MONOXIDUL DE CARBON

MONOXIDUL DE CARBON

CO

Primele studii asupra toxicitatii monoxidului de carbon au fost efectuate de Claude Bernard, care a admis ca monoxidul de carbon se fixeaza de hemoglobina din hematie, distrugand-o.

in 1925, Nicloux a demonstrat ca, contrar celor afirmate de Bernard, monoxidul de carbon nu distruge hematia, ci numai impiedica hemoglobina sa-si exercite functia sa de transportor de oxigen.

Oxicarbonismul cronic a fost semnalat in 1920, de catre Lewin.

Obisnuinta la monoxid de carbon a fost semnalata de Killick, in 1948, si confirmata de Truhaut, in 1967.

in natura, CO se gaseste in toate cele trei regnuri:

regnul mineral, in gaze petrolifere (0,4-0,5%), gaze de mina, gaze
vulcanice;

regnul vegetal, in flotorii algei gigant Hereocystis leutkeana (provine din
respiratia algei);

regnul animal, in sangele mamiferelor si al pestilor.

in organism

La om, se gaseste, in mod normal, 0,15-0,80 mL CO/100 mL sange. Originea monoxidului de carbon din organismul uman poate fi de natura:

exogena - din cauza poluarii atmosferice si a consumului de tutun;

endogena - din dezechilibrul metabolismului hidrocarbonat sau din
metabolismul hemoglobinei (fiecare molecula de Hb elibereaza 4
molecule de CO).

Fumul de tigara contine 4% CO, iar o tigareta degaja 86-129 mg CO.

In vivo, monoxidul de carbon poate rezulta si din biotransformarea clorurii de metilen sau a diiodometanului.

Valorile normale ale carboxihemoglobinei:

1,5% HbCO la nefumatori;

8-10% HbCO la fumatori (5-6%, dupa alti autori).

Simptome clinice de intoxicatie apar, in general, cand nivelul de HbCO din sange depaseste 15%.

Etiologia intoxicatiilor

Intoxicatia cu monoxid de carbon este cea mai frecventa intoxicatie cu gaze toxice.

Riscul toxic la monoxid de carbon este crescut datorita imposibilitatii decelarii organoleptice a toxicului, motiv pentru care este considerat 'asfixiantul perfect'.

Monoxidul de carbon determina intoxicatii acute si cronice; intoxicatiile pot fi: accidentale (profesionale sau in mediul casnic) sau intentionale (suicid sau crima).

Monoxidul de carbon se formeaza prin arderea incompleta a materialului organic:

- pentru obtinerea de caldura sau energie:

arderea combustililor in sobe (risc in cazul sobelor cu tiraj defectuos sau in cazul sobelor din fonte inrosite, intrucat monoxidul de carbon difuzeaza prin fonta);

- arderea combustibililor in locomotive (risc in tunele lungi);

- utilizarea carburantilor in masinile cu motor cu explozie-gazele de esapament pot contine peste 7% CO (benzina

produce mai mult monoxid de carbon decat petrolul lampant utilizat in motoarele Diesel);

- folosirea gazului de iluminat;

- in timpul incendiilor;

- in garaje insuficient ventilate;

- in mine (rezulta din arderea gazului grizu - amestec de metan si aer);

- la deflagarea explozibililor;

- la sudura metalelor cu flacara oxiacetilenica;

- in industria chimica si in industria metalurgica (la arderea minereurilor si

a cocsului).

Proprietati fizico-chimice:

gaz incolor, inodor, neiritant;

are densitatea apropiata de cea a aerului (d=0,96); este foarte usor

difuzibil in atmosfera (t_1/2 in aerul ambiental - 5-6 ore);

trece cu usurinta prin peretii porosi;

este foarte putin solubil in apa (24 mL/L), mai solubil in alcool si eter de

petrol;

arde cu flacara albastra, putin luminoasa, cu degajare de caldura;

este un reducator puternic, nespecific (reduce PdCk la Pd).

Valori limita pentru expunerea profesionala:

la 8 ore - 20 mg/m³ aer;

la 15 minute - 30 mg/m³ aer.

LBTin intoxicatii cu CO (in sange): 5% HbCO din Hb.

Tabelul III.3.       Concentratii normale, toxice sau letale ale carboxihemoglobinei

(nf) - nefumatori; (f) - fumatori.

In experimente pe animale de laborator, s-a constatat ca monoxidul de carbon determina afectare testiculara.

Daca intoxicatia s-a produs prin pierderea cunostintei, vindecarea este completa, fara sechele. in caz de pierdere a cunostintei, intoxicatul poate fi recuperat daca rezista 5 zile.

Tabelul III.4 Evolutia intoxicatiei cu monoxid de carbon, functie de valorile carboxihemoglobinemiei

Tratament

Antidotul: oxigenul (vezi administrarea mai jos).

Intoxicatia acuta:

scoaterea din atmosfera viciata, decubit dorsal sau latero-ventral;

oxigenoterapie intensa

Prevenirea intoxicatiilor:

manipularea atenta a aparatelor casnice;

etanseizarea instalatiilor industriale, asigurarea de ventilatie dirijata;

utilizarea de substante odorizante pentru sesizarea scaparilor de gaz;

controlarea periodica a concentratiei de CO din aer;

utilizarea mastilor cu cartus filtrant de hopcalita (amestec de MnO₂, CoO,
Ag₂O, CuO), care trasforma CO in CO₂.

Nu vor fi angajate, in servicii cu risc la monoxid de carbon, persoane care sufera de: anemie, epilepsie, boli cronice ale SNC si cardiovasculare.