Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


ALUMINIUL CARACTERIZARE - ISTORIA ALUMINIULUI IN ZECE PASI

Chimie



+ Font mai mare | - Font mai mic



DE CE ALUMINIUL ?



ISTORIA ALUMINIULUI IN ZECE PASI

Aluminiul este cel mai raspandit metal din scoarta uscata a pamantului, reprezentand 7% si fiind astfel al treilea dintre toate elementele chimice (primul fiind oxigenul,iar al doilea siliciul).

Cu toate calitatile sale deosebite si raspandirea lui masiva pe glob, el a patruns abia in ultimul secol in tehnica moderna .De ce ? Pentru ca el nu se gaseste niciodata in stare nativa in natura, ci numai sub forma de combinatii, din care se extrage cu destula greutate.

Principalele momente in istoria aluminiului ar fi :

Lavoisier- prezinta teoretic: alumina (oxidul de aluminiu), trebuie sa contina un metal nou.

1808 H.Davy izoleaza cu ajutorul electricitatii din barita-bariul, din var-calciul, incearca sa izoleze si metalul continut in alumina, dar nu reuseste.

F.Whle(chimist german) obtine mici cantitati de amalgan de aluminiu.

F.Whler obtine aluminiul sub forma de praf cenusiu

F.Whler obtine aluminiu metalic compact.

1854 Henri Saint Claire Deville (chimist francez) imbunatateste procedeul Whler si reuseste sa obtina aluminiu topit turnat in bare la Expozitia universala de la Paris din anul 1855 prezinta sub numele ,,argint din argila" primul lingou din aluminiu, tabachere, lanturi si tacamuri din acest nou metal.

1856 R.Bunsen, concomitent cu Deville, realizeaza descompunerea clorurii duble de aluminiu si sodiu cu ajutorul curentului electric si apoi Deville imagineaza o noua imbunatatire a metodei, trecand curent electric printr-un amestec de criolit si clorura dubla de aluminiu si sodiu, criolitul dand o mare fluiditate materiei supuse electrolizei.

fratii A.si E.H. Cowles Bros reusesc sa obtina aluminiu, reducand in cuptor electric alumina cu carbune.

- anul decisiv al industriei aluminiului Charles Martin Hall (chimist din Statele Unite) si P.L.T.Hroult (chimist francez) - fiecare separat - descopera procedeul de fabricare industriala a aluminiului prin electroliza aluminei topite impreuna cu criolitul.

1895 -Hroult obtine aluminiu cu o puritate de 99,5%.Triumful acestui nou metal era asigurat.

CARACTERIZARE

Aluminiul este un metal foarte electropozitiv si reactiv cu greutatea atomica 26,974 ; are o structura cristalina cubica, cu fetele centrate, ceea ce il face maleabil si ductil, adica poate fi laminat in foi subtiri si tras in fire fine.

Diferenta mare intre temperatura de topire (6600 C), punctul de fierbere (22700 C) ofera o stabilitate metalului in stare topita - calitati care permit ca turnare lui in forme sa se faca usor si in bune conditii.

Rezistenta aluminiului si a aliajelor sale la coroziune depinde de comportarea peliculei fine de oxid de aluminiu care acopera metalul. Prin observatii repetate s-a demonstrat ca intr-o atmosfera umeda si coroziva trebuie ferit aluminiul de contactul cu metalele electropozitive, spre a evita atacarea si corodarea lui.
In practica, trebuie ocolit in special contactul cu cuprul; in schimb contactul cu zincul apara alumuniul de atac.

Densitatea aluminiului este foarte mica. Un volum de aluminiu cantareste o treime din greutatea unui volum identic de otel. Singurele metale mai usoare sunt Litiu, Beriliu si Magneziu;

Comportarea chimica - Aluminiul este un metal amfoter, are o mare capacitate de reactie

La calcinarea aluminiului fin maruntit el arde energic in aer. In acelasi mod se produce si reactia aluminiului cu sulful. Combinarea cu clorul si bromul are loc chiar la temperatura ordinara, iar reactia cu iodul se produce la cald. La temperaturi foarte inalte aluminiul se combina direct cu azotul si carbonul. El nu reactioneaza insa cu hidrogenul.

Aluminiul este practic perfect stabil fata de apa. Solutiile foarte diluate si cele foarte concentrate de HNO3 si H2SO4 nu rectioneaza aproape deloc cu aluminiul, in timp ce in cazul concentratiilor medii ale acestor acizi, aluminiul se dizolva treptat. Aluminiul este stabil fata de CH3COOH si H3PO4. Metalul pur este destul de stabil si fata de acidul clorhidric. Aluminiul este usor solubil in baze tari NaOH, KOH. El este destul de puternic corodat si de solutia de NH4OH. In seria tensiunilor, aluminiul este situat intre Mg si Zn. In toate combinatiile lui el este trivalent. Combinarea aluminiului cu oxigenul este insotita de degajarea unei mari cantitati de caldura, mult mai mari decat in cazul multor altor metale. Din aceasta cauza, la incalzirea unui amestec format dintr-un oxid oarecare si pulbere de aluminiu se produce o reactie violenta, care duce la separarea metalului liber din oxidul respectiv. Metoda de reducere cu ajutorul aluminiului aluminotermia, a fost descoperita de N. N. Beketov in anul 1859.

