Corindonul

Corindonul

Privind mineralele in vitrinele sau rafturile muzeelor cu exemplare special alese, suntem impresionati de diversitatea formelor  si culorilor ce predomina aspectul lor exterior si care le deosebeste.

Carateristicile mineralelor ce ne atrag atentia atunci cand le privim sunt culorea, transparenta, luciul si forma cristalina. De aceea culoarea este pentru majoritatea mineralelor o caracteristica, fiind o particularitate remarcabila a compusilor naturali. Unele minerale sunt transparente, semitransparente, iar altele tulburi sau complet opace.

Luciul este inca o proprietate a mineralelor care pentru unele este chiar importanta. Acesta este uneori metalic datorandu-se continutului ridicat de metal al mineralului (galena, pirita), sau asemanator cu cel al sticlei (cuartul si variatiile sale) sau al sidefului (muscovitul). Alteori acesta nu exista deloc, mineralele fiind mate chiar si in spartura proaspata.

O alta caracteristica este forma cristalina, aceasta  fiind in unele cazuri determinanta. Unele agromerari minerale apar in forme granulate compacte, cu garnule ce nu au contururi cristalografice. Alte minerale au forma maselor stalactitice ca si cand acestea nu ar avea nici o legatura cu cristalele. Un astfel de exemplu il constituie  formele stalactitice de limonit.

Mineralele se deosebesc si prin alte caracteristici fizice si chimice acestea fiind legate de structura chimica si cristalina precum si de structura ionilor si atomilor ce sunt specifie fiecaruia.  

Korund sau Corindonul este un mineral ca duritate (9) considerat pe locul doi dupa diamant pe scara Mohs, deoarece mineralul Moissanit cu duritate 9,25 este foarte rar intalnit in natura nefiind luat in considerare. Din punct de vedere al compozitiei chmice este un oxid de aluminiu avand formula Al₂O₃, prin urmare apartine de clasa oxizilor, cristalizand in sistemul trigonal. Culoarea fiind foarte variata, depinzand de impuritatile existente in cristal. Astfel de variatii de culoare sunt: de la incolor, brun, sur, roz, rosu, galben, verde, violet, sau minerale de culoare albastra cu diferite nuante. In mod deosebit sunt apreciate fiind de valoare cristalele de korund de culoare rosie rubine si cele albastre safire, aici se mai poate aminti o varianta a safirului de culoare roza Padparadsha (Sri Lanka).

In privinta habitusului, corindonul prezinta cristale piramidale caracteristice cu aspect de butoias, scurte, prismatice, mai rar tabulare sau romboedrice.

De asemenea, trebuie mentionat ca nu se topeste in flacara suflatorului si nu se dizolva in acizi.

Geneza. Apare ca mineral accesoriu al rocilor magmatice, in filoane pegmatitice ale unor sienite nefelinice, in roci metamorfice de contact bogate in aluminiu si in unele micasisturi.

Corindonul artificial se numeste alundum.

Referitor la culoare,       varietatile divers colorate au denumirile de mai jos:

albastru (uneori cu irizatii de galben) - safir;

rosu - rubin;

verde - smarald;

galben crom - topaz oriental;

violet - ametist oriental;

incolor si transparent - leucosafir.

Raspandire in natura

Korundul este frecvent insotit de mineralele Spinell si Magnetit aparand intr-o masa lutoasa neagra cu cristale in forma de coloana. Se mai poate intalni in roci magmatice vulcanice de granit pegmatit de asemenea in roci metamorfice ca gnais si marmora sau in sedimente (aluviuni) in albia raurilor din Burma si Sri Lanka

