O RECENTA TRADUCERE A LUI LUCIAN BLAGA IN LIMBA SARBA

O RECENTA TRADUCERE A LUI LUCIAN BLAGA IN LIMBA SARBA

Intre poetii romani receptati in literatura si cultura sarba prin traduceri si interpretari critice, Lucian Blaga detine un loc privilegiat. Inca din 1969, in numarul 6 al revistei belgradene ,,Delo", intre transpunerile din poezia romana contemporana efectuate de Adam Pusloji, erau selectate si poezii de Lucian Blaga. Si in alte reviste precum ,,Knjizevne novine", ,,Savremenik", ,,Knjizevnost", ,,Polja", ,,Bagdala" din aceiasi ani, pe langa traduceri din Tudor Arghezi, Ion Pillat, George Bacovia, Ion Barbu, erau publicate si transpuneri din Lucian Blaga. Aceste traduceri in reviste au precedat selectiile mai ample din volume aparute editorial. Este meritul lui Adam Pusloji , aparut la Editura ,,Prosveta" din Belgrad. Aceasta selectie bilingva, numita ,,Nebeski Dodir" (,,Cereasca atingere"), dupa titlul unei poezii din volumul ,,La cumpana apelor" (1933), reunea 48 de poeme provenind din toate volumele antume si cel de postume, ,,Poezii", din 1962.

Venind din partea unui poet afirmat de multa vreme, bantuit de demonul poeziei, ca si al unui om de cultura solidar cu marile valori si cu destinul poetilor, antologia lui Adam Pusloji era o reusita ce oferea incantatoare echivalari sub raport semantic, stilistic si expresiv intre mesajul artistic al originalului si cel al traducerii.

Foarte utila pentru familiarizarea cititorului din Iugoslavia cu personalitatea si opera lui Blaga era ,,Postfata" volumului, scrisa de traducator insusi, cu un marcat profesionalism istorico-critic.

Parca fara a cunoaste ragazul in a face cunoscute marile voci ale liricii romanesti in limba tarii sale, Adam Pusloji revenea impetuos in 1978 cu o ampla selectie bilingva romano-sarba din poezia lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Barbu si Lucian Blaga, aparuta in acel an la Editura ,,Minerva" din Bucuresti. In aceasta antologie, intitulata ,,etiri pesnika - Arghezi, Bakovija, Barbu, Blaga (,,Patru poeti."), autorul ,,Poemelor luminii" era inclus cu 19 poezii.

In 1995, cu prilejul centenarul nasteri lui Lucian Blaga, Adam Pusloji pregateste pentru cititorul de limba sarba o noua selectie din opera poetica a acestuia. Aceasta antologie, purtand titlul ,,Lucian Blaga - Sto pesama" (,,Lucian Blaga - O suta de poeme") si subtitlul ,,Linija mog zivota" (,,Linia vietii mele"), cea mai ampla de pana acum, apare un an mai tarziu in editie bilingva, in foarte bune conditii grafice la editura belgradeana ,,BMG". Cum ne avertizeaza traducatorul, el a avut in vedere antologia de ,,Poezie universala contemporana" a lui Miodrag Pavlovi si a apelat la cele mai importante editii ale poeziei blagiene: ,,Poezii", Bucuresti, EPL, 1966; ,,Opere", Vol. I-II, Bucuresti, Editura ,,Minerva", 1984; ,,Opera poetica", Bucuresti, Editura ,,Humanitas", 1995. Toate cele 48 de poezii din antologia din 1975, ,,Nebeski dodir", sunt reluate si in noua editie, traducatorul adaugand alte 53 de poezii din intreaga opera a autorului.

Distribuirea volumelor blagiene in recenta selectie a antologatorului se prezinta astfel: ,,Poemele luminii" - 14 poeme; ,,Pasii profetului" - 3 poeme; ,,In marea trecere" - 14 poeme, ,,Lauda somnului" - 5 poeme; ,,La cumpana apelor" - 5 poeme; ,,La curtile dorului" - 2 poeme; ,,Nebanuitele trepte" - 6 poeme; ,,Varsta de fier" - 2 poeme; ,,Corabii cu cenusa" - 14 poeme; ,,Cantecul focului" - 3 poeme; ,,Ce aude Unicornul" - 8 poeme; ,,Poezii" - 10 poeme; ,,Addenda" (nepublicate in volum) - 15 poeme. La cele 100 de poezii Adam Pusloji a adaugat aforisme din volumul ,,Pietre pentru templul meu", aparut in 1919.