Oana

ALUMINIUL - IMPORTANTA SI UTILIZARI

Datorita puternicei sale rezistente la greutati si presiuni mari, aluminiul este folosit in industria aerodinamicii, a garniturilor de tren si la confectionarea altor aparate cu motoare, in a caror caz este importanta conservarea energiei si o buna mobilitate.

Aluminiul este folosit si ca conductor de electricitate pentru masa sa mica, desi are numai 63% din conductibilitatea cuprului.
Aceasta masa mica este foarte importanta la transmisii cu voltaj mare la distanta, iar Al transporta datorita proprietatilor sale, chiar in acest moment, peste 700.000 V.

Aluminiul este folosit: in arhitectura (structuri), conservarea alimentelor (ex. folia de Al de 0,018 cm.), industria conservelor, scopuri militare

Aluminiul in homeopatie- remediile homeopate sunt preparate din substante naturale apartinand celor trei regnuri: mineral, animal si vegetal. Exista si remediul Alumina preparat din aluminiu care se aplica persoanelor care sunt intoxicate cu aluminiu . Nu toate persoanele sufera la fel din cauza aluminiului. Remediul homeopat poate antidota efectele toxice ale aluminiului si poate vindeca tulburarile pe care acesta le produce.

Iata cateva dintre simptomele pe care le poate prezenta un pacient care are nevoie de remediul Alumina:

  • Constipatie : Alumina este unul din principalele remedii homeopate contra constipatiei
  • Pofta de a manca lucruri indigeste: roade creionul, creta, pamant, argila, zatul de cafea sau ceai, carbune, orez uscat. Pe langa aversiunea pentru cartofi mai are si pe cea la carne care pare fara nici un gust si la bere.
  • Nu suporta fumul de tigare, sare, piper, otet si ameteste la cele mai slabe bauturi alcoolice. Toate acestea devin explicabile cand aflam ca are o pronuntata uscaciune a mucoaselor care sunt iritate. Pielea de pe fata este in tensiune ca si cand un albus de ou ar fi fost intins si uscat pe ten.
  • Intepaturi in gat cand inghite, ceva ascutit pare sa-i ramana in gat. Senzata de constrictie a esofagului cand trece mancarea spre stomac.
  • Oboseala excesiva, cu senzatie de lesin si ameteala la mers si in special dupa ce vorbeste, simte nevoia sa stea jos. Greutate in picioare chiar cand sta jos.
  • Nu are dispozitie sa lucreze, pare incapabil sa ia decizii si judecata pare sa-i fie afectata; simte impulsuri stranii: de sinucidere atunci cand vede sange sau obiecte ascutite si astfel poate apare frica ca-si pierde ratiunea.

O persoana care prezinta simptome asemanatoare se poate vindeca cu ajutorul remediului Alumina si in mod similar este posibila tratarea intoxicatiilor si cu alte minerale sau substante toxice.

CURIOZITATI

* In prezent cererile de aluminiu sunt foarte mari si de aceea prin explorarile ce se fac continuu au fost descoperite zacaminte mari in Jamaica, Surinam, Guyana, Ghana si Australia; primele doua tari mentionate sunt si cele mai mari producatoare din lume. Productia mondiala actuala de aluminiu este de peste 15000000 t/an, ceea ce inseamna ca este de peste doua ori mai mare decat cea de cupru.

* In 1886 productia globala de aluminiu a fost de aproximativ 45 kg., cu un pret de $11/ kg. In 1989 productia mondiala a fost estimata la 18 milioane de m3, cu un pret de $2 / kg.

* Din 4t de bauxita de buna calitate rezulta 2t de alumina, iar din aceasta cantitate o tona de aluminiu metalic. Consumul de electricitate pentru obtinerea unei tone de aluminiu este in mare masura determinat de costul energiei electrice. Iata de ce daca minereul de fier ar seca rapid si omenirea ar trebui sa treaca la fabricarea aluminiului in loc de fier, acest lucru nu ar fi posibil inca, deoarece lumea nu produce atata energie electrica pentru a fabrica aluminiu in cantitate egala cu fierul.

Folia din aluminiu? O minune la casa omului!

sfaturi practice

Un adevarat ajutor in bucataria oricarei gospodine este folia din aluminiu. Buna in orice situatie, fie ca o folosesti pentru gatit sau impachetat, te va scoate din o gramada de incurcaturi! Iata multele intrebuintari pe care i le poti da si de cata bataie de cap te poate scuti!

Poti pregati o forma pentru prajituri decorative - o inima, o stea, un ursulet, un pom de Craciun etc. - cu ajutorul foliei din aluminiu. Asaza forma dorita pe o tava, dupa ce, in prealabil, ai umplut-o cu aluat.

Curata tigaile din fonta sau otel inoxidabil cu o 'minge' din folie din aluminiu. Freaca vasul pana cand petele incapatanate de mancare sau ulei inchegate dispar, apoi curata totul cu o carpa moale.

Poti evita sa se arda crusta si marginile unei placinte daca, inainte de a baga tava la cuptor, acoperi aceste extremitati cu folie din aluminiu. Folia impiedica arderea marginilor, in timp ce restul placintei se 'maroneste' corespunzator si uniform.

