BALADA PENTRU EMINESCU

BALADA PENTRU EMINESCU

Te-au slavit in carti si in poeme

Si te-au inaltat iconoctas,

Ca sa fulgeri tanar peste vreme,

Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au vazut voevodand voroave,

Ciobanind genune si zapezi,

Potcovar de fum batand potcoave

Negurilor stranse in cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarma-Piatra

Care sparge piscul viforos,

Si fierar infierbantand pe vatra,

Marile calite sub baros.

Imparat, ti-au scris pe tample steme.

Fat-Frumos, ti-au pus in maini hanger.

Si-au cules, din pana ta, blesteme,

Viscole si razvratiri in cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zarii

Pasii tai pe unde te-au fost dus

Si-nsetat pe drumurile Tarii

Dibui urma ta de bland Iisus.

Caut picurii de sange, nestersi inca,

A crucificarii pe furtuni

Si sarut lumina lor adanca

Si-i ating cu maini de rugaciuni.

Trist Iisus cu umbra de tamaie

Daruind azur din maini subtiri,

Sfant, batut, pe veacul tau, in cuie,

Scanteind, inalt, din rastigniri.

Frant de-o stea si-ngenuncheat de-o floare,

Biruit de ramuri de arin,

Indulcit cu dor de moarte-alinatoare,

Ars ca Nesus in camasa de venin.

Nu, tu nu esti mesterul, ci cneazul,

Nu esti instelatul imparat.

Sfasiat ti-i pieptul si obrazul.

Tu esti marele insangerat !

Te-ncrustam, zadarnic, in agata

Si-n icoane noi pe flori de crin.

Crinii nu vor stinge, niciodata,

Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ti pipai steme si nici lauri.

Numai ranile ma plec si ti le strang

Si le fac medalii mari de aur, -

In genunchi, le-nchid in inima si plang.