Dificultatile intampinate de traducatorul lui Lucian Blaga au fost deosebite. Intre acestea au fost cele privind lexicul filosofic cu rezonanta metaforica si simbolica sau care face apel uneori la sugestii etnice. Trebuie luata de asemenea in considerare expresia lirica de o intensa coloratura tinand de etnicitate care inglobeaza sintagme intraductibile sau greu traductibile. Astfel de obstacole au fost depasite de un traducator care traieste la incandescentente tensiunea poeziei si actelor culturale, traire la care adauga o intinsa experienta. Ar putea fi mentionate ca indiscutabile reusite de transpunere in special poeziile in vers liber precum: ,,Cimitirul roman", ,,Munca pleoapelor", ,,Inscriptie" etc. O semnalare aparte trebuie facuta pentru poezia ,,Trei fete", unde formularea sententios-aforistica si combinatoria cuvintelor se pastreaza intacte. Transpunerile surprind placut mai ales in cazul poeziilor scrise in prozodie mai mult sau putin riguroasa precum ,,Boala", ,,Sovairile roiului", ,,Talcuri", ,,Umbra Evei", ,,Catren", ,,Pasarea sfanta", unde refacerea originalului sub raport semantic, stilistic si prozodic este incantatoare. In situatia poeziei ,,Boala" (,,Bolest"), scrisa de autorul roman in 5 distihuri spatiate grafic, ritmate si ritmate riguros, Adam Pusloji a recreat integral versificatia blagiana, realizand printr-un intens travaliu fericite echivalari semantice, stilistice si prozodice. Poate ca nimic din valoarea originaului nu se pierde prin traducere. Ar putea fi citata in acelasi sens poezia ,,Sovairile roiului", alcatuita din doua catrene, cu versul 2 si 4 legate ritmic. Sublima proba ni se pare a fi traducerea poeziei ,,Talcuri", unde chiar si sonoritatea si ritmul originalului sunt foarte marcate de limba sarba. Majoritatea strofelor din ,,Pasarea sfanta" au in limba sarba aceleasi virtuti expresive. Infidelitati de transpunere inerte unei intreprinderi de o asemenea anvergura nu diminuaza semnificatia actului cultural al lui Adam Pusloji, traducator atat de fidel marii poezii. Astfel, in prima strofa din ,,Inelul anului" (,,Anul adauga un inel tulpinii/ cand pomul e inca suleget/ cum mirele pune miresei/ veriga din deget"), redand primul vers prin ,,godina se dodaje po go stablu" (,,anul adauga un an tulpii") se pierde raportarea comparativa intre inelul tulpinii crescut anual si inelul miresei pus de mire. La fel, in ,,Pasarea sfanta", in ultimul vers din primul catren complementul direct geometria a redat prin vocativul geometrio: ,,Lijui suze nad tobom, geometrijo visoka i sveta" (,,Varsand lacrimi deasupra ta, geometrio inalta si sfanta

Fin degustator al poeziei si excelent companion al destinului poetilor se dovedeste traducatorul in portretul inalt economiastic dedicat lui Blaga, intitulat ,,Integrala poetica Lucian Blaga" ce urmeaza transpunerilor. Exista cateva caracterizari sintetice scrise la o deosebita tensiune intelectuala. Astfel, insemnatatea lui Blaga pentru lirica romana moderna consta in aceea ca el este ,,un ax, o constanta poetica si un numitor comun al liricii romanesti din acest secol. Blaga a fost deci codul si integrala fara de care viziunea formativa a liricii romanesti ar fi fost amorfa, nearticulata si de neconceput (.) (s.a.)". Destinul poetic exemplar al lui Blaga isi afla suportul in aceea ca poetului ,,ii e dor sa se daruiasca lumii ca o curgere pura, rastagnit intre mutenie si cuvant". Astfel de fericite caracterizari intalnim in mai multe locuri ale portetului alcatuit de Adam Pusloji

Traducatorul a atasat fragmente reprezentative din critica si eseistica romaneasca referitoare la Blaga, apartinand lui Ion Barbu, George Calinescu, Mircea Tomus, Eugen Simion, Stefan Aug. Doinas, George Gana, N. Balota, D. Mircu, Ioan Alexandru, N. Manolescu, Marin Sorescu.

Foarte utilele note bibliografice despre viata si opera lui Lucian Blaga, insotite de succinte caracterizari evaluative completeaza viziunea critica a traducatorului. Ea e intregita de opinia din Cuvantul traducatorului, potrivit careia ,,Lucian Blaga apartine acelei stirpe nobile de poet filosof in al carui cantec se afla in aceeasi masura si sensul si sunetul, claritatea intelectuala si expresia sa condensata, colocvialitatea biografica si sacrala."