Poti mentine painea si briosele calde daca pe fundul cosului in care le asezi dupa coacere asterni un 'pat' de folie din aluminiu. Ambaleaza, in prealabil, produsele de patiserie in servete. Folia va iradia caldura si va pastra prajiturile ca abia iesite din cuptor! Acum te vei putea bucura de paine proaspata si calda la un picnic tomnatic!

Pentru a aduce la stadiul de pudra zaharul brun intarit, sparge o bucata, infasoar-o in folie din aluminiu si las-o la cuptor la 1500 C, timp de 5 minute.

Nu ai la indemana un dispozitiv pentru decorarea prajiturilor cu glazura? Nici o problema. Ruleaza o folie din aluminiu sub forma unui tub pe care il umpli cu glazura lichida. In plus, nici macar nu trebuie sa cureti folia - pur si simplu o arunci la gunoi.


* Copiii pot fi impiedecati sa isi murdareasca hainutele sau intreaga casa de inghetata sau suc de pepene daca, inainte de a le inmana aceste bunatati, invelesti vafa sau cornetul de inghetata sau marginea feliei de pepene in folie din aluminiu.

Ti-ai invitat toti prietenii si jumatate de cartier la cina, dar iti dai seama ca nu ai un castron suficient de mare pentru a arunca la gunoi atat de multa salata ramasa neconsumata. Nu intra in panica! Tot ceea ce ai de facut este sa iti 'tapetezi' chiuveta cu folie din aluminiu, pe care ulterior o faci 'pachet' si o arunci fara griji.

Data viitoare cand te pregatesti sa pleci intr-o calatorie, pune la pachet, in rucsac, si cateva sandvisuri cu branza, impachetate in folie din aluminiu. Astfel, daca ajungi sa te cazezi la hotel foarte tarziu, dupa ce s-au inchis restaurantul sau bucataria hotelului, nu vei fi nevoit sa apelezi la gustarile reci si extrem de costisitoare de la mini-bar. In schimb, iti poti pune ingeniozitatea la incercare - foloseste fierul de calcat din camera de hotel pentru a presa ambele parti ale sandvisului si vei avea parte de o gustare calda si delicioasa!

Daca tacamurile tale de argint arata si sunt intr-o stare cam proasta, incearca un schimb de ioni, o reactie moleculara in care aluminiul actioneaza ca si catalizator. Nu trebuie decat sa captusesti o cratita cu o folie din aluminiu, pe care o umpli apoi cu apa rece, la care adaugi doua lingurite cu sare. Scufunda argintaria in aceasta solutie, las-o la 'inmuiat' doua sau trei minute, apoi clateste tacamurile si usuca-le.

Depoziteaza argintaria proaspat curatata pe o folie din aluminiu, pentru a impiedica pierderea luciului sau patarea tacamurilor. Pentru depozitarea argintariei pe o perioada indelungata de timp, fara ca aceasta sa devina mata, mai intai inveleste fiecare tacam in celofan - cu foarte mare grija sa nu patrunda foarte mult aer - dupa care invelesti argintaria in folie din aluminiu si sigilezi foarte bine capetele.

Este innebunitoare ideea buretelui din sarma, pentru spalat vase. Il folosesti o data si, daca il lasi pe o farfurioara, langa chiuveta, pana a doua zi deja gasesti rugina pe el. Ca sa previi astfel de lucruri si sa iti economisesti banii dati pe acesti bureti schimbati frecvent, impacheteaza-l in folie din aluminiu si baga-l la frigider. De asemenea, ii poti prelungi viata buretelului din sarma plasand o bucata de folie din aluminiu in farfurioara in care il depozitezi. Nu uita sa scurgi in mod periodic apa care se colecteaza in farfurioara!

* Gatesti la cuptor retete complicate, care lasa in urma foarte multa mizerie? Evita ca stropii de ulei sau mancare gatita sa sara pe peretii cuptorului, amplasand doua folii din aluminiu pe penultimul gratar al acestuia. Nu aseza niciodata folie pe ultimul gratar, deoarece poate lua foc, ducand la un nedorit incendiu

* Daca iti plac foarte mult plantele, iar speciile pe care le ingrijesti in apartamentul tau au nevoie de lumina, cum ar fi muscatele sau cactusii, pe tablia pe care ai asezat ghivecele cu flori asaza o folie din aluminiu - aceasta va reflecta razele soarelui direct pe frunzele plantelor.

* Niciodata nu inveli lamaile sau rosiile in folie din aluminiu, deoarece acizii din aceste fructe si legume pot interactiona cu metalul si pot deteriora gustul. Implicit, mancarea nu iti va iesi ca la mama acasa!