Producere pe cale sintetica

Din secolul al IX-lea s-a reusit productia sintetica a mineralului, de catre francezul Auguste Verneuil (1902), care din oxid de aluminiu cu adaugarea intentionata de impuritati reuseste sa produca rubin artificial. Cu putin inainte de primul razboi mondial reuseste chimistul german Paul Moyat producerea korundului artificial din bauxita (minereu bogat in oxid de aluminiu) intr-un cuptor electric la ca 2120C inlaturand celalte substante nedorite prin reactie chimica de reducere. In Bavaria prin procese de calcinare a argilei bogata in bauxita s-a reusit producerea 'bauxitei albe' iar prin adaugarea oxidului de crom rubinul artificial. De remarcat este faptul ca aceste minerale artificiale nu sunt atacate de acizi sau baze (exceptie fac numai la temperaturile inalte din cuptoarele de topire), punctul de topire fiind 2.050C.

Importanta ca materie prima

Duritatea mineralului face ca sa poata fi utilizat ca material abraziv (smirgel) la producerea sculelor, materialelor de constructii (beton, ceramica) sau piese care sunt expuse la procese extreme de oxidatie. Din korund prin slefuire s-au obtinut si pietre pretioase.

Ca piatra pretioasa

Prin impuriatile din cristal, ce determina variatiile de culoare a oxidului de aluminiu (incolor). Aceasta gama variata de culori de la renumita bijuterie (Verneuil), sau pietrele pretioase rosii ce contin crom rubinul, de asemenea variantele albastre (cu impurtati de fier, titan,vanadiu) numite safire. Vanadiul in special produce prin reflectia luminii, fenomenul de Asterismus (steaua cu sase varfuri) Forme de slefuire speciale ca Cabochon sau Mugel cand nu se creaza prin slefuire fatete distincte cristalului.

Safirul

Sub denumirea de Safir sunt cunoscute toate pietrele pretioase din Korund cu singura exceptie a variantei de culoare rosie rubinie care este denumit rubin. Insa este foarte raspindita denumirea de safir, a pietrelor pretioase de culoare albastra, dar acest albastru nu trebuie inteles ca si culoarea cerului senin, ci toate nuantele de albastru pana la albastru foarte inchis si chiar negru.

Safirul este un mineral ce apare sub forma de monocristale Al₂O₃ Culoarea o determina impuritatile ca de exemplu cu Fe²⁺-, Fe³⁺-, Cr³⁺-, Ti⁴⁺- sau V⁴⁺-Are duritatea 9 pe scara Mohs, dupa diamant

Raspandire in natura si producerea pe cale sintetica

Rocile unde s-au gasit safire se numesc Pegmatite care prin procese de eroziune au fost transportate si depozitate in aluviuni, in albiile apelor curgatoare. Tarile mai importante in productia de safire sunt Sri Lanka (denumirea veche Ceylon), India mai nou USA Australia, si Nigeria. Pe cale sintetica se pot produce safire de o calitate perfecta si de o marime aproape nelimitata.

Utilizare

Pe langa utilizarea lor ca pietre pretioase, a fost utilizat din anii pana in anii ca varf al acului patefoanelor si picup-urilor. O utilizare o are si in producerea laserului, prin monocristale sintetice de safir care prin continutul in Galliumnitrid contribuie la producerea laserului de culoare albastra si LEDului de culoare alba, albastra si verde. Prin introducera ionilor de titan la producerea cristalelor sintetice, este de asemenea utilizat in industria laserului cu lungimea de unda intre 750 pana la 1000 Nanometri. Pentru geamuri expuse unor conditii extreme de temperatura si presiune ca de exemplu avioane de recunoastere sau nave spatiale, se utilizeaza safire sintetice cu un diametru pana la 75 cm.

Safirul natural descoperit pana in prezent este Steaua Indiei de 563,35 Karate, gasit (1901) in Sri Lanka fiind vandut de John Pierpont Morgan muzeului american American Museum of Natural History

Varietati de culoare

Padparadscha este denumirea comerciala pe singaleza a varietatilor de safir de nuanta roz-portocalie.

