime si 4-5cm diametru; bracteele rasfrante inapoi. Samanta este ovoid-triungiulara, de cca. 7 mm lungime, brun-deschis, cu aripioara lunga de cca. 15 mm, latita la varf.

Este o specie ornamentala care poate fi cultivata in zonele cu precipitatii mai putine decat cele reclamate de bradul de Caucaz si cel urias. Este relativ sensibil fata de poluanti.

Cultivaruri mai importante:

Abies cephalonica "Aurea",

Abies cephalonica "Latifolia"

Abies cephalonica "Robuasta"

Abies pinsapo Boiss - brad de Spania.

Este un endemism al muntilor din sudul Spaniei, la altitudini de 1200-1800m.

Prefera un climat cald si substraturi calcaroase. Este sensibil la ger si inghet.

Arbore de pana la 30m inaltime, cu lujeri brun-roscati, glabri, muguri foarte rasinosi, acele lungi de 8-15 mm si late de 2-2,5 mm, rigide, obtuze sau intepatoare, cu dungi de stomate putin vizibile, dispuse perpendicular imprejurul lujerului si din ce in ce sunt mai scurte spre varful acestuia (fig.48). Conurile sunt lungi de 10-15 cm si late de 4-5 cm, de culoare bruna, cu bracteea ascunsa.

Se foloseste ca arbore ornamental la altitudini mici, chiar la campie, in statiuni adapostite, ferite de inghet si cu precipitatii mai putine decat cele reclamate de brazii mezofili.

Un deosebit interes prezinta

Abies pinsapo cv. Aurea

Abies pinsapo cv. Argentea

Abies pinsapo cv. Glauca

Abies pinsapo cv. Fastigiata

Abies pinsapo cv. Pendula

Abies balsamea - brad balsamifer, originar din Canada.

Evita solurile calcaroase.

Arbore de marimea a II-a, pana la 20m, cu coroana piramidala, deasa.

Ace de culoare verde-inchis, lucioase, pe dos cu doua dungi de stomate albicioase, cu miros aromat. Conurile tinere violacee.

Apreciat este cultivarul "Nana".

Abies homolepis S. & Z.- brad de Nikko, originar din Japonia.

Arbore de marimea I, coroana piramidala, compacta, ace de 3cm lungime, verzi inchis, lucioase, pe dos albicioase.

Abies koreana - brad corean.

Arbore de marimea II, conic, tufos, foarte decorativ prin acele de 2cm, recurbate in sus, verzi lucioase, cu revers alb si conurile tinere violacee.

Bradul de Nikko si cel corean suporta bine fumul si praful atmosferei urbane.