INFORMATII NOI CU PRIVIRE LA EFECTELE NOCIVE PE CARE LE POATE PRODUCE ALUMINIUL

         Folosirea aluminiului pentru purificarea apei potabile poate prezenta un grad de risc cu mult mai crescut pentru sanatatea oamenilor, fata de folosirea fluorurilor si a clorurilor; este important sa mentionez faptul ca prezenta fluorurilor in organismul uman faciliteaza absorbtia aluminiului.
Intr-un numar recent al jurnalului de stiinta "Neurotoxicology", un grup de cercetatori de origine australiana raporta faptul ca folosirea foarte raspandita a sarurilor de aluminiu in scopul de a purifica apa potabila, poate cauza leziuni asupra creierului si poate determina instalarea pierderii memoriei, simptom prezent la persoanele bolnave de boala Alzheimer.
In urma cercetarilor efectuate pe animale de laborator, Institutul Australian de Cercetari Medicale din Sidney, a raportat ca micile cantitati de aluminiu continute in apa potabila, se acumuleaza treptat la nivelul creierului, efectul fiind acela de distrugere iremediabila a neuronilor si pierderea memoriei.
Cercetatorul stiintific Jude Walton nota cresterea masiva la nivelul intregii lumi, a frecventei bolii Alzheimer, incepand cu perioada anilor 1970 si afirma: " aluminiul - noi il bem si il mancam pe parcursul intregii noastre vieti, deci cu cat suntem mai in varsta, cu atat suntem mai expusi contaminarii cu aluminiu".
Amintesc aici: ambalajele din carton captusite cu foita de aluminiu, emulgatorii alimentari:
E520: Sulfat de aluminiu, regleaza aciditatea alimentului in care este inclus, poate fi recunoscut sub denumirea de "regaltor de aciditate".
E521: Sulfat de aluminiu si sodiu, idem
E522: Sulfat de aluminiu si potasiu, idem,
E523: Sulfat de aluminiu si amoniu, idem,
E554: Silicat de aluminiu si sodiu, agent care impiedica intarirea substantelor; este continut in sare, faina, lapte praf.
E555: Silicat de aluminiu si potasiu, impiedica intarirea substantelor, idem,
E556: Silicat de aluminiu si calciu, se obtine din minereuri si impiedica intarirea substantelor. Este prezent in laptele praf.

Deodorantele solide si sub forma de spray - care sunt suspectate pentru infundarea canalelor sudoripare si instalarea cancerului de san. Sarurile de aluminiu din deodorante sunt acele substante riscante. Cu atat mai mult, cu cat ele sunt folosite imediat dupa epilare, cand pielea este mai putin capabila sa se protejeze.

Fondurile de ten, anumite paste de dinti si o foarte mare parte din instrumentele uzuale folosite pentru gatit, aspirinele tamponate (cu compusi ai aluminiului), lansate pe piata produselor farmaceutice in perioada anilor 1980.
Cercetarile efectuate in domeniu au constatat acumularea unor cantitati remarcabile in creierul animalelor de laborator, chair si dupa consumarea unui singur pahar de apa tratata cu compusi ai aluminiului. Cercetatoarea Jude Walton a afirmat ca adaugarea aluminiului in alimente si in apa potabila, pune in primejdie sanatatea oamenilor.
In urma efectuarii acestui studiu si a publicarii rezultatelor obtinute, se urmareste eliminarea treptata a tehnologiilor de purificare a apei cu ajutorul aluminiului, in orasul Sidney.

 Bere sau bauturi racoritoare, alimente conservate ademenesc din rafturile magazinelor, pretutindeni in lume. Imbuteliate in cutii sau invelite in folii din aluminiu, cu etichete care de care mai ispititoare Si deodorantele contin, in marea lor majoritate, circa 20 la suta clorura de aluminiu Aluminiul da azi mari batai de cap oamenilor de stiinta si autoritatilor medicale: acest metal joaca un rol important in aparitia si dezvoltarea dementei senile de tip Alzheimer. Si nu numaiAlzheimer sau "dementa dializatilor'
          Totul incepe prin dificultati de vorbire. Apoi apar miscari necontrolate si crize de epilepsie. In mai putin de 18 luni dupa primele simptome - sfarsitul
          In urma epidemiei de encefalopatii din anii '70, care i-a afectat indeosebi pe cei cu insuficiente renale, s-a aflat ca aluminiul, in doze mari, este neurotoxic. Cu acest nefericit prilej, s-a dovedit ca, in cursul sedintelor de dializa, care permit filtrarea artificiala a sangelui pentru a suplini disfunctionalitatile rinichilor, aluminiul continut in apa de dializa trecea direct in plasma sanguina in proportii de 200 micrograme/litru - de 20 de ori superioare celei normale. La care se adauga aluminiul administrat pentru tratarea suprasaturarii cu fosfor a sangelui. Toate acestea provocau, prin acumulare in creier, encefalopatii datorate aluminiului
          In prezent, o intrebare framanta oamenii de stiinta: expunerea la doze slabe de aluminiu poate induce efecte neurotoxice pe termen lung? O amenintare cu atat mai nelinistitoare, cu cat aluminiul este omniprezent! El este unul din constituentii de baza ai scoartei terestre. In plus, poate fi regasit nu numai in majoritatea alimentelor, dar si in ustensilele de bucatarie, in aditivii alimentari, in numeroase produse cosmetice si de intretinere, in medicamente si chiar in produsele de tratare a apei potabile.
          In 1990, un studiu epidemiologic american punea sub acuzare deodorantele antitranspiratie, in urma observarii unei corelatii pozitive intre riscul de aparitie a maladiei Alzheimer si folosirea prelungita a deodorantelor. Clorura de aluminiu din compozitia acestora este absorbita de organism prin pielea protejata impotriva transpiratiei Studii efectuate pe animale demonstreaza ca aluminiul ingerat in doze mici, in mod cronic, antreneaza o incetinire de cel putin doua ori a performantelor intelectuale. Cel mai cunoscut studiu, dintre cele efectuate, dateaza din 1994, fiind realizat pe sobolani de echipa profesorului Philippe Van den Bosch de Aguilar, neurobiolog, specialist in imbatranirea sistemului nervos, de la Universitatea Catolica din Louvain (Belgia). Sase luni sobolanii au primit in hrana aluminiu. La capatul acestui interval, testele au dovedit ca modul lor de comportare in labirint se schimbase, ei avand nevoie de un timp dublu decat lotul martor, neintoxicat cu aluminiu, pentru a descoperi iesirea din labirint. Autopsia animalelor a relevat ca aluminiul descoperit in creier se fixase la nivelul hipocampului si cortexului, zone cerebrale esentiale in procesele de memorizare si orientare. De aici, n-a mai fost decat un pas pana la incriminarea aluminiului in declansarea dementei senile de tip Alzheimer (DSTA). Mai mult, la autopsiile cerebrale efectuate asupra persoanelor suferinde de DSTA, s-a constatat prezenta aluminiului in "placile senile', acele leziuni specifice maladiei lui Alzheimer. Cu aluminiul nu este de glumit.