Smaraldul

Smaraldul este un mineral care cristalizeaza in sistemul hexagonal, culoarea verde este data de ionii de crom si vanadiu, fiind o varietate a beriliului. Este un mineral din grupa pietrelor pretioase. Smaragdul se poate confunda (lucru ce usureaza inselatoria) cu turmalina dioptaz sau sticla colorata.

Denumirea de "Smaragd" provine din latina: smaragdus preluat din greaca: , smragdos care o origine mai indepartata din limba semita barraqtu "piatra stralucitoare".

Forme rare

Smaraldul Traps ca o roata cu spite provine din Columbia este un cristal unic fara cristale gemene.

Smaraldul Ochi de Pisica

Raspandire

Rocile de asociatie sunt pegmatitele granitul, roci sedimentare si roci metamorfice ca: gnaisuri . Marimea cristalelelor rareori depaseste cativa centimetri, avand frecvent incluziuni cu biotita sau alte minerale ce scad valoarea smaraldului. Cantitati mai importante s-au gasit in Brazilia Columbia, cantitati mai reduse in sudul Africii, Ural 'Valea Habah', Austria si Norvegia. Cel mai mare smaragd din lume (16.300 Karate) se afla in muzeul Topkapi-Serail din Istanbul

Istoric

Prima oara este mentionat mineralul in Egiptul antic secolul al XII-lea i.e.n. fiind folosit ca pietre pretioase, obtinandu-se din minele de la Sikait si Sabara, de unde mai tarziu furnizeaza un timp de peste o mie de ani si europenilor smaralde, pana cand in secolul al XVI-lea spaniolii cuceresc America de Sud. In Asia la fel este cunoscut de persi, turci, si de dinastia mogulilor din India. In anul se reuseste producerea smaraldului artificial numit Igmerald de IG Farben Bitterfeld Germania

Utilizare

Cea mai frecventa utilizare de toate popoarele fiind ca pietre pretioase. Smaragdul are o culoare stabila numai la o temperatura de 700 - 800 C, isi schimba temperatura. Din cauza fisurilor din cristal culoarea devine neuniform repartizata, ceeace a determinat pe producatorii de giuvaeruri sa acopere cristalul cu un strat de rasina sintetica incolora pentru stabilzarea culorii cristalului. Smaragdul pentru a insela cumparatorul, este frecvent imitat prin smaragde artificiale, turmalina verde, dioptaz sau varietati de granat ca: demantoid si grosular sau sticla colorata.

Rubinul

Rubin latina rubens, rubinus rosu, cel rosu) este o piatra pretioasa din familia Korundului (Corindon). Culoarea rosie se datoreaza ionilor de crom . Numai varietatile rosii se numesc rubine, celelalte culori sunt denumite ca Safir sau Padparadscha

Raspandire

Rubinele sunt intilnite peste tot in afara de Antarktis. Pretuite sunt insa in mod deosebit rubinele provenite din Asia Myanmar Thailanda si cele care devin tot mai rare din Sri Lanka sunt tarile cele mai importante exportatoare de pietre pretioase. In Asia se gasesc la fel in India China Pakistan si Afghanistan rubine pretioase. in Africa de est sunt la fel rubine descoperite de exemplu Kenya Tanzania. Pe teritoriul Americii de Nord (North Carolina USA America de Sud Kolumbia) si Australia sau gasit rubine intr-o cantitate mai redusa.

Utilizare

Mediu activ in laser cu rubin

axa rotitelor din ceasuri de valoare (rubine artificiale)

Piatra pretioasa

Rubine renumite

Nawata Rubin (SLORC R.; 496.5 Karat; cel mai mare Rubin)

Edward Rubin (167 Karat)

Rosser-Reeves-Rubin (138.7 Karat)

De-Long-Starrubin (100.32 Karat)

Friedensrubin (Rubinul pacii) (25 Karat)

Bibliografie:

www.encarta.com

www.britannica.com

www.wikipedia.com

Boengiu, S., Geologie generala, Indrumator de lucrari practice, Tipografia Universitatii din Craiova, 2003