CERINTELE SI NECESARUL PLANTELOR IN ELEMENTE DE NUTRITIE

CERINTELE SI NECESARUL PLANTELOR IN ELEMENTE DE NUTRITIE

Cerintele plantelor in elemente de nutritie in raport cu varsta si fazele de vegetatie

Cerintele plantelor de cultura in elemente de nutritie se modifica in raport cu cele doua procese fundamentale prin care trec pe parcursul duratei ciclului de viata, cresterea si dezvoltarea. Cresterea este un proces considerat mai mult cantitativ, de proliferare celulara, de crestere in dimensiuni iar dezvoltarea, altul net diferit, de formare si diferentiere a unor organe noi, mai ales de fructificare si reproducere.

Tratat de Agrochimie

Bazele agrochimicc ale fertilizarii in raport eu rolul nutrientilor si cerintele plantelor in elemente nutritive

Durata ciclului de viata care da varsta plantelor este anuala sau multianuala. In viata plantelor in timp ce acestea parcurg cele doua procese fundamentale - cresterea si dezvoltarea, din punctul de vedere al cerintelor si necesarului de nutrienti se disting urmatoarele fenofaze:

>      de crestere vegetativa, aflate de regula la inceputul perioadei de vegetatie cand se formeaza noi tesuturi, membranele celulare cresc in dimensiuni. In aceasta fenofaza azotul, elementul determinant al cresterii si marimii recoltelor are rol si interventie esentiala. Daca azotul este insotit si de P si K, se asigura o crestere echilibrata a plantelor, cu raport normal intre partea aeriana si sistemul radicular;

>      de fructificare, cand activitatea fiziologica si biochimica din tesuturi decurge spre procesele de reproducere-fructificare, fenofaza in care plantele isi maresc cerintele in P, K, Zn, B, Cu, Mn, Mo s.a.;

>      de maturare, in care substantele organice sintetizate se acumuleaza in seminte, fructe, radacini, tuberculi, bulbi. Plantele utilizeaza acum mai ales K, P, B, Cu, Zn, Mo s.a.

Trebuie remarcat faptul ca odata cu schimbarea acestor fenofaze se modifica cerintele plantelor pentru anumite elemente nutritive dar se modifica si nivelul cantitativ al consumului acestora.

Din punct de vedere al consumului de elemente nutritive in viata plantelor se disting alte trei categorii de perioade distincte:

perioadele critice, care coincid mai ales cu primele fenofaze in care plantele sunt exigente si sensibile la insuficienta, excesul sau chiar la dezechilibre ale nutrientilor. Deficientele nutritiei in aceste fenofaze au efecte biochimice si fiziologice daunatoare si se resimt dupa gravitate, pana la incheierea ciclului vital;

perioadele consumului maxim: sunt fenofazele cu cresterea cea mai intensa si cele de inceput al acumularii substantelor de rezerva. In aceste perioade elementele se absorb in ritmuri si cantitatile maxime. Aceste perioade corespund manifestarii maxime a efectului nutrientilor si ingrasamintelor;

perioadele de scadere a consumului nutritiv, in care semintele, fructele, radacinile, bulbii, tuberculii se matureaza si acumuleaza cantitati insemnate de substante de rezerva. In aceste perioade scade consumul de elemente nutritive, unele pot chiar dauna proceselor de acumulare.

Cunoasterea cerintelor si consumului de elemente nutritive diferentiate dupa perioadele varstei acestora are urmatoarele efecte in practica agrochimica:

■=!> in primul rand impune adoptarea unor sisteme de fertilizare diferentiate, de la semanat-plantat la coacere-recoltare astfel incat fiecare element sa-si gaseasca perioada (fenofaza) de efect sau consum maxim;

adaptarea fertilizarii la cerintele plantelor pe fenofaze determina in sistemele de fertilizare metode si epoci de aplicare diferentiata, ce asigura in final un management productiv al elementelor si ingrasamintelor;

■=> atat in fazele critice cat si in perioadele consumului maxim de elemente, plantele trebuie asigurate cu nutrienti in cantitati si rapoarte optime;

O adaptarea sistemelor de fertilizare la cerintele plantelor cu perioadele de varsta (pe fenofaze) fundamenteaza o utilizare rationala si fara risipa a elementelor nutritive, un sistem cu protectie ecologica si chiar asigura o latura si cerinta a unui sistem al agriculturii de precizie.