In conformitate cu ultimele date statistice puse la dispozitie de Organizatia Mondiala a Sanatatii, boala Alzheimer afecteaza peste 24,3 milioane de persoane din intreaga lume, specialistii estimand ca pana in 2025, numarul suferinzilor se va dubla. In cazul tarii noastre, datele detinute de Societatea Romana Alzheimer (SRA) evidentiaza ca 150.000 de persoane sufera de aceasta maladie, insa avand in vedere ca o mare parte a bolnavilor nu sunt inca diagnosticati, se estimeaza ca numarul total al acestora ar putea ajunge la 350.000, gradul de risc al bolii Alzheimer crescand odata cu inaintarea in varsta, persoanele cele mai predispuse afectiunilor specifice maladiei, fiind persoanele trecute de varsta de 60 de ani.In Romania, acest tip de dementa afecteaza aproape 5% din populatia de varsta a treia. La ora actuala nu exista un test pe baza caruia sa se poata stabili cu certitudine diagnosticul bolii Alzheimer, la acesta ajungndu-se in urma unei evaluari sistematice ce exclude alte posibile cauze. Din pacate, multi romani fac confuzie intre boala Alzheimer si procesul de imbatranire fireasca, desi simptomele sunt cu totul aparte. Familiile care au in componenta lor persoane in varsta care sufera de boala Alzheimer, fie ca nu raporteaza medicilor de specialitate existenta cazului, fie si mai rau, ajung sa persecute persoana bolnava si manifesta o atitudine de ostilitate fata de aceasta.
Boala progreseaza diferit, putand dura de la 3 pana la 20 ani. Aceasta incepe prin a afecta capacitatea de a gandi si, progresand, distruge celulele din diferite zone ale creierului. Alzheimer debuteaza de cele mai multe ori dupa varsta de 60 ani, riscul crescand pe masura ce individul imbatraneste. Afectiunea este mai putin frecventa in cazul tinerilor, dar si acestia se pot imbolnavi. Din nefericire, boala Alzheimer incepe sa provoace daune creierului cu cativa ani inainte de aparitia primelor simptome si cand acestea incep sa se manifeste, celulele nervoase care proceseaza, stocheaza si recupereaza informatii si-au inceput deja procesul de degenerare care, in final, va duce la moartea acestora.

Care sunt simptomele bolii Alzheimer: oamenii nu-si mai amintesc evenimente, activitati sau nume ale persoanelor intalnite, fiind incapabili de a rezolva probleme matematice simple. Pe masura ce boala se agraveaza, oamenii vor uita sa faca activitati zilnice si vor deveni anxiosi sau agresivi, unii chiar disparand la domiciliu.
Boala implica functionarea deficitara si moartea celulelor nervoase, dar cauza procesului nu se cunoaste inca. La ora actuala se considera ca cel mai important factor care cauzeaza aparitia bolii este inaintarea in varsta cat si transmiterea pe cale genetica a predispozitiei fata de aceasta boala (persoana care are un parinte sau un frate afectat fiind de trei ori mai expusa riscului de a manifesta prezenta bolii Alzheimer).

Regimul alimentar joaca un rol important in reducerea riscului. Un regim sanatos, bogat in legume si fructe duce la reducerea riscului de aparitie a bolii Alzheimer, datorita grasimilor nesaturate, nehidrogenate, continute de legume, ca si de unele uleiuri prezente in legume ce reduc si ele riscul de aparitie al acestei boli, activitatea pe planul social, evitarea tutunului si a consumului excesiv de alcool, exercitiile pentru minte si corp se pot dovedi folositoare in mentinerea sanatatii creierului.