Extrem de binevenit pentru familiarizarea cititorului de limba sarba cu particularitatile poeziei romane moderne si ale celei blagiene in special este studiul introductiv al lui Srba Ignjatovi intitulat ,,Icoane lirice si ,,corole de minuni", vadind din partea autorului comprehensiune pentru fapturile liricii si destinul creatorilor, ca si rafinament al metodei si orizont cultural. Urmand la inceput unele consideratii ale lui Mirca Tomus, criticul procedeaza la o situare a lui Blaga in contextul evolutiei literaturii romane in genere si al celei moderne si particular. Astfel, Blaga apartine patrulaterului de aur al poeziei romane moderne (Arghezi, Blaga, Barbu, Bacovia), ivit dupa Primul Razboi Mondial, cand un singur initiator si centru poetic cum fusese Eminescu nu mai era posibil. Asadar, Blaga apartine modernismului cand ,,apare o epoca a codurilor poetice cifrate care, din interior, diversifica si multiplica forma si toate aspectele poeziei, complexificandu-le. Poezia a pierdut spontaneitatea si transparenta. Ea cere interpreti specializati care sunt in masura prin marile lor teorii nabadaioase, analize si aplicatii sa-i satisfaca si pe ultimii iubitori de poezie." Autorul studiului isi propune de aceea o lectura adecvata codului poetic modern, apta a afla noi semnificatii ale poeziei, prin care aceasta isi asigura viabilitatea in timp. Structural vorband, poetul nu se inscrie doar unui curent literar anume, caci ,,elementele romantice, simboliste si expresioniste sunt prezente si foarte potrivit armonizate in procesul poetic." Raportarile la poezia sarba moderna il duc pe autor la constatarea ca pandanul cronologic si faptic al patrulaterului poetic romanesc modern il constituie potii Raki, Duci, Crnjanski, Pandurovi, Dis si Rastko Petrovi. Nu e vorba, fireste, de o relatie ad litteram, ci de omologii poetice. O alta relatie comparativa priveste tragicul. Potrivit acesteia, la Blaga ,,domina un fel de atasament la simtul tragical vietii in sensul in care Unamuno a interpretat acest simt. Tragicul simt al lui Lucian Blaga se deosebeste mult de cochetariile corespunzatoare ale multor romantici si de manierele simboliste. Mai mult decat atitudine, el este o forma a perceperii si exprimarii pozitiei omului in cosmos - a determinarii poetice si filosofice a existentei sale".

Criticul procedeaza la o lectura aplicata identificand motive, toposuri si simboluri dominante. Astfel este, de pilda, intr-un prim stadiu al analizei motivul sau toposul individualitatii (casa, gradina), intr-un fel cel al lui locus amoenus. El discuta motivul lunii, calificandu-l pe Blaga ca ,,simbolist al selenarului", motivul erosului universal, acel al animalierului (bestiarului), al mortii, tacerii si naturii. Despre lirica naturii el face observatia ca ,,natura pe care o traieste poetul, oricat de peisagistica ar fi, este de regula cosmica prin aceea ca apare material scufundata in cosmos, traita ca prelungire, de cele mai multe ori ca parte intergranta a relatii planetare si cosmice. Este vorba de o identitate nou creata pe care aceasta poezie o proiecteaza si o exprima. E constituita de natura insufletita, ba chiar de impregnata de suflet (.)". Consideratii mai extinse consacra criticul toposului orasului modern, orasului megapolis, unde progresul tehnologic nu a innobilat omul iar idealurile crestine au fost pierdute. Suplicitand intrucatva viziunile apocaliptice despre orasul modern, exegetul chiar crede ca ,,cel mai expresiv Blaga il aflam in poeziilie construita din sintagmatica discursiv futurista." Totusi, precizeaza el in continuare, ,,Blaga este (.) un poet care se fereste de ultraisme si de modernismul radical de avangarda. El tinde mereu spre un echilibru constant al sensului iar expresia mitica noua o atenuaza prin imagini stabile si prin simbolica ".

Srba Ignjatovi intreprinde apoi o analiza a tipurilor de simboluri blagiene, referindu-se la cele existente deja in cultura si traditie sau ,,simbolurile gata facute", foarte incarcate de metafizica, la cele inventate de poet si la notiunile-simboluri ,,care in poezia lui Blaga capata valoare si semnificatie specifica, nou creata, metafizica printre care se evidentiaza: fiinta, spatiu, materia sfanta, sunet (.), astru liturgic. In poeziile in care frecventa notiunilor-simboluri este mai mare, Lucian Blaga realizeaza ceva cu totul nou, specific nou, ceea ce poezia romana anteriora nu a continut (cu exceptia, fireste a geniului lui Eminescu). Este vorba de peisajul metafizic, specific lui Blaga, cheia si emblema poeziei sale."

Analizele criticului, sprijinite mereu pe invocarea a numeroase texte poetice, se prelungesc prin examinari ale tehnicii poeziei blagiene. Ele privesc verslibrismul acesteia si mai ales constructiile eliptice, socotite o trasatura importanta a autorului ,,Poemelor luminii".

Alcatuita cu atata profesionalism la care se adauga dimensiunile antologarii si aparutului critic, recenta antologie a lui Adam Pusloji constituie punctul cel mai inalt atins in receptarea liricii lui Blaga in limba sarba.