Cateva sfaturi pentru parinti

Cateva sfaturi pentru parinti

Parintii trebuie sa stie ca a creste un copil este o problema pe care trebuie sa si-o puna inainte de a-l aduce pe lume. Daca pentru un copac pe care il sadesti atasezi un tarus pentru a-l tine drept, il altoiesti ca sa dea roade cat mai bune, sa nu faca umbra pamantului degeaba, cu un om trebuie sa comunici, sa-l educi din fasa cu toata afectiunea ca mai tarziu sa te reprezinte, sa te mandresti cu el .

Copilul nu este o masina, un ceas, un televizor care daca nu functioneaza lovesti, repari, schimbi o piesa sau cumperi alt obiect. El are suflet si trebuie sa se dezvolte din toate punctele de vedere, sa razbata in viata pana ajunge om in toata firea sa se poata descurca singur in viata , dar nu la intamplare.

Se intalnesc deseori parinti care se plang ca fiul sau fiica lor nu-i asculta incat se eschiveaza de la responsabilitatile ce le impune familia si se intreaba de ce oare? Aceste lucruri , framantari, solutii au fost discutate cu parintii in cadrul intalnirilor cu educatorii, alaturi de problemele legate de pregatirea ritmica a lectiilor, de conditiile in care invata, de problemele de sanatate si materiale pe care le au precum si solutiile de depasire a lor .

In viata de familie, copilul devine o problema atunci cand apar aspecte nedorite in comportament. Pana atunci un parinte nu-si ia masuri pentru a le preintampina .

Copilului nu-i e suficient sa-i pui in fata mancarea, sa-l imbraci cu ce-si doreste chiar daca nu se potriveste varstei, sa-i dai bani de buzunar pentru toate capriciile etc. Lui trebuie sa i se ceara, sa se stabileasca niste restrictii de comun acord, sa fie urmarit din umbra cum actioneaza. Comunicarea , increderea unii in altii permanent, in orice imprejurare cand momentul o cere, nu trebuie sa lipseasca dintre parinti si copii.

Sunt copii care vin la scoala foarte obositi si de la un timp se constata un regres la invatatura. Intrebati ce se intampla, spun ca n-au putut sa doarma bine, ca au visat urat. Intre colegi apare marturisirea ca noaptea sunt filme imorale (la video la fel), de groaza, muzica si dans si din cauza lor nu s-a lipit geana cu geana. In camera lor, (la etaj) au toate aceste aparate, iar parintii nu stiu, nu aud ce se intampla in camera copiilor, ei dorm pentru ca a doua zi pleaca iar la serviciu .Vorbind cu familia, aflam ca parintii nu-si imaginau ca pe fiul sau fiica lor, mici fiind, ii intereseaza astfel de probleme la aceasta varsta. Iata ca scoala, un partener al familiei in educarea copiilor este si un sprijin in cresterea responsabila a copiilor lor.

Minciuna, la inceput de proportii mica, iertata, necorectata, poate transforma pe copil intr-un mic tiran pentru parinti.Teama de pedeapsa , privarea de anumite dorinte duc de multe ori copilul la ascunderea adevarului, la modificarea lui, care cu timpul devine obisnuinta, diminuand negativ caracterul copilului .Acesta trebuie inteles, ajutat prin comunicare permanenta, precizandu-se riscul la care se expune daca continua cu atitudini comportamentale necorespunzatoare .

Educatia nu poate fi amanata ("Lasa ca o sa mai creasca si o sa invete ce e bine si ce e rau ); orice timp trecut e pierdut, nu se mai intoarce, nu se mai repeta. Cand copilul devine om in toata firea regreta anumite lucruri si invinuieste parintii ca nu l-au ajutat si n-au avut timp pentru el. Sunt multe situatii in care fiul isi aminteste de anii cand in familie era minunat "ca la mama acasa", unde parintii i-au oferit toata iubirea, mangaierea, intelegerea, linistea si toata viata lor poarta cu el modelul familiei din care a plecat.

Atasamentul parintilor pentru copiii lor si mai ales dragostea fara limite a mamei da forta necesara de a invinge toate greutatile. In zilele noastre, parintii trebuie sa fie adevarati exploratori dornici sa-si cunoasca propriii copii, sa se adapteze situatiilor timpului in care traiesc mai mult ca niciodata fara a pune mare accent pe educatia traditionala. Invazia universului cu informatii transmise prin imagini ofera fenomene direct perceptibile fara legaturi cu trecutul .Trairea in prezent cu imaginea directa a lumii, a descoperirilor, a tuturor stelelor de muzica, telenovele, filme, sport etc. afecteaza personalitatea copilului.

Lipsa de rabdare fata de copil si inconsecventa parintilor in tot ce se fac in scop educativ sunt factori care influenteaza educatia. Dezbinarea parintilor, certurile, alcoolul, modelul lor negativ duc la pierderea sentimentului de afectiune si de siguranta a copilului, el devenind uneori deprimat. Dependenta exagerata de parinti sau suprasolicitarea afectiva, mai ales a mamei, duc la rezultate nedorite. A dezvalui excesul de dragoste fata de copil si afectiunea exagerata pe care doresc sa o manifeste copilul fata de ei, apoi pretinzand copilului un efort intelectual pe care nu este capabil sa-l realizeze sunt greseli ale parintilor prea ambitiosi. Comunicarea permanenta bazata pe incredere, prietenie, sinceritate duc la corectarea comportamentului copilului oricat de exuberant ar fi el, si adaptarea lui la situatii imprevizibile ce i le ofera viata de azi si de maine. Confesiunea inceputa din anii micii copilarii, ca urmare a increderii depline, a dragostei si a bunavointei are drept consecinta depasirea unor situatii de criza ce apar in perioadele urmatoare .