Riscul de producere a bolii este maxim pentru persoanele care consuma grasimi saturate ce se gasesc, de cele mai multe ori, in carne sau in produsele lactate. Persoanele care consuma aceste produse sunt de 2,3 ori mai supusi posibilitatii de producere a acestei boli decat cei care au o dieta bazata strict pe legume.
Printre cele mai populare tratamente alternative se afla si cele cu Ginkgo biloba, care s-a dovedit a avea un efect pozitiv asupra celulelor din creier si din corp. Extractul are proprietati anti-oxidante, anti-inflamatorii si protejeaza membranele celulelor, dar s-a demonstrat faptul ca nu duce la imbunatatiri considerabile in ceea ce priveste simptomele celor deja bolnavi.

Doctorii fac o asociere puternica intre Alzheimer si bolile de inima. Afectiunile cardiovasculare, diabetul, infarcturile, tensiunea si nivelul de colesterol crescute pot dauna inimii si creierului deopotriva. Unele autopsii au aratat ca factorii ce cauzeaza Alzheimer sunt mai puternici daca o persoana a suferit un infarct.

Boala Alzheimer nu poate fi vindecata. Unele tratamente pe baza de plante sunt promovate ca alternative eficiente impotriva Alzheimer, dar aceste recomandari sunt bazate numai pe marturii. Coenzima Q10, un antioxidant ce se gaseste in mod normal in organismul uman, este necesar pentru producerea reactiilor normale celulare. Suplimentele cu vitamina E sunt adesea prescrise pentru oamenii afectati de boala, vitaminele ajutand celulele creierului in apararea impotriva atacurilor Radicalilor liberi produsi de catre celulele normale.

EDUCATIE ECOLOGICA

* Specialistii spun ca aluminiul e pe al treilea loc in topul metalelor prezente in natura. E reciclabil in intregime si nu se altereaza in niciun fel la transformarea lui intr-un produs. Retopirea aluminiului necesita cu 95% mai putina energie decat productia primara a acestui metal. Pentru reciclarea unei tone de aluminiu se economisesc cel putin 265 de dolari! Statisticile arata ca, la nivel mondial, rezervele actuale de bauxita, minereul din care se extrage aluminiul, sunt suficiente pentru inca 400 de ani.

* In august 2007 a fost initiata in Bucuresti o campanie de colectare a deseurilor de aluminiu: 'Alu - Oriunde, oricand colecteaza dozele din aluminiu!'. Scopul campaniei a fost sa se atraga atentia si sa se constientizeze ca dozele de aluminiu pot fi reciclate 100%, prin colectarea aluminiului protejam mediul in care traim si economisim resurse de energie si materii prime valoroase.

* In Romania se recupereaza aproape 3% din dozele de aluminiu folosite, iar anual se arunca la gunoi peste 10.000 de tone de aluminiu de inalta puritate, in conditiile in care in Europa procentul de recuperare a dozelor variaza intre 40 si 70%.

* In Romania, cea mai mare cantitate de aluminiu o recicleaza firmele, circa 40% din totalul de aluminiu reciclat.

* In luna august, Agentia Nationala de Protectia Mediului a autorizat primul punct de colectare a dozelor de aluminiu de la persoanele fizice, in Bucuresti. Prima achizitie de la persoanele fizice a fost de 197 kg de aluminiu, in luna septembrie. In urmatoarea luna, cantitatea de aluminiu colectata a ajuns la 2.852 de kilograme.

  • O tona de otel reciclat inseamna 1 tona de minereu de fier economisit
  • In fiecare secunda se recicleaza 630 de cutii de otel
  • Un televizor poate functiona trei ore incontinuu cu energia economisita prin reciclarea unei cutii de aluminiu
  • Pentru fabricarea unei tone de aluminiu sunt necesare 4 tone de minereu de bauxita

ISTORIA ALUMINIULUI IN ZECE PASI

In 1789, Lavoisier in Tratatul sau de chimie spune despre alumina (oxidul de aluminiu), ca aceasta trebuie sa contina un metal nou.

Doua decenii mai tarziu (in 1808),H.Davy izoleaza cu ajutorul electricitatii din barita-bariul, iar din var-calciul, asa cum inainte cu un an izolase potasiul si sodiul. Incercarile lui Davy de a izola si metalul continut in alumina nu duc insa la nici un rezultat.

In anul 1824, tanarul chimist german F.Whler se intoarce din Suedia unde facuse o vizita profesorului J.Berzelius. In drum spre casa se opreste la Copenhaga si face o vizita lui H.C.Oerstedt (1777-1851),fondatorul electromagnetismului,care se ocupa si cu chimia. Fizicianul danez ii arata ca trecand clor peste argila puternic incalzita obtine un compus al acestuia. Era clorura de aluminiu.Trateaza acest compus cu amalgan de potasiu si obtine mici cantitati de amalgan de aluminiu.

Whler reia in 1827,experientele lui Oerstedt. Porneste de la clorura de aluminiu anhidra pe care o trateaza cu potasiu metalic si reuseste sa obtina mici cantitati din mult cautatul metal, care insa se prezenta ca un praf cenusiu. Whler,singur in laborator, era asa de puternic impresionat de acest succes incat striga catre pereti: ,,aluminiu metal". Dar aceasta descoperire, la inceput, nu impresioneaza pe caci in forma impura in care se gasea nu i se putea intrevedea nici o utilizare industriala. Whler intrezareste ceva din importanta acestui metal si peste cativa ani reia experientele cu aluminiul.

