Genul Juniperus L

Genul Juniperus L.

Cuprinde 40 de specii din emisfera nordica si Africa subecuatoriala, arbori si arbusti. Se caracterizeaza prin ramificatia distica ori neregulat verticilata; lujerii sunt rotunzi sau muchiati, frunzele aciculare sau solzoase, persistente, opuse sau in verticile cate trei. Florile unisexuat-dioice, mai rar monoice; exemplarele mascule au uneori si flori femele. Conurile carnoase, indehiscente (pseudobace), formate din concresterea solzilor la maturitate.

Juniperus communis L.- Ienupar.

Este una din cele mai raspandite specii lemnoase de la noi.

Arealul sau se intinde din regiunile reci ale Americii de Nord pana in Europa si Asia, insular pana in nordul Africii.

La noi apare in intregul lant carpatic, la altitudini mici si mijlocii, de 600-1400 m. Coboara pe alocuri si in regiuni de dealuri joase si campie (Ocolul Silvic Radna).

Rezista la ger, ingheturi, arsita si vegeteaza pe soluri sarace, acide, batatorite, cu regim de umiditate variabil. Se instaleaza usor in terenuri descoperite, pe grohotisuri sau pe versantii repezi, unde se foloseste ca fixator. Boabele de ienupar se folosesc ca si condiment si pentru prepararea bauturilor antiscorbutice

Specie arbustiva, cu inaltimi ce trec rareori de 5 m (atinge in mod exceptional si inaltimi arborescente), formeaza tufisuri dese, cu ramuri numeroase. Acele, cate trei in verticile, sunt persistente, lungi de 1-1,5cm, drepte, acuminate, rigide, intepatoare, pe fata verzi-deschise, pe dos albastrui brumate cu margini cu dungi verzi (fig.79). Florile sunt dioice, iar fructificatia anuala si abundenta. Conurile sunt carnoase, suculente (pseudobace), sferice, cu diametrul de 0,6-0,9 mm, negre-albastrui la maturitate; se coc numai in anul al doilea sau al treilea. Semintele cate trei, brune, cu trei muchii. Fructifica bogat si anual; germinatia se produce anevoie. Plantula prezinta trei cotiledoane.

Ienuparul prezinta doua varietati horticole interesante folosite si la noi in cultura.

Juniperus communis var hibernica     (Lodd) Gord, cu forma columnara si ace verzi si

Juniperus communis varsuecica (L), cu forma columnara, dar cu varful lujerilor curbat in jos si ace verzi-albastrui.

Juniperus communis var intermedia intruneste toate formele intermediare intre Juniperus communis si Juniperus communis ssp. nana. Arbust pana la 1m inaltime, cu verticilele acelor distantate de la 3 la 6 mm, acele pana la 10mm lungime, mai mult sau mai putin rigide, putin recurbate, pe fata plane, relativ intepatoare.

Juniperus communis ssp. nana Wild. - ienupar pitic.

Arbust indigen, originar din Eurasia si America de Nord. Inlocuieste ienuparul in regiuni mai inalte alpine si subalpine de la 1500-2000m altitudine, pe versanti sudici. Apare pe grohotisuri si invadeaza pasunile.

Atinge numai 0,5m, este tarator, foarte ramificat si des, cu lujeri scurti si grosi. Acele de 4-8mm lungime), mai mult sau mai putin rigide, putin recurbate, pe fata plane, neintepatoare.

Juniperus sabina L. - cetina de negi, bradisor.

Specie indigena, localizata sporadic in Cheile Bicazului, Muntii Vrancei, Cozia, Parang, Mehedinti, pe stanci si grohotisuri calcaroase (rar gneise). Specie nepretentioasa, rezista la ger si seceta

Arbust pana la 3m inaltime, are ramuri taratoare, spre varf oblic-ascendente, ingustate, triunghiulare; unele tulpini marcoteaza in mod natural. Frunzele sunt solziforme sau aciculare, cu miros neplacut; cele solziforme sunt opuse, de 1-3 mm lungime, la varf, de regula, obtuze, pe dos convexe, cu o glanda alungita; cele aciculare, mai ales pe ramurile exemplarelor mature, au cca. 4mm lungime, sunt verzi-albastrui, moi, ascutite, pe fata superioara plane (fig.81). Florile sunt unisexuat-monoice sau dioice. Pseudobacele mici, de 5-8 mm, carnoase, sferice, negre-albastrui brumate, cu 1-3 seminte; se coc in toamna primului an sau in primavara urmatoare.

Avand capacitate de marcotare ar putea fi folosita la fixarea coastelor calcaroase si uscate.

Arbust ornamental, cultivat frecvent de la cimpie (silvostepa) pana in regiunea montana inferioara, prin parcuri, gradini si alpinetumuri. Frunzele contin sabinol, un ulei otravitor, folosit in medicina.

De mare valoare peisagistica este:

Juniperus sabina var. tamariscifolia, forma scunda, 0,2- 0,5 m inaltime

Juniperus sabina var. erecta,

Juniperus sabina var. aureo variegata

Juniperus sabina var. fastigiata

Juniperus virginiana L. - ienupar de Virginia

Originar din America de Nord, unde ocupa o suprafata vasta (fig.15). La noi a fost folosit numai in scopuri ornamentale.

Prezint o mare capacitate de adaptare atat fata de conditiile climatice si edifice. Rezista la frig si seceta si creste satisfacator pe soluri degradate, superficiale, scheletice, compacte, formate pe marne, argile, calcare.

Are temperament de semiumbra.

Specie arborescenta care in mod exceptional, ajunge la 30 m inaltime; la noi nu depaseste cca. 15 m. Tulpina este dreapta, zvelta, cu scoarta bruna-cenusie, ce se desface in fasii longitudinale, iar coroana compacta, larga, piramidala. Lujerii sunt foarte subtiri si rotunzi (nu turtiti ca la Chamaecyparis). Frunzele sunt obisnuit solziforme, rombic-ovate, mici de cca. 1,5 mm lungime, cu varful putin dezlipit de lujer si placut mirositoare. Uneori, mai ales la exemplarele tinere, apar si frunze aciculare, asezate opus, cate doua, liniar-lanceolate, glauce, pe fata canaliculate, lungi de pana la cca. 10 mm (fig.80). Florile sunt dioice, rareori monoice. Conurile, pseudobace, carnoase, ovoide, de cca. 6-9mm lungime, albastrui-brumate, au 1-2 seminte si se coc in toamna primul an.

Ca arbore decorativ este foarte apreciat, fiind destul de frecvent cultivat prin parcuri si gradini, mai ales forma columnara

Juniperus virginiana pyramidalis Carr.

Juniperus virginiana bunki, conica, de 3-4m inaltime, crestere redusa, compacta, frunzis albastru-cenusiu vara, iarna cu nuante purpurii.

Juniperus virginiana var glauca, forma fastigiata, de 5 m inaltime, frunzis solziform (in interior frunze aciculare) culoare albastru ca otelul.

Alte cultivaruri:

Juniperus virginiana cv. "Pendula",

Juniperus virginiana cv. "Nana",

Juniperus virginiana cv. "Globosa",

Juniperus virginiana cv. "Nana compacta"

Juniperus chinensis L.

Arbore in arealul natural, in China, in Europa arbust. Forma larg-conica sau semitaratoare, cu lujeri subtiri si doua feluri de frunze, solzoase, mici si alipite de lujeri (frunzis adult) si aciculare intepatoare, cu doua dungi albe (frunze juvenile). Fructe pseudobace globuloase de 6-8mm, la inceput verzi, apoi brune- violacee.

Cultivaruri

Juniperus chinensis cv. "Globosa",

Juniperus chinensis cv. "Aureovariegata"

Juniperus squamata Buch.

Originar din China, cultivarul "Meyeri", arbust care poate atinge 3 m inaltime, cu ramuri neregulate, ascendente, cu extremitatile tinere inclinate in jos. Frunze frumoase, aciculare, ascutite, intens colorate in albastru-argintiu.

Alte cultivaruri:

Juniperus squamata cv. "Prostrata",

Juniperus squamata cv. "Blue Star" (globosus, 2m)

Juniperus horizontalis Mnch.

Originar din America de Nord, arbust tarator, de 1 m inaltime, si 3-4m larg, cu ramificatii orizontale de 3- 4 m lungime, lastari scurti, desi. Adesea frunzele sunt numai aciculare, 2-6mm lungime, grupate frecvent cate trei, de culoare verde-albastruie.

Juniperus horizontalis var glauca, cu port alipit de sol, 15 cm inaltime, cu ramuri subtiri si frunzis dens, solziform, albastrui.

Inmultirea prin seminte: Juniperus communis, Juniperus virginiana, Juniperus sabina. Semanatul se executa imediat dupa recoltarea semintelor (octombrie) sau dupa o stratificare de 18 luni si dupa ce s-a curatat de pulpa carnoasa.

Inmultirea prin butasi: varietatile. Rezultate bune in iulie august in rasadnita Juniperus sabina, Juniperus communis, Juniperus hibernica (chiar butasi simpli), Juniperus chinensis.

Pentru Juniperus squamata "Meyeri" se fac butasirile in octombrie-decembrie in sera (cu butasi cu inel sau cu calcai), in atmosfera umeda. Inradacinarea dureaza mult.

Marcotajul se aplica la toate speciile prin arcuire si musuroire, in martie-aprilie. Altoirea se poate efectua iarna, in sere, iar in august-septembrie in rasadnite, folosind procedeul in placaj.