2. Dinamica absorbtiei si acumularii elementelor nutritive la principalele culturi agricole si horticole

Absorbtia, translocarea si acumularea elementelor nutritive (nutrientilor) in plante are o specificitate absoluta. Urmarirea comparativa si in legatura a acumularii elementelor nutritive si a substantei organice ("substantei uscate') in plante contribuie la diversificarea si adaptarea metodelor de fertilizare (ca momente ale aplicarii) la specificitatea dinamicii si acumularii nutrientilor in plante.

La baza formularii si inscrierii grafice a acumularii "substantei uscate' in plante in dependenta de acumularea elementelor nutritive se regasesc date medii multianuale privind consumurile specifice de elemente pe tona de produs, continuturile medii de elemente nutritive in substanta uscata la anumite fenofaze, continutul de substanta uscata in recolte la anumite perioade de vegetatie, duratele perioadei de vegetatie si a fenofazelor.

Reprezentarea grafica a acumularii nutrientilor (mg sau kg N, P, K s.a./kg s.u., kg N, P, K s.a./ha) si a substantei uscate permite stabilirea unor procese cu caracter general legate de dinamica absorbtiei si acumularii nutrientilor:

=i> reprezentarea grafica a acumularii si intensitatii de absorbtie a elementelor nutritive ca si a substantei uscate in plante are aspectul unor regresii fata de unele elemente ale duratei fenofazelor si perioadelor de vegetatie;

■=!> aceste regresii ale acumularii elementelor nutritive si substantei uscate fata de timp (fenofaze, perioade de vegetatie) se reprezinta sub forma unor curbe integrale, cu portiuni exponentiale ale ratelor acumularilor la inceput, apoi cu rate proportionale si egale si in final, cu rate descrescatoare in care acumularile luate in studiu se reduc (fig.2.2);

=i> in fenofazele primare ale perioadelor de vegetatie cand acumularile nutrientilor si substantei uscate se desfasoara dupa curbe exponentiale, ratele de acumulare ale macroelementelor primare (N, P, K) sunt mai mari decat ale substantei uscate, iar cele ale microelementelor sunt proportional sau chiar mai mici decat a acesteia. Numai in perioadele (fenofazele) medii si de incheiere a ciclului de vegetatie ratele acumularii tuturor elementelor nutritive devin proportionale (paralele) cu cele ale substantei uscate si chiar mai mici in foarte multe situatii;

.t> intrucat regresiile intensitatii absorbtiei elementelor primare -N, P, K (g sau kg N, P, K/kg s.u.) arata valori mai mari in primele feno-faze este relevant faptul ca susceptibilitatea plantelor, in aceste perioade cu intensitate maxima a absorbtiei nutrientilor, este mai ridicata la aparitia unor dereglari sau carente primare de nutritie;

t> cantitatile de elemente nutritive (macro- si microelemente) absorbite cresc la culturile anuale de la rasarire pana la formarea organelor vegetative, se mentin ridicate pe durata infloririi, legarii si inceputul formarii organelor generative si apoi intra in declin catre maturitatea de recoltare (Borlan,Hera si colab., (fig.2.3);

Fig. Dinamica absorbtiei medii zilnice a N, P, K (kg s.a./ha/zi) la cultura de porumb irigat (dupa Borlan, Hera si colab.,

<> susceptibilitatea mai mare a culturilor de a prezenta dereglari trofice si carente in fenofazele primare ale ciclului de productie este de cele mai multe ori apreciabila in primul rand in cazul microelementelor si apoi a macroelementelor si mai relevanta la culturile si hibrizii cu ritmuri initiale lente de crestere. La variabilitatea conditiilor de declansare a starilor de carenta contribuie mult particularitatile genetice de crestere, dezvoltare si nutritie, conditiile de sol si climatice etc.

Pentru practica agrochimica detalierea proceselor legate de dinamica acumularii elementelor nutritive si fata de aceasta a substantelor organice vegetale ("substantei uscate') prezinta importanta in asigurarea culturilor agricole si horticole cu elemente fertilizante in acord cu nevoile faziale ale plantelor precum si in prevenirea unor stari de carenta sau dereglari trofice ce pot decurge din accentuarea "contradictiei' sau necon-cordantei absorbtiei nutrientilor cu acumularea substantei uscate.

In practica agrochimica si testarea stiintifica a necesarului de elemente pentru aplicarea ingrasamintelor necesarul de nutrienti al plantelor conteaza tot atat de mult ca starea agrochimica a solului relevanta prin aportul efectiv al acestuia cu elemente de nutritie pentru culturi.