In anul 1845 trece peste potasiu vapori de clorura de aluminiu, obtinand de data aceasta aluminiu metalic compact, putandu-i studia si proprietatile:

Aluminiul devine o noutate pasionanta pentru chimisti si metalurgisti. Metal alb-argintiu, maleabil si ductil, se putea bate cu ciocanul aproape ca aurul si argintul in foite subtiri care puteau inlocui pe cele de cositor. De asemenea, era bun conducator de caldura si electricitate si, pe deasupra, foarte usor, cel mai usor dintre metalele uzuale si, in plus, nu se oxida la aer. Cu aceste proprietati era evident ca acest metal incepea sa intereseze lumea stiintifica si industriala. Se obtinea insa foarte greu, era inca foarte putin si, desigur, foarte scump pentru utilizari industriale, dar ramanea ca o curiozitate plina de promisiuni pentru experientele de laborator.

In 1854,chimistul francez Henri Saint Claire Deville (1818-1881)reia cu toata seriozitatea cercetarile asupra aluminiului. El imbunatateste procedeul Whler, folosind la reducerea clorurii de aluminiu, nu potasiul metalic scump, ci sodiul metalic, mai ieftin. Deville reuseste sa obtina aluminiu topit turnat in bare, iar la Expozitia universala de la Paris din anul 1855 prezinta sub numele "argint din argila" primul lingou din acest aluminiu si apoi tabachere, lanturi si tacamuri din acest nou metal. Este unul din marile succese ale acestor expozitii. Vizitatorii sunt uimiti de acest metal stralucitor si usor.

Napoleon al III-lea, devenit imparat al Frantei in 1852, avea o pasiune deosebita pentru toate noutatile stiintifice si tehnice. Se entuziasma cu usurinta de realizarile deosebite. Cand referentul sau pentru problemele de fizica si chimie, J.B.Dumas, ii raporteaza succesul lui Deville, care extrage din argila un nou metal ca argintul, dar mult mai usor decat acesta, imparatul Frantei, care era angajat in razboiul Crimeei, dorea ca sa se faca din acest metal usor platose pentru soldati. El acorda lui Deville fonduri si incurajari pentru astfel de lucrari.

Deville nu ajunge sa faca scuturi pentru soldati, dar intelege marea importanta a acestui metal pentru industrie. El atrage atentia asupra importantului zacamant de minereu de aluminiu ce fusese descoperit inca din anul 1822 in Franta, langa localitatea Baux, de unde provine si numele de bauxita pastrat pana astazi. Tot Deville semnaleaza importanta unui alt mineral de aluminiu care se gaseste in Groenlanda, criolitul, si care va deveni mai tarziu un foarte bun fondant pentru aluminiu.

Pentru patrunderea aluminiului in industrie trebuia sa se reduca substantial pretul. El se ieftineste de la 1120 franci/kg in 1855, la 366 franci/kg in 1856. Nu era insa suficient, el continuand sa fie prea scump.

In anul 1855,H.Rose la Berlin si Percy la Londra obtin aluminiu prin reducerea criolitului cu sodiu metalic, iar Bekedorf recomanda reducerea criolitului cu magneziu in loc de sodiu. Ambele procedee erau scumpe. Criolitul este o fluorura dubla de aluminiu si sodiu.

Aluminiul intrase insa in preocuparile oamenilor de stiinta.

In 1856 R.Bunsen, concomitent cu Deville, realizeaza descompunerea clorurii duble de aluminiu si sodiu cu ajutorul curentului electric si apoi Deville imagineaza o noua imbunatatire a metodei, trecand curent electric printr-un amestec de criolit si clorura dubla de aluminiu si sodiu, criolitul dand o mare fluiditate materiei supuse electrolizei.

Dar la mijlocul secolului trecut curentul electric insemna cheltuiala mare, de aceea, pana in 1886 aluminiul se extragea tot prin metode chimice: din clorura dubla de aluminiu si sodiu cu sodiu metalic. Productia de sodiu metalic mai ieftin se datoreaza tot lui Deville. Electricienii epocii se ocupa si ei cu tot mai mare seriozitate de a produce curentul electric intr-un mod mai simplu si evident mult mai ieftin.

In 1884 fratii A.si E.H. Cowles Bros reusesc sa obtina aluminiu, reducand in cuptor electric alumina cu carbune. Se degaja oxid de carbon si ramanea aluminiul metalic.

Dar carbunele la temperatura ridicata are o puternica afinitate si fata de aluminiu,asa ca se forma nu numai aluminiu metalic,ci si carbura de aluminiu (C3Al4),compus care la separare producea dificultati serioase.

Anul 1886 devine anul decisiv al industriei aluminiului. Charles Martin Hall,chimist din Statele Unite,descopera procedeul de fabricare industriala a aluminiului prin electroliza aluminei topite impreuna cu criolitul. Dar si in partea de dincoace a Atlanticului, pe continentul european, chimistul francez P.L.T.Hroult realizeaza in acelasi an (cu 7 saptamani dupa chimistul american) acelasi procedeu (deosebirile dintre ele fiind minore).

Amandoi acesti inventatori erau tineri,nascuti in 1863, avand deci fiecare 23 de ani si, coincidenta, amandoi au murit in acelasi an-1914, deci la varsta de 51 de ani.

Aluminiul continua sa prezinte un interes din ce in ce mai mare pentru industrie. Se cauta caile pentru obtinerea sa prin procedee mai putin costisitoare si mai perfectionate astfel ca metalul obtinut din alumina si criolit sa-si pastreze calitatile pentru a putea fi prelucrat.

Totusi dezvoltarea productiei industriale a acestui metal mergea incet, prea incet. Aluminiul la iesirea din cuptorul de electroliza se oxida repede, devenea uneori casant si se transforma cu usurinta in praf. Cauza avea sa se lamureasca mai tarziu. Era vorba de prezenta unor impuritati, in special fier (aproape 5%) si care nu se puteau elimina. Trebuiau folosite materii prime mult mai pure (alumina si criolit).

Abia in 1895, Hroult obtine aluminiu cu o puritate de 99,5%.Triumful acestui nou metal era asigurat. Aviatia care avea sa se dezvolte spectaculos dovedea ca de fapt aluminiul era metalul asteptat. Intr-adevar, aeronautica da un imbold major productiei de aluminiu, a carui fabricare crestea mereu, iar procedeul Hall-Hroult, cu mici modificari se extinde si in linii mari se foloseste si astazi.

Dupa anul 1888 uzinele ,,Fratii Bernard" si apoi ,,Societ Electromtalurgique Franaise" incep fabricatia dupa brevetul Hroult, iar in 1889 ,,Pittsburg reduction Co" lucreaza dupa brevetul Hall. In Germania, Killiani incepe productia de aluminiu la ,,Aluminium Indusrie A.G.".Hroult incepe la uzinele din Elvetia ,,Schweitzerischen Metallurgischen Geselschafft" fabricarea de aliaje de aluminiu si in special de aluminiu-cupru. El beneficiaza si de cuptorul pentru topirea metalelor, realizat de Siemens, in care caldura nu mai vine din afara cuptorului, ci chiar din interiorului sau. Aluminiul se impune si in utilizari electrice, casnice etc. La cererile tot mai mari ale pietii comerciale incepe goana dupa minereuri. Criolitul se gasea in cantitati mai mari numai in Groenlanda, iar bauxita din Franta devine in curand insuficienta. Se exploreaza in alte tari. Se gaseste la inceput in Ungaria, Iugoslavia, S.U.A., Guyana etc. Cea mai multa bauxita continea impuritati, in special fier, a carei inlaturare era dificila. Necesita o tratare cu o solutie de hidroxid de sodiu.

Un incovenient al aluminiului era temperatura sa de topire prea joasa, fapt important pentru fabricarea avioanelor care prin frecarea de aer, la viteze mari, se incalzeau si pierdeau din rezistenta. A fost necesara fabricarea de diferite aliaje pentru a se mari rezistenta si punctul de topire.

Aluminiul metalic curat era neoxidabil in aer. Dar aluminiul sub forma de pudra, la cald devenea extrem de reactiv fata de oxigen. Nu numai fata de oxigen curat, ci si fata de aer si chiar fata de unii compusi oxigenati ai altor metale; de la acestia putea lua oxigenul, eliberand metalul respectiv. Aceasta ultima proprietate, aplicata cu mare succes de H.Goldschmidt, realizeaza, asa cum s-a mai aratat, o importanta metoda in metalurgie. Ea are la baza aceasta afinitate deosebita a aluminiului de a se combina cu oxigenul din alti oxizi metalici eliberand metalul. Reactia desi porneste numai la cald, dupa ce incepe, degaja o cantitate foarte mare de caldura (chiar 3000 grade Celsius), la care metalele din oxizi se topesc si curg intr-un creuzet, iar aluminiul se combina cu oxigenul.

Prin intrebuintarile sale in aviatie, aluminiul se impune ca un material strategic de mare importanta. Aluminiul inlocuieste si cuprul in cabluri electrice si compusi ai sai au intrebuintari pana si in fabricarea pietrelor pretioase cum sunt rubinul, safirul, ametistul etc.,care sunt oxizi de aluminiu colorati cu diferite impuritati.

In prezent cererile de aluminiu sunt foarte mari si de aceea prin explorarile ce se fac continuu au fost descoperite zacaminte mari in Jamaica, Surinam, Guyana, Ghana si Australia; primele doua tari mentionate sunt si cele mai mari producatoare din lume. Productia mondiala actuala de aluminiu este de peste 15000000 t/an, ceea ce inseamna ca este de peste doua ori mai mare decat cea de cupru.

Din 4t de bauxita de buna calitate rezulta 2t de alumina,iar din aceasta cantitate o tona de aluminiu metalic. Consumul de electricitate pentru obtinerea unei tone de aluminiu este in mare masura determinat de costul energiei electrice.

Iata de ce daca minereul de fier ar seca rapid si omenirea ar trebui sa treaca la fabricarea aluminiului in loc de fier, acest lucru nu ar fi posibil inca, deoarece lumea nu produce atata energie electrica pentru a fabrica aluminiu in cantitate egala cu fierul.

Elevii din SUA, care aduna cutiile de sucuri si bere de peste 10 ani, au creat un instalator polonez, pentru a-i indemna pe colegii lor din aceasta tara europeana sa faca si ei la fel



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 4137
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved